Isus a spus aceste lucruri în sinagogă, când învăța pe oameni în Capernaum.
Acolo s-au rostit cuvintele acestea!
Locul și localitatea unde a fost rostit odată Veșnicul Cuvânt al lui Dumnezeu, rămâne o veșnică mărturie împotriva tuturor acelora care L-au auzit.
Împotriva tuturor acelora care I-au tăgăduit Adevărul.
Sfântul evanghelist spune concret și cetatea și locul unde au fost rostite aceste unice și Dumnezeiești cuvinte,
pentru ca orice conștiință curată și judecată sănătoasă, să vadă că Gura care le-a rostit și conștiința care le-a autorizat, erau ale lui Dumnezeu.
Căci El este Singurul care nu numai că are viața dar are și putința de a o da și de a o întreține această viață, pe căi ce numai Lui Îi sunt cu putință de împlinit și de explicat.
Ce cutremurător moment!...
În sinagoga din Capernaum,
în fața unei mulțimi cu ochi fără vedere și cu urechi fără inimă,
Dumnezeul Cel Unic, Veșnic și Necuprins,
sub chipul omului, Își strângea Nemărginirea Sa, spre a putea încape în înțelegerea atât de îngustă a creaturii Sale.
Și Tainele Sale nepătrunse, le înfățișa în cuvinte, cât priceperea celor ce le auzeau.
Oceanul se strângea ca să încapă în niște coji de nucă...
Soarele se strângea ca să încapă în niște stropi de rouă!...
Căci pe cât poate fi de cu putință strângerea Soarelui într-un strop de rouă, mai puțin e cu putință cuprinderea Tainei Întrupării lui Hristos, în înțelegerea noastră pământească.
Totuși precum fiecare strop de rouă înfățișează un soare întreg, strălucind în el după cât poate stropul să-l cuprindă,
tot așa Hristos, Unul și Veșnic, ni Se dăruiește fiecăruia din noi, deplin și personal cât Îl putem cuprinde fiecare. El Însuși însă, rămânând întreg ca Soarele, mereu Același, Unul și Veșnic.
Și totuși cât de nemărginit de mult altfel.
O, sinagogă din Capernaum!... Tu ai cuprins atunci Nemărginitul.
O, oameni din Capernaum!... voi ați auzit atunci ce n-au auzit urechile îngerilor.
De aceea în Ziua Judecății va fi mai ușor pentru ținutul Sodomei decât pentru tine Capernaume, căci tu ai auzit și ai văzut lucruri care ar fi cutremurat-o pe Sodoma, dar pe tine te-au lăsat nepăsător (Matei 11, 23).
Iar noi vom fi și mai vinovați decât tine Capernaume. Pentru că noi nu le-am văzut și nu le-am auzit numai o singură dată ca tine, ci de mii de ori și de mii de ani
și totuși nu le-am prețuit nici atât...
O Doamne,
în câte locuri și în câte zile ne-ai spus și nouă cuvinte cutremurătoare și neuitate,
dar pe care noi nu le-am împlinit.
Câte lucruri și câte zile vor mărturisi împotriva noastră la Judecata Ta, căci dacă ar fi fost alții în locul nostru, cu cât de adâncă ascultare le-ar fi crezut și urmat,
iar noi nu le-am băgat în seamă.
Fă Doamne măcar pe viitor să le prețuim cum se cuvine. Iar aceasta să ne fie o pricină de milă.
Amin.