Om al rugăciunii
Traian Dorz - Împreună lucrători cu Dumnezeu
Prin multe se deosebesc oamenii lui Dumnezeu unii de alţii, căci fiecare are de la Dumnezeu darul său şi chemarea sa. Unul are mai deosebită o trăsătură a fiinţei lui duhovniceşti, altul alta.
Dar, în privinţa rugăciunii, toţi sunt la fel. Căci pentru toți rugăciunea este mijlocul prin care se primeşte Duhul Sfânt (Luca 11, 13).
Omul lui Dumnezeu, împreună-lucrătorul Său, ştie acest lucru din toată experienţa vieţii sale... Mai ales de când s-a întors la Hristos şi a pornit hotărât pe urmele Lui. Căci, pe măsură ce trece vremea şi umblarea noastră cu Hristos se împlineşte tot mai minunat din toate părţile ei, cu atâta descoperim mai fericiţi marele rost binefăcător al rugăciunii.
Tot ce primim şi tot ce dăm este luminat şi îndulcit de gustul cel minunat al rugăciunii. Tot ce începem şi tot ce sfârşim este împreunat cu ea. Tot ce gândim sau facem se încheagă din ea şi prin ea. Tot ce semănăm şi culegem... Tot ce vrem să dăm lui Hristos sau semenilor noştri... Tot ce moştenim sau lăsăm moştenire... Tot ce ne mângâie, ne bucură, ne apără, ne îmbrățișează, ne încălzeşte şi ne satură se ţine şi se obţine numai prin rugăciune.
Rugăciunea este respiraţia sufletului nostru... Şi pulsul inimii noastre. Fără rugăciune ne-am sufoca. Fără rugăciune ne-am stinge. Fără rugăciune ne-am împietri.
Părtăşia noastră cu Dumnezeu este sfinţită prin rugăciune. Şi darurile Lui faţă de noi sunt condiţionate tot de ea. Condiţia dragostei noastre faţă de fraţi şi de surori se poate păstra numai prin rugăciune. Şi dragostea Lui faţă de noi, tot numai prin ea.
Fericirea căminului nostru... Unitatea soţilor, credincioşia copiilor, binefacerile păcii, îndestularea mesei, odihna nopţii şi sporul muncii zilnice, toate-toate acestea le putem avea fericit numai prin rugăciune.
Înflăcărarea propovăduirii, lacrimile pocăinţei, căldura adunării, mulţimea tineretului, sfinţirea conducătorilor şi dulceaţa cântărilor, creşterea ascultătorilor, libertatea Cuvântului şi binecuvântarea mamelor şi surorilor, curăţia Duhului şi izbânda Evangheliei, toate-toate acestea le putem avea şi păstra numai prin rugăciune.
Frate lucrător al lui Hristos, dacă ştiai aceste lucruri şi până acum, să le ştii acum şi mai bine! Iar dacă până acum n-ai ştiut chiar aşa, primeşte acum toate mărturiile Cuvântului Sfânt. Şi toate mărturiile cinstite ale acelora care l-au crezut şi l-au încercat - şi crede!
În slujba lui Hristos de nimic nu ai atâta nevoie şi atâta folos ca de Biblie şi de rugăciune. Biblia te învaţă rugăciunea, iar rugăciunea te învaţă Biblia. Una ţi-o descoperă pe cealaltă. Una ţi-o luminează pe cealaltă. Una ţi-o împlineşte pe cealaltă. Biblia te va face om al rugăciunii, iar rugăciunea te va face om al Bibliei. Una fără cealaltă nu se poate. Căci prin Biblie îţi vorbeşte Dumnezeu ţie, iar prin rugăciune Îi vorbeşti tu Lui.
Numai aşa vei fi un bun împreună-lucrător cu Dumnezeu. Vei aduce roade care să rămână (Ioan 15, 16). Şi vei face o lucrare care să dureze (1 Cor. 3, 14).
Slavă veşnică Ţie, Dumnezeul şi Tatăl nostru din Ceruri, Care, prin Fiul Tău Iubit, Domnul nostru Iisus Hristos, ne-ai înfiat şi ne-ai dat Duhul Sfânt (Gal. 4, 4-7).
Duhul Fiului Tău, Care ne face să strigăm „Ava”, adică Tată...
Şi să descoperim astfel marea fericire a rugăciunii.
Marea bucurie a rugăciunii.
Marea binefacere a rugăciunii, fără de care viaţa noastră ar fi mai goală ca un pustiu.
