Înăuntru și în afară
Traian Dorz - Și acum să facem
1 - Lucrarea cea vie a lui Hristos în lume are două părți prin care suferă și lucrează.
În închisori, în prigoniri, în jertfe este partea care suferă, iar în propovăduirea din afară este partea care lucrează.
2 - Când trebuie o ispășire pentru unele greșeli, ori o clarificare pentru o direcție, ori o purificare pentru o nouă slujbă, - Dumnezeu trimite o parte din slujitorii Săi în focul suferințelor.
3 - Dar El va avea grijă neapărat și totdeauna să fie și în afară acea parte care să lucreze, care să se roage, care să ajute.
4 - Aceste două părți sunt ca și cele două mâini ale aceluiași trup. Fiecare își lucrează partea ei, dar aceste două părți echilibrează viața și trebuințele trupului.
5 - Atât suferința unora cât și lucrarea celorlalți, sunt ca cele două aripi cu care zboară fericit o pasăre sănătoasă.
Prin suferință se curăță răul, prin lucrare rodește binele.
6 - Când o lucrare sfântă are prea multe suflete în suferință și prea puține în afară la lucru - atunci durerile celor dinăuntru sunt prea mari, iar descurajarea celor de afară este prea apăsătoare.
7 - Când cei ce sunt dați pentru suferință sunt prea puțini iar cei scutiți de ea sunt prea mulți, echilibrul se pierde, păcatul crește, ispășirea scade și întreg trupul este în primejdie de pieire.
8 - Este binecuvântată o lucrare sfântă când are cu adevărat o parte frumoasă din mădularele ei în ispășire iar una tot așa de frumoasă în mărturisirea în afară.
9 - Când cei din suferință vor isprăvi de ispășit greșelile - vor începe beneficiile suferinței. Plusul suferinței aduce totdeauna un plus de har peste toată Lucrarea și adunarea frățească.
10 - Când unii frați vor fi învredniciți de harul de a suferi ceva pentru Domnul, voi ceilalți să-i sprijiniți pe ei cu rugăciunea voastră, iar pe ai lor cu pâinea voastră.
11 - În felul acesta ei împlinesc în suferința lor ceva din datoriile voastre, iar voi prin ostenelile voastre împliniți ceva din datoriile lor.
În felul acesta Dumnezeu va binecuvânta tot trupul adunării.
12 - Dacă cei chemați la suferință - vor căuta să fugă de ea și să se adăpostească în vreun fel ca să nu sufere nimic pentru Domnul, pentru cauza Lui, - ei vor fi blestemați și lepădați (Marcu 8, 35-38). Iar harul suferinței va fi pierdut (Filip. 1, 29).
13 - Dacă cei chemați la lucrare în afară se vor lenevi ori se vor retrage de la datoriile lor, suferința celor din foc va fi mai grea, iar lucrarea din afară se va nimici.
Și numai Dumnezeu le va răzbuna asupra lor pe amândouă.
14 - Dacă cei puși în cuptor se vor lepăda, ori vor face de rușine Numele Domnului acolo unde tocmai prin suferința lor curajoasă trebuie să aducă cea mai frumoasă slavă în fața vrăjmașului, - atunci toată această suferință a lor nu le va folosi decât la o și mai mare osândă.
15 - Postul și rugăciunea sunt cele două puternice ajutoare care aduc totdeauna biruință atât unora cât și altora.
Postul îi ajută pe cei din lipsuri ca să le poată suferi mai ușor.
Rugăciunea îi ajută pe cei din muncă să lucreze mai cu râvnă.
16 - Când Domnul cere un preț de suferință ori pentru greșelile ori pentru harul adunării voastre, - nu vă ascundeți, nu fugiți, nu vă lepădați, căutând scăpare vinovată. Mergeți spre cruce cu fața înainte - și o priviți cu bucurie, fiindcă prin ea Hristos vă aduce cununa slavei veșnice tuturor.
17 - Când din pricina Domnului și a lucrului Său, unii frați vor fi în necaz, - luați cu toată inima parte la poverile lor - căci aceasta va fi o arvună a unor binecuvântări veșnice - fiindcă oricine suferă cu un nevinovat, suferă cu Hristos.
18 - Și dacă suferim cu Hristos, vom și împărăți împreună cu El, dar dacă ne lepădăm de El - și El Se va lepăda de noi (2 Tim. 2, 12).
19 - Cine își poate apropia genunchii de ai fratelui său, și lacrimile de ale surorii sale, acela și-a apropiat și inima sa. Și cine și-a apropiat inima, și le va apropia pe toate.
Dar numai așa se poate ajunge cu Dumnezeu. Altfel nu!
20 - Dumnezeul nostru Cel Îndurător și Bun, dăruiește Lucrării Tale totdeauna și suflete de jertfă, dar și suflete de lucrare, punând între aceste două părți inima Ta prin care fiecare să-și facă cu vrednicie lucrul său. Spre slava Ta și mântuirea lumii.
Amin.