Isus a spus aceste lucruri în sinagogă, când învăţa pe oameni în Capernaum.
Acolo s-au rostit cuvintele acestea!
Locul şi localitatea unde a fost rostit odată Veşnicul Cuvânt al lui Dumnezeu, rămâne o veşnică mărturie împotriva tuturor acelora care L-au auzit.
Împotriva tuturor acelora care I-au tăgăduit Adevărul.
Sfântul evanghelist spune concret şi cetatea şi locul unde au fost rostite aceste unice şi Dumnezeieşti cuvinte,
pentru ca orice conştiinţă curată şi judecată sănătoasă, să vadă că Gura care le-a rostit şi conştiinţa care le-a autorizat, erau ale lui Dumnezeu.
Căci El este Singurul care nu numai că are viaţa dar are şi putinţa de a o da şi de a o întreţine această viaţă, pe căi ce numai Lui Îi sunt cu putinţă de împlinit şi de explicat.
Ce cutremurător moment!...
În sinagoga din Capernaum,
în faţa unei mulţimi cu ochi fără vedere şi cu urechi fără inimă,
Dumnezeul Cel Unic, Veşnic şi Necuprins,
sub chipul omului, Îşi strângea Nemărginirea Sa, spre a putea încape în înţelegerea atât de îngustă a creaturii Sale.
Şi Tainele Sale nepătrunse, le înfăţişa în cuvinte, cât priceperea celor ce le auzeau.
Oceanul se strângea ca să încapă în nişte coji de nucă...
Soarele se strângea ca să încapă în nişte stropi de rouă!...
Căci pe cât poate fi de cu putinţă strângerea Soarelui într-un strop de rouă, mai puţin e cu putinţă cuprinderea Tainei Întrupării lui Hristos, în înţelegerea noastră pământească.
Totuşi precum fiecare strop de rouă înfăţişează un soare întreg, strălucind în el după cât poate stropul să-l cuprindă,
tot aşa Hristos, Unul şi Veşnic, ni Se dăruieşte fiecăruia din noi, deplin şi personal cât Îl putem cuprinde fiecare. El Însuşi însă, rămânând întreg ca Soarele, mereu Acelaşi, Unul şi Veşnic.
Şi totuşi cât de nemărginit de mult altfel.
O, sinagogă din Capernaum!... Tu ai cuprins atunci Nemărginitul.
O, oameni din Capernaum!... voi aţi auzit atunci ce n-au auzit urechile îngerilor.
De aceea în Ziua Judecăţii va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei decât pentru tine Capernaume, căci tu ai auzit şi ai văzut lucruri care ar fi cutremurat-o pe Sodoma, dar pe tine te-au lăsat nepăsător (Matei 11, 23).
Iar noi vom fi şi mai vinovaţi decât tine Capernaume. Pentru că noi nu le-am văzut şi nu le-am auzit numai o singură dată ca tine, ci de mii de ori şi de mii de ani
şi totuşi nu le-am preţuit nici atât...
O Doamne,
în câte locuri şi în câte zile ne-ai spus şi nouă cuvinte cutremurătoare şi neuitate,
dar pe care noi nu le-am împlinit.
Câte lucruri şi câte zile vor mărturisi împotriva noastră la Judecata Ta, căci dacă ar fi fost alţii în locul nostru, cu cât de adâncă ascultare le-ar fi crezut şi urmat,
iar noi nu le-am băgat în seamă.
Fă Doamne măcar pe viitor să le preţuim cum se cuvine. Iar aceasta să ne fie o pricină de milă.
Amin.