Mai amară ca deznădejdea.
Mai nefericită ca moartea...
Slavă veşnică Ţie, Dulcele nostru Mântuitor,
Care ne-ai mijlocit acest dar sfânt prin care ne putem plânge păcatele noastre.
Ne putem primi iertarea.
Ne putem vărsa inima.
Ne putem despovăra conştiinţa.
Ne putem înflăcăra dragostea.
Ne putem stâmpăra sufletul.
Te rugăm, Duhule Sfinte, învaţă-ne mereu să ne rugăm şi fă-ne pe fiecare un om al rugăciunii curate.
Al rugăciunii stăruitoare.
Al rugăciunii fierbinţi.
Al rugăciunii smerite.
Al rugăciunii trăite şi necurmate.
Amin.
*
Rugăciunea-i legătura sfântă cu Cerescul Tată;
n-o slăbiţi nicicând în viaţă şi n-o rupeţi niciodată.
*
Dacă vrei să poţi în Duhul să te rogi netulburat,
uită-ndemnurile firii, fii de toate dezlegat,
adânceşte-te-n lumină, lasă-te de ea pătruns
şi nimic să nu te-oprească pân-la harul cel ascuns.
*
Rugăciunea nu poate petrece laolaltă cu păcatul. Că ori rugăciunea va omorî păcatul,
ori păcatul va omorî rugăciunea. (Părintele Iosif Trifa)
O, creşte-mi, Rugăciune
O, creşte-mi, Rugăciune,
aripi de sfânt mister,
să zbor peste genune
spre cel din urmă cer.
Străluminate trepte
urcând mereu, urcând,
la capăt să m-aştepte
iubirea lăcrimând.
Să-mi cadă, frântă, firea
de dincolo de vis,
să-mi treacă doar sfinţirea
prin cerul larg deschis.
La dulcile izvoare
a Dragostei sosit,
să-mi aflu-ntr-o cântare
popasul nesfârşit.
- Ajută-mi, Rugăciune,
cât încă lupt şi sui,
să trec orice genune
sfinţit iubirii Lui.
Iubirii şi cântării
din care cred şi sper
spre clipa-ncununării
din cel din urmă cer.
Rugăciunea izbăvitoare
Despre izbânzile rugăciunii au rămas nenumărate dovezi.
Un soldat credincios, în clipa când primi ordin să plece într-o misiune primejdioasă pe front, spuse tovarăşilor săi:
- Vă rog, numai o clipă, să ne rugăm lui Dumnezeu.
- Noi n-avem nevoie, ziseră ceilalţi. Roagă-te tu.
Credinciosul se duse puţin mai departe şi căzu în genunchi.
Chiar în clipa aceea trecu peste capul său un proiectil inamic care, căzând tocmai între tovarăşii săi, îi ucise pe toţi.
*
Rugăciunea cea adevărată trebuie să aibă două daruri: pe Domnul Iisus şi Jertfa Crucii Lui. Şi pe Duhul Sfânt cu Focul cel Ceresc.
Rugăciunea cea cu putere este numai aceea care vorbeşte prin Jertfa Crucii de pe Golgota, prin acest minunat telefon, ce ni l-a lăsat nouă Dumnezeu ca să vorbim cu El. (Părintele Iosif Trifa)
Ce spun Sfinții noștri Părinți
- Rugăciunea este unirea omului cu Dumnezeu, întărirea păcii, mama lacrimilor, punte peste ispite, scăpare de întristări, sfărâmarea luptelor, lucrarea îngerilor, veselia viitoare, izvorul virtuţii, cauza darurilor, propăşirea tainică, dovada nădejdii, lumina minţii, tăierea deznădejdii, comoara celor ce iubesc tăcerea, slăbirea furiei, oglinda propăşirii, descoperirea inimii, arătarea viitorului, hrana sufletului, pecetea slavei. (Sf. Ioan Scărarul)
- Cel care ţine minte răul nu se poate ruga curat. Numai cel care iartă. (Sf. Marcu Ascetul)
- Sufletul lipit de Dumnezeu vorbeşte neîncetat cu El. (Avva Filimon)
*
- Să ne rugăm în Numele lui Iisus Cel Răstignit... Să cerem totul prin Sângele Lui...
Să-L rugăm pe El, Care S-a răstignit pentru noi şi păcatele noastre, să prezinte rugăciunile noastre în faţa Tatălui Ceresc. (Părintele Iosif Trifa)