Om al rugăciunii
Traian Dorz - Împreună lucrători cu Dumnezeu
Prin multe se deosebesc oamenii lui Dumnezeu unii de alții, căci fiecare are de la Dumnezeu darul său și chemarea sa. Unul are mai deosebită o trăsătură a ființei lui duhovnicești, altul alta.
Dar, în privința rugăciunii, toți sunt la fel. Căci pentru toți rugăciunea este mijlocul prin care se primește Duhul Sfânt (Luca 11, 13).
Omul lui Dumnezeu, împreună-lucrătorul Său, știe acest lucru din toată experiența vieții sale... Mai ales de când s-a întors la Hristos și a pornit hotărât pe urmele Lui. Căci, pe măsură ce trece vremea și umblarea noastră cu Hristos se împlinește tot mai minunat din toate părțile ei, cu atâta descoperim mai fericiți marele rost binefăcător al rugăciunii.
Tot ce primim și tot ce dăm este luminat și îndulcit de gustul cel minunat al rugăciunii. Tot ce începem și tot ce sfârșim este împreunat cu ea. Tot ce gândim sau facem se încheagă din ea și prin ea. Tot ce semănăm și culegem... Tot ce vrem să dăm lui Hristos sau semenilor noștri... Tot ce moștenim sau lăsăm moștenire... Tot ce ne mângâie, ne bucură, ne apără, ne îmbrățișează, ne încălzește și ne satură se ține și se obține numai prin rugăciune.
Rugăciunea este respirația sufletului nostru... Și pulsul inimii noastre. Fără rugăciune ne-am sufoca. Fără rugăciune ne-am stinge. Fără rugăciune ne-am împietri.
Părtășia noastră cu Dumnezeu este sfințită prin rugăciune. Și darurile Lui față de noi sunt condiționate tot de ea. Condiția dragostei noastre față de frați și de surori se poate păstra numai prin rugăciune. Și dragostea Lui față de noi, tot numai prin ea.
Fericirea căminului nostru... Unitatea soților, credincioșia copiilor, binefacerile păcii, îndestularea mesei, odihna nopții și sporul muncii zilnice, toate-toate acestea le putem avea fericit numai prin rugăciune.
Înflăcărarea propovăduirii, lacrimile pocăinței, căldura adunării, mulțimea tineretului, sfințirea conducătorilor și dulceața cântărilor, creșterea ascultătorilor, libertatea Cuvântului și binecuvântarea mamelor și surorilor, curăția Duhului și izbânda Evangheliei, toate-toate acestea le putem avea și păstra numai prin rugăciune.
Frate lucrător al lui Hristos, dacă știai aceste lucruri și până acum, să le știi acum și mai bine! Iar dacă până acum n-ai știut chiar așa, primește acum toate mărturiile Cuvântului Sfânt. Și toate mărturiile cinstite ale acelora care l-au crezut și l-au încercat - și crede!
În slujba lui Hristos de nimic nu ai atâta nevoie și atâta folos ca de Biblie și de rugăciune. Biblia te învață rugăciunea, iar rugăciunea te învață Biblia. Una ți-o descoperă pe cealaltă. Una ți-o luminează pe cealaltă. Una ți-o împlinește pe cealaltă. Biblia te va face om al rugăciunii, iar rugăciunea te va face om al Bibliei. Una fără cealaltă nu se poate. Căci prin Biblie îți vorbește Dumnezeu ție, iar prin rugăciune Îi vorbești tu Lui.
Numai așa vei fi un bun împreună-lucrător cu Dumnezeu. Vei aduce roade care să rămână (Ioan 15, 16). Și vei face o lucrare care să dureze (1 Cor. 3, 14).
Slavă veșnică Ție, Dumnezeul și Tatăl nostru din Ceruri, Care, prin Fiul Tău Iubit, Domnul nostru Iisus Hristos, ne-ai înfiat și ne-ai dat Duhul Sfânt (Gal. 4, 4-7).
Duhul Fiului Tău, Care ne face să strigăm „Ava”, adică Tată...
Și să descoperim astfel marea fericire a rugăciunii.
Marea bucurie a rugăciunii.
Marea binefacere a rugăciunii, fără de care viața noastră ar fi mai goală ca un pustiu.
Mai amară ca deznădejdea.
