Încrederea şi viaţa
Traian Dorz - Poruncile Iubirii
1 - Mai bine este să te încrezi în Domnul de o mie de ori decât să te încrezi în om o singură dată.
Mai bine este să-ţi cauţi adăpost în Domnul, să te bizui pe El, şi să te alipeşti de El, în cele mai grele locuri şi în cele mai primejduite stări,
- decât să te alipeşti de oameni în cele mai uşoare şi liniştite.
Căci încrederea în Domnul duce la biruinţă, pe când încrederea în oameni duce la prăbuşire.
2 - De la Dumnezeu vei merge totdeauna mângâiat, ajutat, păzit şi mulţumit,
dar de la oameni te vei întoarce mereu dezgustat şi mâhnit, de cele mai multe ori.
La Dumnezeu vei afla totdeauna nespus mai mult decât aşteptai,
iar la om, la oricare om, nespus mai puţin.
3 - O, sufletul meu şi fiul meu, orice om este ca o nimica.
Nu numai promisiunile lui sau sprijinul pe care ţi l-ar putea da el,
sau lauda, sau banii lui -
sau decoraţiile lui, şi gloria sa, a oricărui om, sunt o nimica,
- ci chiar el însuşi, oricine ar fi el, tot o nimica este.
4 - Priveşte ce s-a ales de mai marii lumii acesteia de abia acum câţiva ani!
Ce s-a ales de tot ce au promis şi au dat împăraţii lumii acesteia acelora care s-au încrezut în cuvintele lor!
Ce s-a ales de acei care i-au urmat şi s-au bizuit pe ei?
- Nimic, decât durere şi necaz. Toţi mai marii lumii s-au dus şi s-au pierdut, ca o nimica împreună cu cei care s-au bizuit pe ei.
Iată ce este omul, oricare om.
5 - Ca să nu ajungi ca aceia, nu te bizui niciodată pe om,
pe nici un om! Ci numai pe Domnul Isus şi numai pe Numele Lui.
Nu te aprinde pentru oameni, şi nu-ţi robi sufletul tău, plăcerilor lumii,
ca să nu ajungi pierdut şi nenorocit ca toţi care s-au bizuit pe ei.
6 - Pentru nici una din promisiunile oamenilor, nu-ţi pune inima, fie că şi le pot ţinea promisiunile acestea, fie că nu.
Căci dacă te robeşti omului şi te pui în slujba planurilor sale, el te va încărca fără milă şi te va folosi fără cruţare.
7 - Omul îşi va arăta grijă şi interes până ce se va putea adăposti la umbra ta şi se va putea odihni pe spatele tale,
- dar îndată ce nu vei mai putea să-l porţi, şi nu vei mai putea fi bun de jug,
- va căuta să te înlăture, uitând tot ce i-ai făcut când puteai.
8 - Slujeşte-L numai pe Domnul şi robeşte-te numai Lui pe totdeauna, căci nu numai că vei fi cel mai slobod şi cel mai răsplătit în veşnicie,
dar fericirea ta va fi nespus de strălucită chiar începând de azi, şi din viaţa asta.
Bucuria ta va începe chiar din suferinţă
9 - Sufletul meu şi fiul meu, ia seama la ce zice Domnul:Blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijineşte pe muritor şi îşi abate inima de la Domnul.
Căci acela va fi ca un nenorocit în pustie şi nu va vedea venind fericirea niciodată.
Ci locuieşte ca în locuri arse de pustiu, ca într-un pământ sărac şi fără locuitori...
10 - Dar binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul, şi a cărui nădejde este în El.
Căci acesta este ca un pom sădit lângă ape, şi care îşi întinde rădăcinile spre râu.
Nu se teme de căldură când vine, şi frunzişul său este verde.
11 - Deschideţi oamenilor porţile neprihănirii!
- Aceasta este rugămintea pe care o face orice copil părinţilor şi îndrumătorilor săi, tuturor sfătuitorilor şi învăţătorilor lui,
şi orice suflet omenesc, neştiutor şi însetat de cunoaştere
- când vine, şi cât umblă pe pământ se roagă spre toţi:
- deschideţi-mi oricine puteţi - porţile neprihănirii.
