În Vinerea Patimilor

Doamne, ziua ce desparte moartea și Viața-n două

Ziua Patimilor Tale iarăși ne-ai adus-o nouă

înaintea lui Caiafa iar ești dus la judecată

iarăși Ți se caută vină, martori mincinoși Îți cată

caută Litera din Lege care să-i îndreptățească

să Te judece la moarte și puterea să-Ți zdrobească,

caută crucea suferinței să Ți-o facă cât mai mare

nimicirea mai deplină, chinurile mai amare,

duhul urii lui Caiafa iar Te scuipă cu ocară,

și-ar dori ca lumea-ntreagă răstignirea să Ți-o ceară.

Ar dori să-Ți bată-n palme și-n picioare mii de cuie

și pe mii de cruci să poată, nu pe una, să Te suie,

ar dori să-Ți vadă râuri Sângele curgând la vale

ca apoi cu glas de miere și cu suflet plin de jale

apărând credința dreaptă, priceput să-nvinuiască

Îți va zice: Răzvrătitul trebuie să ispășească.

Ai să urci din nou Calvarul, Te vor arde iarăși spinii

dar pe umerii Tăi astăzi mii de cruci Îți pun creștinii

după Tine gloata umblă și Te scuipă și Te-njură

îndreptând spre Tine pumnii și privirile cu ură

și ești Singur, nu-s cu Tine nici apostolii, nici Mama,

nu-i nici Simon Cirineanul, nici femeile ce-ar plânge

numai ochi aprinși de ură și călcâi setoși de sânge.

Sus pe Dealul Căpățânii numai Crucea Ta mai este

astăzi pe tâlhari Isuse lumea nu-i mai răstignește,

nu-Ți mai plânge lângă Cruce ucenicul drag și Mama

nici Maria Magdalena... Singur, Singur stai acuma.

Iuda nu se mai ucide, nici măcar un plâns nu-i vine

toți ai Tăi se tem să-i știe cineva c-au fost cu Tine.

Iată însă vin spre Cruce, Doamne, Fiii Jertfei Tale

cei născuți în suferință și crescuți cu rod de jale,

botezați cu foc de Duhul, curățiți între prigoane

și răscumpărați cu Sânge curs din miile de rane,

alungați de lume Doamne fără drept și fără milă

prigoniți de toți asemeni și priviți de toți cu silă,

scoși cu fapte de osândă și cu nume de ocară,

gata și din Sfânta-Ți Casă să ajungă dați afară.

Iată-i vin sub Sfânta-Ți Cruce, Scump Mântuitor, la Tine

oile îndurerate și lovite și puține

care cred puternic însă în dreptate și-nviere

și se bizuiesc pe Marea și Eterna Ta Putere.

...Pregătiți de suferință ridicăm spre Tine glasul

nu de cruce și de jertfă să ni se ferească pasul

nici să ne scutești pe lume de prigoane și de jale

- ci să vină mai degrabă Slava Învierii Tale!

Să nu fie întristarea prea amară și-ndelungă

peste marginea puterii nici un chin să nu ne-ajungă

vremea încercării grele cât mai grabnic să sfârșească

să se-ntoarcă iar lumina, și-nvierea să sosească.

- Până-atunci ne dă Isuse o credință răbdătoare

să rămânem lângă Tine tari prin orișice-ncercare

și oricât va să-ntârzie, noi să credem c-o să vină

din tristețea ei să trecem în eterna ei lumină.

Pe Crucea Domnului de pe Golgota s-a întâlnit cea mai urâtă faptă a păcatului nostru,

cu cea mai mare și mai frumoasă faptă a Dragostei lui Dumnezeu.

Și pe Cruce, Iubirea Dumnezeiască a ars păcatul omenesc.

Învățătura de Credință Creștină Ortodoxă