În faţa Ta plec ochii
Traian Dorz - Cântarea Cântărilor mele
În faţa Ta plec ochii umezi
cu suflet copleşit de drag
Strălucitoarea Ta Frumseţe
uimit m-a-ngenuncheat pe prag.
O, eşti Frumos ca Adevărul
Strălucitor şi Minunat
ce-n limpezimea Lui e veşnic
atotputernic şi curat.
O, eşti Frumos cum e Iubirea
Dumnezeiescul Har Slăvit
Iubirea care ca şi Tine
e fără margini şi sfârşit.
O, eşti Frumos cum e Nădejdea
din jertfa inimii fierbinţi
ce pentru-o clipă fericită
îndură ani de suferinţi.
O, eşti Frumos cum e Credinţa
curată şi de neclintit
mereu mai mare, mai frumoasă
dar cea dintâi, pân-la sfârşit.
O, eşti Frumos cum e Iertarea
ce-mbrăţişează pe vrăjmaş
primindu-l frate şi făcându-l
aceloraşi comori părtaş.
O, eşti Frumos ca Mântuirea
ce-a şters atât de-adânc alean
şi-arată veşnic mai frumoasă
din zi în zi, din an în an.
O, eşti Frumos cum de frumoasă
e numai Frumuseţea Ta
- mi-e sufletul pe veci Isuse
robit şi fermecat de Ea.
Şi-mi uit şi zbuciumul şi lupta
şi-ntregul plânset dureros
şi Te privesc uimit Isuse
o, eşti Frumos, aşa Frumos!