În templul sfânt al Oastei

În templul sfânt al Oastei Hristos întâi v-a pus

când din pierzarea lumii la viaţă v-a adus

acolo de iertare întâi v-aţi bucurat

acolo-mpărtăşirea cu harul v-aţi aflat

acolo din iubirea dintâi gustând, aţi pus

un legământ statornic şi veşnic cu Isus

din vase necurate, acolo curăţiţi

aţi fost chemaţi, acolo, pe Domnul să-L slujiţi!

Dar ce-aţi făcut voi oare acolo ajungând?

satanice ispite în suflet ascunzând,

primit-aţi ce Cuvântul spunea să nu primiţi

călcat-aţi legământul jurat să vi-l păziţi

trădat-aţi cauza sfântă de care-aţi fost legaţi

şi duşi de neascultare v-aţi dezbinat de fraţi.

Iar după ce credinţa, netrebnic, v-aţi călcat

v-aţi pus în slujba dusă de duhul dezbinat

şi-ajunşi mai răi ca răii de care-aţi fost atraşi

loviţi acum în Oaste mai crud şi mai vrăjmaşi

şi nu-i de-ajuns păcatul ce-l faceţi, ci apoi

ademeniţi pe alţii să-i pierdeţi ca pe voi.

Părinţi v-atrageţi fiii, - soţi vă-ndemnaţi pe soţi

iar fraţi vă duceţi fraţii, - ca voi să piară toţi!...

Tot Sfânt-Cuvântul-Veşnic, condamnă ce-aţi făcut!

blestemul faptei voastre v-apasă greu şi mut

aţi fost doar stânci ascunse la mesele de fraţi,

pomi smulşi şi fără roadă, de două ori uscaţi,

rătăcitoare stele păstrate pentru-abis

- minciună-a fost în totul tot ce-aţi vorbit şi-aţi scris!

Minciună-a fost iubirea ce-aţi spus-o, s-a uscat

minciună legământul făcut, căci l-aţi călcat,

minciuni a voastre predici, cântări şi rugăciuni,

minciuni şi spumă, - toate v-au fost nişte minciuni.

Minciună e şi noua credinţă care-aveţi

o veţi lăsa cu-aceeaşi ruşine şi dispreţ.

N-aţi fost în stare prima credinţă s-o păstraţi,

în veci nu veţi fi-n stare să ţineţi ce juraţi.

Mai bine-ar fi Cuvântul să nu-L fi cunoscut

că orbi fiind, atuncea nici vină n-aţi fi-avut

decât aşa cum astăzi voi să-L stricaţi ştiind

păcatul cel cu voia întreagă săvârşind.

Stigmat etern rămâne pe fruntea voastră mut

şi cine-o să mai şteargă păcatul ce-aţi făcut?