Dulcea vindecare a inimii mele
Traian Dorz - Prietenul Tinereții mele
1 - Inima mea este fericită Preaiubitul meu, inima mea este fericită că iarăși sunt cu Tine.
2 - Dar pentru că sufletul meu a fost chinuit prea mult, - noile lacrimi ale bucuriei, n-au putut șterge de tot și nici acoperi, ecoul și urmele celorlalte.
3 - În bucuria mea mai aud încă, șiroind ca un ecou amar, trecutul plâns îndelungat.
4 - Și privind spre un viitor atât de minunat încât pare cu neputință, îmi vine să mă îndoiesc până și de prezentul acesta fericit care mi se pare un vis.
5 - Îmi frec ochii și-mi spun: oare este aievea?
Se poate să fi venit pe totdeauna vindecarea mea?
6 - Tu sfântă și dulce vindecare a inimii mele pe care te-am dorit și te-am chemat atât de sfâșietor, ești oare chiar aici lângă mine?
7 - Este oare adevărat tot ceea ce văd și ceea ce simt? Nu este oare minunea aceasta numai un vis?
8 - Doamne Isuse, eu am nevoie nu numai de trei zile spre a mă obișnui cu minunea. Am nevoie să o am mereu lângă mine veacuri și veacuri, până când mă voi încredința pe totdeauna că nu-mi va mai putea fi despărțită niciodată și de către nimeni.
9 - Abia atunci, inima mea fericită pe vecii vecilor ar putea să strige:
- Am ajuns! Nu mai doresc nimic!
10 - Nu numărul anilor trăiți au vreun preț, ci măreția, puterea, înflăcărarea, înălțimea și roadele cu care i-am trăit!
11 - Sufletele mari își trăiesc fiecare zi, aproape fiecare clipă, la cea mai înaltă tensiune. Inima lor este ca un cuptor încălzit de șapte ori, în care focul este continuu, fără scăderi, fără întreruperi, fără răciri.
12 - Isus Iubit, Tu ești Același, azi și în veci.
13 - Dragostea Ta este neschimbată - Tu nu iubești astăzi mai mult și mâine mai puțin.
14 - Tu nu iubești după împrejurări. Nici după locuri. Nici după stări. Când i-ai dat cuiva dragostea Ta, aceluia i-o păstrezi pe totdeauna.
15 - Pot să se clatine munții, pot să se reverse mările, pot să se dărâme stâncile, - dragostea Ta nu se va muta de la cine s-a statornicit odată.
16 - Da, mulți pot să se clatine. Stările mele înalte pot să se schimbe uneori, clătinându-se fie de mâhnire, fie de temeri, fie de lenevie.
17 - Dar Inima Ta nu este așa ca inima mea. Nici așa de greu de mulțumit, nici așa de ușor ca ea.
18 - Ce fericit ai fi Tu dacă inima mea ar răspunde Inimii Tale cu aceeași intensitate în a iubi statornic. Să mă vezi că totdeauna dragostea mea se încrede în dragostea Ta.
19 - Chiar și acum când mă aflu la răscrucea aceasta grea, când ceea ce aud din gura Ta este atât de nou pentru mine. Și când drumul pe care mă împingi Tu parcă îmi umple ființa de spaimă.
20 - Să mă bizui pe dragostea Ta, neschimbat alipită de mine, fără nici o teamă și fără nici o măsură.
21 - Când inima mea stă alipită de a Ta și mâinile mele se împreună spre lumina Feței Tale,
când ochii mei varsă lacrimile temerii de despărțire - să mă bizui nemărginit pe Tine.
22 - Când rugăciunile mele sunt străbătute de frica înălțimii spre care mă duci Tu,
- pentru sufletul meu aplecat spre Tine, împreună-Ți mâinile moi pe care dragostea a scris pe veșnicie numele meu săpat în ranele cuielor - binecuvântându-mă! Să mă bizui nemărginit pe Tine.
23 - Sub ocrotirea iubirii să mergem fericiți sau să rămânem în pace. Îmi va fi totuna.
24 - Și cei ce merg cântând - și cei ce rămân rugându-se - să se revadă la ziuă bucuroși.
Iar încredințarea lor în dragostea făgăduită să se întărească și mai mult, una pe alta.
Da. Amin!