În starea de odihnă dulce

1 - Sunt felurite limbile, dar Cuvântul este Același.

2 - Sunt felurite inimile, dar iubirea este la fel.

3 - Sunt felurite stările, dar harul este unic.

4 - Sunt felurite vasele, dar izvorul este neschimbat! Și din Tine se umplu toate, după cât pot cuprinde ele.

5 - Același Cuvânt, - dar este auzit de fiecare minte după limba sa. Și după măsura ascultării de El.

6 - Aceiași Iubire, dar se cuprinde în fiecare inimă după capacitatea ei. Și după dorința care este înflăcărată pentru ea.

7 - Același Har, - dar îl simțim fiecare din noi după curăția stării noastre sufletești, - la ceasul revărsării lui.

8 - Ori de câte ori eram adormit când îmi vorbeai, - nu Ți-am auzit Cuvântul Tău în limba mea.

9 - Starea de nici treaz - nici dormind, - este cea mai rea stare. Nici nu aud bine ca să înțeleg bine, nici nu aud deloc ca să nu înțeleg rău.

10 - Ci dormind, aud doar atâta cât mă face să înțeleg chiar cum nu auzise Cuvântul Tău.

11 - Atunci mi se zdrobește inima în cel mai dureros fel. Tocmai când ea ar trebui să-mi fie cea mai fericită.

12 - Atunci duhul meu, abia ajutat, - mi se prăbușește și mai adânc. Iar Mâna Ta ajutătoare trebuie să se arunce și mai grăbită după el, spre a-l ridica iarăși.

13 - O, ce luptă minunată este iubirea. Ce prăbușiri și ce înălțări împreună, până când ajunge să rămână îmbrățișată în dreptul unei raze eterne.

14 - Postul și rugăciunea sunt cei doi soți ai iubirii care îi fac casa ei cea mai puternică.

15 - Binefacerea și Dărnicia sunt fiicele ei cele mai scumpe.

16 - Casa poate fi puternică prin soți, dar fericită poate fi numai prin copii.

17 - Casa zilei acesteia a fost o astfel de casă.

Întreagă familia sfântă a Iubirii s-a îmbrățișat la Poarta Îndurării, așezând la picioarele Tale Preaiubitule, o cerere cu o jumătate de lacrimă pentru minunea întreagă.

18 - O, Tu care crești pâinea în cuptorul înalt

și peștele în apa adâncă,

- primește înălțarea și numai a unei singure mâini când cealaltă este încă prea slabă.

19 - Și când ajung în împrejurări în care trebuie să lucrez prea repede se prevăd atâtea situații în care omenește mi-ar fi cu neputință să le trec cu bine, atunci intervin-o Tu Izbăvitor Prieten. Fă atunci minunea care singură poate să mă mai salveze - și salvează-mă.

20 - Domnul meu și Dumnezeul meu, eu nu știu cum faci Tu aceasta. Nu știu în ce fel sunt împins sau treaz, dar după ce clipa avută pentru întâmplări care cer ceasuri, a cuprins tot fulgerător - și ne revedem dincolo fericiți, nu mai știu cum să Te binecuvântez Binecuvântat Binefăcător.

21 - Cândva n-am înțeles cum. Dar acum înțeleg Cine.

22 - Totdeauna atunci nu mai pot cânta ci numai plânge.

23 - O, Domnul și Dumnezeul meu atât de puternic, atât de aproape, atât de iubitor, atât de bun!

24 - când Tu ne deschizi, cine să mai poată închide, și când Tu ne aperi, cine ne-ar mai putea face vreun rău?

25 - Cu toate tăcerile mele mă închin spre Fața Ta, ieșită deasupra tuturor munților mei!

Preaiubitule Strălucitor, ce mult Te iubesc!