În pacea serii - 2
Traian Dorz - Cântări Uitate
Doamne Sfinte, Domn Puternic, Domnul Păcii şi-al Iubirii
toate Te măresc pe Tine în tot necuprinsul Firii
deci şi eu acum Părinte dintre braţele durerii
îmi aplec pios genunchii către Tine-n pacea serii
şi Te rog cu ochii-n lacrimi şi cu inima smerită
o, primeşte-mi rugăciunea, că din inimă-i pornită.
Cu a vântului aripă, ce se pierde-n zări senine,
zboară ruga mea Părinte îndreptându-se spre Tine
iar în stropii cei de rouă care strălucesc pe jos
sunt a mele lacrimi Doamne, înaintea Ta prinos,
dangătul de clopot care cântă-n ceasurile line,
e dorinţa mea Părinte, se îndreaptă către Tine
şi ca stropii cei de ceară care se preling în jos
se preling a mele lacrimi, mir sfinţit cu bun miros
către Tronul Tău Stăpâne când se-ndreaptă ruga mea,
pentru cei sărmani ce-aşteaptă Mila şi-ndurarea Ta.
Vino Isuse, pe norii cerului şi fă dreptate,
azi Te cheamă mii de inimi flămânzite şi-nsetate,
vino Isuse, şi plată după faptă, Tu împarte
Adevărul, cu-a Ta Mână, de minciună îl desparte,
vino Isuse, că iarăşi lumea-i plină de păcat
în tot omul ce se naşte mai răsare un Pilat.
Mor săracii Tăi de foame prin bordeiele uitate,
când bogaţii se răsfaţă în belşug şi-n răutate.
Vino Isuse, căci iarăşi mii de glasuri Te recheamă
însetate după Tine ca şi pruncii după mamă,
prea mulţi sunt cei ce ca Iuda cu 30 de-arginţi Te vând
nedreptatea şi păcatul sunt mai mari ca orişicând.
Chipul Iudei se răsfaţă şi rânjeşte prin palate
pe-orice stâlp şi colţ de stradă i se-nchină câte-un frate,
pe când Chipul Tău Isuse, şters de ploi sau ars de fum,
zace-n vechi bisericuţe sau la marginea de drum.
Banul a ajuns un idol pentru-ntreagă omenirea,
de la el atâţia oameni îşi aşteaptă mântuirea.
Cel sărac lui i se roagă ca să-l facă mai bogat,
cel bogat ar strânge veşnic şi-n veci tot nesăturat
cel ce are multul, iarăşi, cu al vremilor tumult,
nesătul cu oricât are, vrea mereu mai mult, mai mult...
Doamne, neghina din lume, stă mai-mai să-nece grâul
au ajuns demult la culme şi minciuna şi desfrâul...
În această clipă sfântă, de mă rog şi plâng spre cer
a Ta milă,
o, Părinte, eu nu pentru mine-o cer
când în nopţi de chin cu lacrimi îmi sfinţesc trudite gânduri
eu nu pentru mine Doamne, Te implor atâtea rânduri,
sunt atâţia oameni Doamne, ce sub greutăţi suspină,
ei cred că li-e dor să beie, dar li-e sete de lumină
şi atâtea mii de inimi râvnesc vremuri mai senine
crezând că li-e dor de pâine, dar li-e foame după Tine
şi împinşi de-această foame ca un tunet de aramă,
glasul tuturor Isuse, Te doreşte şi Te cheamă...
Doamne Sfinte, Domn Puternic, din nălţimile cereşti
poţi să dai de vrei viaţa, - moarte dai de Tu voieşti
o, îndură-Te de turma celor blânzi, flămânzi şi goi
nu Te mânia Părinte, până în sfârşit pe noi,
- pentru dânşii, pentru dânşii mă aplec acum pios,
o, primeşte-mi ruga Doamne, înaintea Ta prinos...