Mai nefericită ca moartea...
Slavă veșnică Ție, Dulcele nostru Mântuitor,
Care ne-ai mijlocit acest dar sfânt prin care ne putem plânge păcatele noastre.
Ne putem primi iertarea.
Ne putem vărsa inima.
Ne putem despovăra conștiința.
Ne putem înflăcăra dragostea.
Ne putem stâmpăra sufletul.
Te rugăm, Duhule Sfinte, învață-ne mereu să ne rugăm și fă-ne pe fiecare un om al rugăciunii curate.
Al rugăciunii stăruitoare.
Al rugăciunii fierbinți.
Al rugăciunii smerite.
Al rugăciunii trăite și necurmate.
Amin.
*
Rugăciunea-i legătura sfântă cu Cerescul Tată;
n-o slăbiți nicicând în viață și n-o rupeți niciodată.
*
Dacă vrei să poți în Duhul să te rogi netulburat,
uită-ndemnurile firii, fii de toate dezlegat,
adâncește-te-n lumină, lasă-te de ea pătruns
și nimic să nu te-oprească pân-la harul cel ascuns.
*
Rugăciunea nu poate petrece laolaltă cu păcatul. Că ori rugăciunea va omorî păcatul,
ori păcatul va omorî rugăciunea. (Părintele Iosif Trifa)
O, crește-mi, Rugăciune
O, crește-mi, Rugăciune,
aripi de sfânt mister,
să zbor peste genune
spre cel din urmă cer.
Străluminate trepte
urcând mereu, urcând,
la capăt să m-aștepte
iubirea lăcrimând.
Să-mi cadă, frântă, firea
de dincolo de vis,
să-mi treacă doar sfințirea
prin cerul larg deschis.
La dulcile izvoare
a Dragostei sosit,
să-mi aflu-ntr-o cântare
popasul nesfârșit.
- Ajută-mi, Rugăciune,
cât încă lupt și sui,
să trec orice genune
sfințit iubirii Lui.
Iubirii și cântării
din care cred și sper
spre clipa-ncununării
din cel din urmă cer.
Rugăciunea izbăvitoare
Despre izbânzile rugăciunii au rămas nenumărate dovezi.
Un soldat credincios, în clipa când primi ordin să plece într-o misiune primejdioasă pe front, spuse tovarășilor săi:
- Vă rog, numai o clipă, să ne rugăm lui Dumnezeu.
- Noi n-avem nevoie, ziseră ceilalți. Roagă-te tu.
Credinciosul se duse puțin mai departe și căzu în genunchi.
Chiar în clipa aceea trecu peste capul său un proiectil inamic care, căzând tocmai între tovarășii săi, îi ucise pe toți.
*
Rugăciunea cea adevărată trebuie să aibă două daruri: pe Domnul Iisus și Jertfa Crucii Lui. Și pe Duhul Sfânt cu Focul cel Ceresc.
Rugăciunea cea cu putere este numai aceea care vorbește prin Jertfa Crucii de pe Golgota, prin acest minunat telefon, ce ni l-a lăsat nouă Dumnezeu ca să vorbim cu El. (Părintele Iosif Trifa)
Ce spun Sfinții noștri Părinți
- Rugăciunea este unirea omului cu Dumnezeu, întărirea păcii, mama lacrimilor, punte peste ispite, scăpare de întristări, sfărâmarea luptelor, lucrarea îngerilor, veselia viitoare, izvorul virtuții, cauza darurilor, propășirea tainică, dovada nădejdii, lumina minții, tăierea deznădejdii, comoara celor ce iubesc tăcerea, slăbirea furiei, oglinda propășirii, descoperirea inimii, arătarea viitorului, hrana sufletului, pecetea slavei. (Sf. Ioan Scărarul)
- Cel care ține minte răul nu se poate ruga curat. Numai cel care iartă. (Sf. Marcu Ascetul)
- Sufletul lipit de Dumnezeu vorbește neîncetat cu El. (Avva Filimon)
*
- Să ne rugăm în Numele lui Iisus Cel Răstignit... Să cerem totul prin Sângele Lui...
Să-L rugăm pe El, Care S-a răstignit pentru noi și păcatele noastre, să prezinte rugăciunile noastre în fața Tatălui Ceresc. (Părintele Iosif Trifa)