Încrederea și viața
Traian Dorz - Poruncile Iubirii
1 - Mai bine este să te încrezi în Domnul de o mie de ori decât să te încrezi în om o singură dată.
Mai bine este să-ți cauți adăpost în Domnul, să te bizui pe El, și să te alipești de El, în cele mai grele locuri și în cele mai primejduite stări,
- decât să te alipești de oameni în cele mai ușoare și liniștite.
Căci încrederea în Domnul duce la biruință, pe când încrederea în oameni duce la prăbușire.
2 - De la Dumnezeu vei merge totdeauna mângâiat, ajutat, păzit și mulțumit,
dar de la oameni te vei întoarce mereu dezgustat și mâhnit, de cele mai multe ori.
La Dumnezeu vei afla totdeauna nespus mai mult decât așteptai,
iar la om, la oricare om, nespus mai puțin.
3 - O, sufletul meu și fiul meu, orice om este ca o nimica.
Nu numai promisiunile lui sau sprijinul pe care ți l-ar putea da el,
sau lauda, sau banii lui -
sau decorațiile lui, și gloria sa, a oricărui om, sunt o nimica,
- ci chiar el însuși, oricine ar fi el, tot o nimica este.
4 - Privește ce s-a ales de mai marii lumii acesteia de abia acum câțiva ani!
Ce s-a ales de tot ce au promis și au dat împărații lumii acesteia acelora care s-au încrezut în cuvintele lor!
Ce s-a ales de acei care i-au urmat și s-au bizuit pe ei?
- Nimic, decât durere și necaz. Toți mai marii lumii s-au dus și s-au pierdut, ca o nimica împreună cu cei care s-au bizuit pe ei.
Iată ce este omul, oricare om.
5 - Ca să nu ajungi ca aceia, nu te bizui niciodată pe om,
pe nici un om! Ci numai pe Domnul Isus și numai pe Numele Lui.
Nu te aprinde pentru oameni, și nu-ți robi sufletul tău, plăcerilor lumii,
ca să nu ajungi pierdut și nenorocit ca toți care s-au bizuit pe ei.
6 - Pentru nici una din promisiunile oamenilor, nu-ți pune inima, fie că și le pot ținea promisiunile acestea, fie că nu.
Căci dacă te robești omului și te pui în slujba planurilor sale, el te va încărca fără milă și te va folosi fără cruțare.
7 - Omul își va arăta grijă și interes până ce se va putea adăposti la umbra ta și se va putea odihni pe spatele tale,
- dar îndată ce nu vei mai putea să-l porți, și nu vei mai putea fi bun de jug,
- va căuta să te înlăture, uitând tot ce i-ai făcut când puteai.
8 - Slujește-L numai pe Domnul și robește-te numai Lui pe totdeauna, căci nu numai că vei fi cel mai slobod și cel mai răsplătit în veșnicie,
dar fericirea ta va fi nespus de strălucită chiar începând de azi, și din viața asta.
Bucuria ta va începe chiar din suferință
9 - Sufletul meu și fiul meu, ia seama la ce zice Domnul:Blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijinește pe muritor și își abate inima de la Domnul.
Căci acela va fi ca un nenorocit în pustie și nu va vedea venind fericirea niciodată.
Ci locuiește ca în locuri arse de pustiu, ca într-un pământ sărac și fără locuitori...
10 - Dar binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul, și a cărui nădejde este în El.
Căci acesta este ca un pom sădit lângă ape, și care își întinde rădăcinile spre râu.
Nu se teme de căldură când vine, și frunzișul său este verde.
11 - Deschideți oamenilor porțile neprihănirii!
- Aceasta este rugămintea pe care o face orice copil părinților și îndrumătorilor săi, tuturor sfătuitorilor și învățătorilor lui,
și orice suflet omenesc, neștiutor și însetat de cunoaștere
- când vine, și cât umblă pe pământ se roagă spre toți:
- deschideți-mi oricine puteți - porțile neprihănirii.
12 - O, câtă răspundere ar trebui să simțim cu toții, față de toți acei care vin la noi și chiar fără să poată grăi, așteptând să le deschidem porțile vieții.
Ei ne roagă prin toată înfățișarea lor chinuită de dorul luminii și lipsită de bucuria ei:
- Deschide-ne porțile neprihănirii!
O, veniți să le deschidem. Cât mai larg cu putință.
13 - Dragi părinți, priviți la fața nevinovată și la ochii întrebători ai copilașului vostru, care se pregătește să intre în viață,
- și ascultă-i rugămintea sufletului său:
- Deschideți-mi porțile neprihănirii!
Nu-i deschideți porțile largi ale păcatului, căci nu va intra numai în lume și în păcate prin ele,
- ci va intra și în pierzare. Iar împreună cu el, veți intra și voi.
14 - Dacă iubiți sufletul nevinovat al copilașului vostru, deschideți-i ochii să-L vadă mai întâi pe Hristos.
Învață-l mai întâi rugăciunea și cinstea,
și ascultarea și credincioșia și bunătatea Lui.
Deschideți-i urechile prin auzirea Numelui și a Cuvântului Cel Sfânt al lui Dumnezeu.
15 - Deschideți-i apoi mintea, spre simțăminte curate, înalte și evlavioase.
Deschideți-i porțile cunoașterii și ascultării de Hristos, spre a ajunge la o neprihănire conștientă și dorită.
Și apoi gurița lor nevinovată, ca să-L laude pe Domnul,
- spre slava lui Dumnezeu și pentru realizarea Voii Sale.
16 - Voi toți care păstoriți sufletele și care veți răspunde înaintea Domnului pentru toți cei cărora trebuie să le deschideți porțile cunoașterii - prin care vor intra și în viața aceasta
și prin care vor intra și în cealaltă.
- Vă rugăm priviți cu milă și cu răspundere la sufletele neprihănite, care așteaptă rugându-vă să le deschideți porțile neprihănirii.
Numai ale neprihănirii.
17 - Copilașii voștri sorb cuvintele voastre, ca să nu scape nici unul din ele.
Ei privesc cu ochii măriți la pilda voastră, căci faptele și cuvintele voastre sunt cheia care le deschide lor porțile cunoașterii.
O, cât de însemnat lucru este cel fel de porți se deschid în fața lor prin voi.
18 - Sufletul meu și fiul meu, nu uita niciodată răspunderea pe care o ai pentru fiecare cuvânt pe care îl propovăduiești cu graiul tău, sau cu scrisul tău, fiului tău și fiilor altora.
Luptă-te neîncetat să deschizi prin tot ce faci, porțile neprihănirii, tuturor acelora care te ascultă,
care te citesc,
sau care te văd.
19 - Gândește-te de fiecare dată spre ce porți îndrepți tu sufletele, prin rodul tău și prin pilda vieții tale.
Ce porți se vor deschide la moartea lor în fața sufletelor din fața ta?
Viața și calea pe care le-o arați tu, pe ce porți îi vor trece în veșnicie?
Căci dacă le arați și le deschizi porțile neprihănirii, pe urma lor vei intra fericit și tu în împărăția celor neprihăniți.
20 - Dacă le arați altora căile și porțile stricăciunii, pe urma ta vor merge și ei chinuiți în prăpastia nefericirii veșnice.
Iar pe urma lor vei merge și tu.
O, Doamne, Duhule Sfinte, arată-ne tuturor căile și porțile neprihănirii. Și ajută-ne să mergem și să intrăm pe ele la Tine.
Amin.