Încheiere

Domnul Dumnezeul nostru, în înțelepciunea Lui cea nespus de mare și felurită, a făcut ca fiecare lucru nevăzut să aibă o formă a lui văzută. Sufletul cel nevăzut are trupul văzut. Miezul cel nevăzut are coaja văzută. Înțelesul cel nevăzut are formă văzută...

Și Dumnezeu, făcându-le acestea, ne-a dat nouă priceperea prin care le putem și cunoaște, dar și prețui după însemnătatea lor. Cele nevăzute având totdeauna însemnătatea cea mai dintâi și prețul cel mai mare. Aceasta trebuie să fie totdeauna regula după care se călăuzește un om duhovnicesc.

Lucrarea Oastei Domnului fiind o lucrare curat duhovnicească, vie și evanghelică în Biserica noastră străbună, se înțelege că ea trebuie să pună prețul cel mai mare întâi pe Duh și apoi pe Literă, pe miez și apoi pe coajă, pe fond și apoi pe formă. Deci pe suflet și apoi pe trup. Pe cele cerești și apoi pe cele pământești. Pe cele veșnice și apoi pe cele trecătoare. Și tot așa fiecare dintre noi.

În cele înșirate până acum aici, sunt strânse cam în grabă și așezate mai la îndemână câteva principii de învățătură și credință, cu rânduiala așezării și împlinirii lor practice, întemeiate pentru noi în totul pe poruncile lui Dumnezeu din Sfânta Scriptură. Pe învățăturile Sfintei Biserici, date prin Părinții și înaintașii noștri sfinți. Și pe îndrumările insuflate de Duhul Sfânt profetului Său din vremea noastră, părintele Iosif Trifa, cel prin care am fost născuți în Domnul la o viață nouă în Oastea Domnului. Toate acestea, ca îndatoriri de urmat pentru fiecare dintre noi, cei care dorim să facem parte din frățietatea Oastei Domnului, pentru mântuirea sufletului nostru și al semenilor noștri. Pentru biruința Evangheliei în viața Bisericii și a poporului nostru.

Ne vom grăbi îndată să spunem, împreună cu părintele Iosif, că oricât de bune, de frumoase și adevărate ar fi aceste învățături și rânduieli, fără harul și revărsarea Duhului Sfânt în viața noastră a fiecăruia, ele nu ne vor folosi la nimic. Pentru cine nu vine în Oaste sau nu rămâne în ea cu un duh smerit și sincer, ele vor fi neplăcute, neiubite și neascultate.

Cei fără nașterea din nou le vor disprețui. Cei fără frica lui Dumnezeu le vor călca. Cei fără conștiința răspunderii le vor nesocoti.

Nu pentru aceștia am strâns aceste învățături, căci cine nu ascultă însuși Cuvântul lui Dumnezeu, desigur nu-l va asculta nici pe al nostru.

Ci ne-am ostenit și am adunat aceste mărgăritare de mare preț ca să le punem la îndemâna acelora care, cu un cuget curat și cu temere de Dumnezeu, se gândesc și se roagă pentru mântuirea cea scumpă a sufletelor lor.

Pentru aceste scumpe și smerite suflete care au venit în Oastea Domnului nu ca să laude, nici să facă dezbinări, ci să-și dobândească iertarea păcatelor și să-și afle viața veșnică.

Aceste suflete sunt acum sute de mii și vor fi mii și mii, pentru că tot ce a hotărât Domnul se va împlini cu credincioșie fără să poată fi nimicit de nici o putere dinlăuntru ori din afară. Numele lor sunt scrise nu numai în Cartea Oastei văzute, ci mai ales în Cartea Vieții lui Hristos.

Sufletele acelea curate se vor bucura aflând adunate aici într-un mănunchi fericit aceste învățături de temelie și le vor primi hrănindu-se cu ele și îndreptându-se după lumina lor pe urmele lui Hristos și ale înaintașilor noștri.

Noi, ostașii Domnului, suntem trecători. Oricare dintre noi avem numai o vreme scurtă de trăit și de luptat în lumea aceasta. Dar Oastea este veșnică. Ea va rămâne până la Venirea Domnului și va merge cu El în veșnicie. S-a dus părintele Iosif, cel prin care Domnul a trezit această nenumărată și sfântă Oștire... S-au dus rând pe rând și toți ceilalți înaintași ai noștri care, ca niște viteji ai Domnului, l-au însoțit pe trimisul lui Dumnezeu, luptând alături de el sub steagul cel minunat al Oastel Cerești... Ne vom duce la rândul nostru și noi, cei care mai suntem rămași din primele rânduri... Dar Oastea Domnului va rămâne mereu, pentru că în fruntea ei merge Marele Biruitor Iisus, primenindu-și mereu rândurile cu alți și alți noi ostași tineri și viteji, ducând mereu înainte Steagul Său și lupta Sa până la victoria finală.

