În pacea serii - 2
Traian Dorz - Cântări Uitate
Doamne Sfinte, Domn Puternic, Domnul Păcii și-al Iubirii
toate Te măresc pe Tine în tot necuprinsul Firii
deci și eu acum Părinte dintre brațele durerii
îmi aplec pios genunchii către Tine-n pacea serii
și Te rog cu ochii-n lacrimi și cu inima smerită
o, primește-mi rugăciunea, că din inimă-i pornită.
Cu a vântului aripă, ce se pierde-n zări senine,
zboară ruga mea Părinte îndreptându-se spre Tine
iar în stropii cei de rouă care strălucesc pe jos
sunt a mele lacrimi Doamne, înaintea Ta prinos,
dangătul de clopot care cântă-n ceasurile line,
e dorința mea Părinte, se îndreaptă către Tine
și ca stropii cei de ceară care se preling în jos
se preling a mele lacrimi, mir sfințit cu bun miros
către Tronul Tău Stăpâne când se-ndreaptă ruga mea,
pentru cei sărmani ce-așteaptă Mila și-ndurarea Ta.
Vino Isuse, pe norii cerului și fă dreptate,
azi Te cheamă mii de inimi flămânzite și-nsetate,
vino Isuse, și plată după faptă, Tu împarte
Adevărul, cu-a Ta Mână, de minciună îl desparte,
vino Isuse, că iarăși lumea-i plină de păcat
în tot omul ce se naște mai răsare un Pilat.
Mor săracii Tăi de foame prin bordeiele uitate,
când bogații se răsfață în belșug și-n răutate.
Vino Isuse, căci iarăși mii de glasuri Te recheamă
însetate după Tine ca și pruncii după mamă,
prea mulți sunt cei ce ca Iuda cu 30 de-arginți Te vând
nedreptatea și păcatul sunt mai mari ca orișicând.
Chipul Iudei se răsfață și rânjește prin palate
pe-orice stâlp și colț de stradă i se-nchină câte-un frate,
pe când Chipul Tău Isuse, șters de ploi sau ars de fum,
zace-n vechi bisericuțe sau la marginea de drum.
Banul a ajuns un idol pentru-ntreagă omenirea,
de la el atâția oameni își așteaptă mântuirea.
Cel sărac lui i se roagă ca să-l facă mai bogat,
cel bogat ar strânge veșnic și-n veci tot nesăturat
cel ce are multul, iarăși, cu al vremilor tumult,
nesătul cu oricât are, vrea mereu mai mult, mai mult...
Doamne, neghina din lume, stă mai-mai să-nece grâul
au ajuns demult la culme și minciuna și desfrâul...
În această clipă sfântă, de mă rog și plâng spre cer
a Ta milă,
o, Părinte, eu nu pentru mine-o cer
când în nopți de chin cu lacrimi îmi sfințesc trudite gânduri
eu nu pentru mine Doamne, Te implor atâtea rânduri,
sunt atâția oameni Doamne, ce sub greutăți suspină,
ei cred că li-e dor să beie, dar li-e sete de lumină
și atâtea mii de inimi râvnesc vremuri mai senine
crezând că li-e dor de pâine, dar li-e foame după Tine
și împinși de-această foame ca un tunet de aramă,
glasul tuturor Isuse, Te dorește și Te cheamă...
Doamne Sfinte, Domn Puternic, din nălțimile cerești
poți să dai de vrei viața, - moarte dai de Tu voiești
o, îndură-Te de turma celor blânzi, flămânzi și goi
nu Te mânia Părinte, până în sfârșit pe noi,
- pentru dânșii, pentru dânșii mă aplec acum pios,
o, primește-mi ruga Doamne, înaintea Ta prinos...