Încredinţare
Traian Dorz - Cântările Roadelor
Este neapărat nevoie să crezi tu mai înainte
dar să crezi adânc,
puternic
şi statornic în Hristos
cât de-adânc e Adevărul
şi statornică-i Dreptatea
şi puternică e Forţa Veşnică-a lui Dumnezeu...
Şi-apoi după ce crezi astfel
să te duci să-nveţi pe alţii
căci atunci vorbi-vei sincer
şi-ndrăzneţ
şi-ncredinţat.
Un aşa cuvânt se simte de oricine îl ascultă
şi va sparge orice ziduri care i se-mpotrivesc.
Nu vorbi oricum,
şi orice:
spune numai Adevărul
şi vorbeşte-l cu-ndrăzneală
pe deplin pătruns de el
şi te va urma mulţimea presimţind, atunci, în tine
suflet de păstor
- de care e lipsit-atât de mult.
Dar te va urma atâta cât vei merge-aşa pe cale
drept
şi curajos
şi sincer
şi sărac, cum ai pornit.
Când te vei schimba,
pe dată va simţi mulţimea iarăşi,
şi te va lăsa cu grabă după cum te-a şi ales.
Te va părăsi cu duhul,
dup-aceea şi cu paşii
şi cu cât vei vrea în urmă,
dragostea să le-o cerşeşti
cu atât mai cu răceală se vor lepăda de tine
şi te vei sfârşi cum meriţi:
- în dispreţul tuturor!
De aceea, ia aminte:
- dacă nu simţeşti chemarea
păstoririi-arzând în tine ca şi rugul sfânt încins,
Adevărul şi Iubirea dacă nu te ard puternic
şi nu poţi sărac rămâne,
- ia-ţi alt drum,
de la-nceput.