N-am drept să stau
Traian Dorz - Cântări Luptătoare
N-am drept să stau, nici să privesc în urmă
cât am un steag şi-un duşman înrăit
nu-n perii albi şi-n anii ce se curmă
ci-n jertfa mea s-arat, cât am trăit.
Vrăjmaşii vin năvală ne-ntreruptă
hotarul lor se-ntinde an de an,
şi rând pe rând cei buni căzură-n luptă
cu fruntea sus, cu faţa la duşman...
Tot mai grăbiţi trec anii înainte
şi-s tot mai rari vitejii luptători,
în loc de fraţi îmbrăţişăm morminte
jelind pe steaguri fără purtători.
... N-am drept să stau, nu m-ar primi la moarte
nici în pământ şi nici în Cer ai mei
de n-aş lupta să treacă mai departe
solia lor, cum au adus-o ei.
- N-am drept să stau, o torţă-mi fac fiinţa
arzând s-arat pericolul străin
să pot trezi eroic conştiinţa
în toţi ai mei, câţi sunt şi câţi mai vin...
- Când voi vedea că-nfrânt vrăjmaşul zace
şi-ai mei uniţi că merg desăvârşit
abia atunci voi şti şi eu că-n pace
am drept să merg spre-odihnă liniştit!