Înăuntru şi în afară
Traian Dorz - Și acum să facem
1 - Lucrarea cea vie a lui Hristos în lume are două părţi prin care suferă şi lucrează.
În închisori, în prigoniri, în jertfe este partea care suferă, iar în propovăduirea din afară este partea care lucrează.
2 - Când trebuie o ispăşire pentru unele greşeli, ori o clarificare pentru o direcţie, ori o purificare pentru o nouă slujbă, - Dumnezeu trimite o parte din slujitorii Săi în focul suferinţelor.
3 - Dar El va avea grijă neapărat şi totdeauna să fie şi în afară acea parte care să lucreze, care să se roage, care să ajute.
4 - Aceste două părţi sunt ca şi cele două mâini ale aceluiaşi trup. Fiecare îşi lucrează partea ei, dar aceste două părţi echilibrează viaţa şi trebuinţele trupului.
5 - Atât suferinţa unora cât şi lucrarea celorlalţi, sunt ca cele două aripi cu care zboară fericit o pasăre sănătoasă.
Prin suferinţă se curăţă răul, prin lucrare rodeşte binele.
6 - Când o lucrare sfântă are prea multe suflete în suferinţă şi prea puţine în afară la lucru - atunci durerile celor dinăuntru sunt prea mari, iar descurajarea celor de afară este prea apăsătoare.
7 - Când cei ce sunt daţi pentru suferinţă sunt prea puţini iar cei scutiţi de ea sunt prea mulţi, echilibrul se pierde, păcatul creşte, ispăşirea scade şi întreg trupul este în primejdie de pieire.
8 - Este binecuvântată o lucrare sfântă când are cu adevărat o parte frumoasă din mădularele ei în ispăşire iar una tot aşa de frumoasă în mărturisirea în afară.
9 - Când cei din suferinţă vor isprăvi de ispăşit greşelile - vor începe beneficiile suferinţei. Plusul suferinţei aduce totdeauna un plus de har peste toată Lucrarea şi adunarea frăţească.
10 - Când unii fraţi vor fi învredniciţi de harul de a suferi ceva pentru Domnul, voi ceilalţi să-i sprijiniţi pe ei cu rugăciunea voastră, iar pe ai lor cu pâinea voastră.
11 - În felul acesta ei împlinesc în suferinţa lor ceva din datoriile voastre, iar voi prin ostenelile voastre împliniţi ceva din datoriile lor.
În felul acesta Dumnezeu va binecuvânta tot trupul adunării.
12 - Dacă cei chemaţi la suferinţă - vor căuta să fugă de ea şi să se adăpostească în vreun fel ca să nu sufere nimic pentru Domnul, pentru cauza Lui, - ei vor fi blestemaţi şi lepădaţi (Marcu 8, 35-38). Iar harul suferinţei va fi pierdut (Filip. 1, 29).
13 - Dacă cei chemaţi la lucrare în afară se vor lenevi ori se vor retrage de la datoriile lor, suferinţa celor din foc va fi mai grea, iar lucrarea din afară se va nimici.
Şi numai Dumnezeu le va răzbuna asupra lor pe amândouă.
14 - Dacă cei puşi în cuptor se vor lepăda, ori vor face de ruşine Numele Domnului acolo unde tocmai prin suferinţa lor curajoasă trebuie să aducă cea mai frumoasă slavă în faţa vrăjmaşului, - atunci toată această suferinţă a lor nu le va folosi decât la o şi mai mare osândă.
15 - Postul şi rugăciunea sunt cele două puternice ajutoare care aduc totdeauna biruinţă atât unora cât şi altora.
Postul îi ajută pe cei din lipsuri ca să le poată suferi mai uşor.
Rugăciunea îi ajută pe cei din muncă să lucreze mai cu râvnă.
16 - Când Domnul cere un preţ de suferinţă ori pentru greşelile ori pentru harul adunării voastre, - nu vă ascundeţi, nu fugiţi, nu vă lepădaţi, căutând scăpare vinovată. Mergeţi spre cruce cu faţa înainte - şi o priviţi cu bucurie, fiindcă prin ea Hristos vă aduce cununa slavei veşnice tuturor.
17 - Când din pricina Domnului şi a lucrului Său, unii fraţi vor fi în necaz, - luaţi cu toată inima parte la poverile lor - căci aceasta va fi o arvună a unor binecuvântări veşnice - fiindcă oricine suferă cu un nevinovat, suferă cu Hristos.
18 - Şi dacă suferim cu Hristos, vom şi împărăţi împreună cu El, dar dacă ne lepădăm de El - şi El Se va lepăda de noi (2 Tim. 2, 12).
19 - Cine îşi poate apropia genunchii de ai fratelui său, şi lacrimile de ale surorii sale, acela şi-a apropiat şi inima sa. Şi cine şi-a apropiat inima, şi le va apropia pe toate.
Dar numai aşa se poate ajunge cu Dumnezeu. Altfel nu!
20 - Dumnezeul nostru Cel Îndurător şi Bun, dăruieşte Lucrării Tale totdeauna şi suflete de jertfă, dar şi suflete de lucrare, punând între aceste două părţi inima Ta prin care fiecare să-şi facă cu vrednicie lucrul său. Spre slava Ta şi mântuirea lumii.
Amin.