În prag de cimitir
Traian Dorz - Cântările Dintâi
Împovărat de zile grele
azi stau la cimitir în prag
privind în urma vieţii mele
pierdutul anilor şirag.
E-aşa de mult de când din ţara
copilăriei am plecat
lăsând în urmă primăvara
vieţii fără de păcat!
E-atât de mult de-atunci - şi jalea
îmi arde sufletul zdrobit
când stau să-mi văd în urmă calea
pe care pân-aci-am venit!
Îmi văd cărările departe
şi urma pasului trecut
prin toate văile deşarte
pe unde viaţa mi-am pierdut.
Mi-o văd, când mă trezesc în faţa
acestui cimitir, acum!
Şi plâng amar văzându-mi viaţa
comoară risipită-n fum!
Privesc mereu cu ochii zarea
şi lacrimile-mi curg şuvoi:
- O, de-aş mai şti acum cărarea
şi de-aş putea să-ntorc napoi.
De-acum aş şti cum se trăieşte
puţina viaţă înţelept,
de-acum aş şti pe ce cărare
să vin spre locul unde-aştept!...