Dar pe măsură ce înaintăm mai departe, avem tot mai mare nevoie de îndrumarea Dreptarului Sănătos, după care să ne călăuzim singuri, pentru a nu ne abate nici la dreapta, nici la stânga din drumul nostru spre Ierusalimul cel Ceresc, în care vrem să ajungem biruitori și fericiți. Fluviul Oastei are acum săpată o albie adâncă și dreaptă, prin care să curgă frumos și rodnic până în Marea Vieții Veșnice.

Dorim să lăsăm acest Dreptar celor ce vin cu noi și după noi, ca un Stâlp de foc noaptea și ca un Nor luminos ziua, fiindcă cuvintele lui sunt Cuvântul. Iar Cuvântul e Hristos. În slujba acestui Cuvânt au căzut eroic pe câmpul de onoare al Evangheliei părinții și înaintașii noștri, ținând sus Solia Lui, pentru ca urmașii s-o preia, ducând-o mai departe până la Țintă.

Timpul, Roadele și Adevărul mărturisesc despre părintele Iosif, prin care Duhul Sfânt a creat Oastea Domnului, că a fost un mare profet al lui Dumnezeu și un strălucit slujitor al Bisericii noastre. Că omul aceata a făcut pentru Dumnezeu, pentru Biserică și pentru Neamul nostru o lucrare atât de mare, încât încă nu-i nimeni în măsură să-i măsoare valoarea și roadele. Poate va mai trebui să treacă multă vreme până când se vor putea vedea cu adevărat uriașele dimensiuni ale acestor valori. Și atunci Istoria și Dumnezeu îi vor face dreptate. Și Hristos îl va despăgubi pentru tot ce a suferit pe nedrept pentru lumina pe care a aprins-o și în care și-a ars, alături de Jertfa lui Hristos, propria sa jertfă. Și Adevărul și Dreptatea sunt amândouă și deplin de partea lui.

Multora din cei de azi care s-au obișnuit fie cu nesupunerea, fie cu exagerările, desigur le va fi greu să se supună acestor bune și cumpătate rânduieli. Firii lumești, de care mulți nu s-au lepădat venind la Oaste, nu-i place să se supună Voii lui Dumnezeu, dar Dumnezeu îngăduie acum ca în Lucrarea Lui să fie și din aceștia. El încă nu trimite îngerii Săi să smulgă neghina din țarina Lui. Dar încet-încet, această lucrare o face timpul, căci timpul lucrează pentru Dumnezeu, alegând ce rămâne și ce se aruncă. Timpul îi va cerne și îi va alege sigur pe cei ce sunt ai lui Dumnezeu și pe cei care sunt al Lui. La urmă vor rămânea sigur numai cei curați și smeriți.

Încredințăm acest Dreptar în Mâna cea înțeleaptă, Bună și Puternică a Marelui Meșter și Ziditor, care își construiește acum Biserica Sa din pietrele cele vii și scumpe. El să folosească Dreptarul acesta pentru cioplirea și așezarea frumoasă a fiecărei pietre scumpe, în așa fel ca tot zidul și toată lucrarea, din care facem parte fiecare dintre noi care ne lăsăm ciopliți și îndreptați, să fie cât mai frumoasă și plăcută pentru Stăpânul și Domnul nostru Iisus Hristos.

Doamne Duhule Sfinte, Care lucrezi în noi și prin noi spre slava Tatălui Ceresc și spre bucuria Mântuitorului și Mirelui nostru Iisus, Te rugăm, revarsă-Ți deplin puterea Ta peste toate aceste sfinte îndemnuri, ca ele să capete viață și rod sfânt în toate sufletele chemate și alese să facă parte din Oastea Ta de pe pământ până în Ceruri și din viața aceasta până în viața veșnică.

Iisuse Doamne, binecuvântează-le pentru Lucrarea Ta și Lucrarea Ta să le binecuvânteze pentru Tine. Și pentru toate, slavă veșnică numai Ție, Marele nostru Dumnezeu Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, acum și în vecii vecilor.

Amin.