12 - O, câtă răspundere ar trebui să simţim cu toţii, faţă de toţi acei care vin la noi şi chiar fără să poată grăi, aşteptând să le deschidem porţile vieţii.
Ei ne roagă prin toată înfăţişarea lor chinuită de dorul luminii şi lipsită de bucuria ei:
- Deschide-ne porţile neprihănirii!
O, veniţi să le deschidem. Cât mai larg cu putinţă.
13 - Dragi părinţi, priviţi la faţa nevinovată şi la ochii întrebători ai copilaşului vostru, care se pregăteşte să intre în viaţă,
- şi ascultă-i rugămintea sufletului său:
- Deschideţi-mi porţile neprihănirii!
Nu-i deschideţi porţile largi ale păcatului, căci nu va intra numai în lume şi în păcate prin ele,
- ci va intra şi în pierzare. Iar împreună cu el, veţi intra şi voi.
14 - Dacă iubiţi sufletul nevinovat al copilaşului vostru, deschideţi-i ochii să-L vadă mai întâi pe Hristos.
Învaţă-l mai întâi rugăciunea şi cinstea,
şi ascultarea şi credincioşia şi bunătatea Lui.
Deschideţi-i urechile prin auzirea Numelui şi a Cuvântului Cel Sfânt al lui Dumnezeu.
15 - Deschideţi-i apoi mintea, spre simţăminte curate, înalte şi evlavioase.
Deschideţi-i porţile cunoaşterii şi ascultării de Hristos, spre a ajunge la o neprihănire conştientă şi dorită.
Şi apoi guriţa lor nevinovată, ca să-L laude pe Domnul,
- spre slava lui Dumnezeu şi pentru realizarea Voii Sale.
16 - Voi toţi care păstoriţi sufletele şi care veţi răspunde înaintea Domnului pentru toţi cei cărora trebuie să le deschideţi porţile cunoaşterii - prin care vor intra şi în viaţa aceasta
şi prin care vor intra şi în cealaltă.
- Vă rugăm priviţi cu milă şi cu răspundere la sufletele neprihănite, care aşteaptă rugându-vă să le deschideţi porţile neprihănirii.
Numai ale neprihănirii.
17 - Copilaşii voştri sorb cuvintele voastre, ca să nu scape nici unul din ele.
Ei privesc cu ochii măriţi la pilda voastră, căci faptele şi cuvintele voastre sunt cheia care le deschide lor porţile cunoaşterii.
O, cât de însemnat lucru este cel fel de porţi se deschid în faţa lor prin voi.
18 - Sufletul meu şi fiul meu, nu uita niciodată răspunderea pe care o ai pentru fiecare cuvânt pe care îl propovăduieşti cu graiul tău, sau cu scrisul tău, fiului tău şi fiilor altora.
Luptă-te neîncetat să deschizi prin tot ce faci, porţile neprihănirii, tuturor acelora care te ascultă,
care te citesc,
sau care te văd.
19 - Gândeşte-te de fiecare dată spre ce porţi îndrepţi tu sufletele, prin rodul tău şi prin pilda vieţii tale.
Ce porţi se vor deschide la moartea lor în faţa sufletelor din faţa ta?
Viaţa şi calea pe care le-o araţi tu, pe ce porţi îi vor trece în veşnicie?
Căci dacă le araţi şi le deschizi porţile neprihănirii, pe urma lor vei intra fericit şi tu în împărăţia celor neprihăniţi.
20 - Dacă le araţi altora căile şi porţile stricăciunii, pe urma ta vor merge şi ei chinuiţi în prăpastia nefericirii veşnice.
Iar pe urma lor vei merge şi tu.
O, Doamne, Duhule Sfinte, arată-ne tuturor căile şi porţile neprihănirii. Şi ajută-ne să mergem şi să intrăm pe ele la Tine.
Amin.