În Vinerea Patimilor

Doamne, ziua ce desparte moartea şi Viaţa-n două

Ziua Patimilor Tale iarăşi ne-ai adus-o nouă

înaintea lui Caiafa iar eşti dus la judecată

iarăşi Ţi se caută vină, martori mincinoşi Îţi cată

caută Litera din Lege care să-i îndreptăţească

să Te judece la moarte şi puterea să-Ţi zdrobească,

caută crucea suferinţei să Ţi-o facă cât mai mare

nimicirea mai deplină, chinurile mai amare,

duhul urii lui Caiafa iar Te scuipă cu ocară,

şi-ar dori ca lumea-ntreagă răstignirea să Ţi-o ceară.

Ar dori să-Ţi bată-n palme şi-n picioare mii de cuie

şi pe mii de cruci să poată, nu pe una, să Te suie,

ar dori să-Ţi vadă râuri Sângele curgând la vale

ca apoi cu glas de miere şi cu suflet plin de jale

apărând credinţa dreaptă, priceput să-nvinuiască

Îţi va zice: Răzvrătitul trebuie să ispăşească.

Ai să urci din nou Calvarul, Te vor arde iarăşi spinii

dar pe umerii Tăi astăzi mii de cruci Îţi pun creştinii

după Tine gloata umblă şi Te scuipă şi Te-njură

îndreptând spre Tine pumnii şi privirile cu ură

şi eşti Singur, nu-s cu Tine nici apostolii, nici Mama,

nu-i nici Simon Cirineanul, nici femeile ce-ar plânge

numai ochi aprinşi de ură şi călcâi setoşi de sânge.

Sus pe Dealul Căpăţânii numai Crucea Ta mai este

astăzi pe tâlhari Isuse lumea nu-i mai răstigneşte,

nu-Ţi mai plânge lângă Cruce ucenicul drag şi Mama

nici Maria Magdalena... Singur, Singur stai acuma.

Iuda nu se mai ucide, nici măcar un plâns nu-i vine

toţi ai Tăi se tem să-i ştie cineva c-au fost cu Tine.

Iată însă vin spre Cruce, Doamne, Fiii Jertfei Tale

cei născuţi în suferinţă şi crescuţi cu rod de jale,

botezaţi cu foc de Duhul, curăţiţi între prigoane

şi răscumpăraţi cu Sânge curs din miile de rane,

alungaţi de lume Doamne fără drept şi fără milă

prigoniţi de toţi asemeni şi priviţi de toţi cu silă,

scoşi cu fapte de osândă şi cu nume de ocară,

gata şi din Sfânta-Ţi Casă să ajungă daţi afară.

Iată-i vin sub Sfânta-Ţi Cruce, Scump Mântuitor, la Tine

oile îndurerate şi lovite şi puţine

care cred puternic însă în dreptate şi-nviere

şi se bizuiesc pe Marea şi Eterna Ta Putere.

...Pregătiţi de suferinţă ridicăm spre Tine glasul

nu de cruce şi de jertfă să ni se ferească pasul

nici să ne scuteşti pe lume de prigoane şi de jale

- ci să vină mai degrabă Slava Învierii Tale!

Să nu fie întristarea prea amară şi-ndelungă

peste marginea puterii nici un chin să nu ne-ajungă

vremea încercării grele cât mai grabnic să sfârşească

să se-ntoarcă iar lumina, şi-nvierea să sosească.

- Până-atunci ne dă Isuse o credinţă răbdătoare

să rămânem lângă Tine tari prin orişice-ncercare

şi oricât va să-ntârzie, noi să credem c-o să vină

din tristeţea ei să trecem în eterna ei lumină.

Pe Crucea Domnului de pe Golgota s-a întâlnit cea mai urâtă faptă a păcatului nostru,

cu cea mai mare şi mai frumoasă faptă a Dragostei lui Dumnezeu.

Şi pe Cruce, Iubirea Dumnezeiască a ars păcatul omenesc.

Învăţătura de Credinţă Creştină Ortodoxă