Îndreptarea căilor și a faptelor

În numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Mulțumim Domului pentru că atât de minunat s-au împlinit cuvintele care spun: „Iată, Eu cu voi sunt până la sfârșitul veacurilor”. Este cu noi? El și-a arătat puterea în chip atât de minunat față de toți cei care au vrut să rămână credincioși.

Vom citi câteva cuvinte din sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu, care privesc partea noastră. Căci Domnul, pentru noi, a făcut așa cum spune proorocul Isaia: „Ce n-am tăcut Eu viei Mele, de dă struguri tot acri?”.

Vom citi din Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu. După cum știm, El a făcut totul pentru noi; „că atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca orișicine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică”

Vom citi câteva cuvinte din Vechiul Testament, pe care odinioară proorocul Samuel le-a adresat poporului ales din vremea aceea. Samuel a zis întregii case a lui Israel: „Dacă din toată inima voastră vă întoarceți la Domnul, scoateți din mijlocul vostru dumnezeii străini și Astarteele, îndreptați-vă inima spre Domnul și slujiți-I numai Lui”. E clar? Scoateți și slujiți-I numai Lui. La Deuteronom, în capitolul 5 sau 6, spune așa: „Dumnezeu este un Dumnezeu gelos și vrea să fim ai Lui și numai ai Lui”. Gelozia-i culmea cea mai înaltă a iubirii. O iubire fără gelozie e o iubire moartă.

Și fiindcă suntem la o nuntă, [iată]: după cum mirele nostru de astăzi a vrut ca mireasa lui să fie numai a lui, tot la fel și Domnul vrea să fim ai Lui și numai ai Lui.

Pentru aceasta, ne adresăm cu toată seriozitatea tuturor fraților și surorilor noastre: să trăim frumos! Să trăim frumos ca în timpul zilei, în toate ocaziile vieții noastre: și atunci când [aceasta] e dulce, și atunci când e mai puțin dulce. Și atunci cânt suntem iubiți, și atunci când suntem ocărâți. Ne adresăm inimilor noastre, ale tuturor [celor de aici]: și ale celor ce suntem tineri, și ale celor ce suntem bătrâni. „Pentru ca un om să-și schimbe / calea traiului păgân, / niciodată nu-i prea tânăr, / niciodată prea bătrân.”

Astăzi Cuvântul lui Dumnezeu spune cu atâta dragoste aici că: „Dumnezeu nu ține seamă de vremea de neștiință, ci poruncește tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască”. Dar tuturor. Și astăzi chiar.

Pentru: aceasta ne adresăm [și spunem]: dacă cineva dintre cei care ați venit la această mare și minunată sărbătoare (...) mai aveți ceva străin, vă îndemnăm cu toată stăruința așa cum a spus proorocul Samuel: îndepărtați toate astarteele, scoateți tot ce este rău și slujiți-I Domnului și numai Lui.

Mai îndemnăm pe frații noștri și surorile noastre: să nu-I dăm Domnului numai ce ne trece printre degete, ci ființa noastră completă s-o dăm Lui. Că El spune categoric: omule, pe tine te vreau și-apoi darul tău. Deci noi să fim predați Domnului în toate privințele.

S-a vorbit aici de viața de rugăciune. Noi îndemnăm pe fiecare suflet, ca, în afară de rugăciunea pe care o facem obișnuit, să avem o viață de rugăciune necontenită cu Hristos. Ne adresăm tinerilor noștri de astăzi, ne adresăm tuturor soțiilor și soților tineri.

Dacă mirele nostru de astăzi, mireasa noastră de astăzi ține (știu precis că ține) la mirele ei, la Hristos să țină mai mult. Căci mirele este un dar al Domnului și poate să i-l ia când vrea. Mireasa, pentru mire, este un dar al Domnului și El poate să i-l ia când vrea. Pentru aceasta, necontenit inima noastră, viața noastră și tot ce avem noi să-I încredințăm Domnului. Și El lucrează așa de minunat, așa cum spune Apostolul Pavel când zice în mod hotărât că „toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu”. Toate lucrurile lucrează. Deci și nuiaua poate să lucreze, și durerea poate să lucreze, numai dacă noi vrem să ne încredințăm Domnului.

Și acum, câteva cuvinte spuse de Apostolul Iuda în Noul Testament. Apostolul Iuda spune atât de hotărât aici: „Vreau să vă aduc aminte, măcar că știți odată pentru totdeauna aceste lucruri, că Domnul, după ce a izbăvit pe poporul Său din țara Egiptului, în urmă a nimicit pe cei care n-au crezut”. Și noi am fost dintre cei scoși din Egiptul păcatului. Dacă nu vom rămâne hotărâți, statornici și credincioși până la sfârșit, și noi putem fi nimiciți.

Pentru aceasta ne adresăm cu toată stăruința, [îndemnându-vă] la acest lucru: să rămânem credincioși, lucrători cu adevărat în slujba Domnului. Să nu semănăm cu cel despre care spune în Apocalipsa: „îți merge numele că trăiești, dar ești mort”.

Tot de la Apostolul Iuda, vreau să citesc câteva cuvinte... dar am dori ca nimeni dintre cei care sunt aici să nu se încadreze în acestea. Nimeni să nu se încadreze... Aici Apostolul Iuda spune atât de serios: „Căci s-au strecurat printre voi unii oameni, scriși de mult pentru osânda aceasta, oameni neevlavioși, care schimbă în desfrânare harul Dumnezeului nostru și tăgăduiesc pe singurul Stăpân și Domn Isus Hristos”. Am vrea ca nimeni să nu fie așa!

Iubiților, în această stare pot fi două categorii: întâi oameni care au nume de credincioși, dar trăiesc lumește, rău, adică depărtați de Dumnezeu, neascultători - sau cum spune Domnul: „Poporul acesta Mă cinstește cu buzele, dar cu inima e departe de Mine”. Și pot să fie acei oameni despre care spune Apostolul Pavel colosenilor - și o spune hotărât: „Nu cu gând bun vin ei asupra voastră, ci cu gând să vă ia de la noi și să vă ducă la ei”

Pentru aceasta, ne adresăm tuturor: fraților, noi am pornit pe calea aceasta duhovnicească să nu schimbăm nimic altceva, decât viața noastră. Așa cum prorocului Ieremia, odinioară a [Dumnezeu] spus: „Stai în poarta casei Domnului și spune-le tuturora să-și îndrepte căile și faptele”. Despre acest lucru să vorbim. Ne adresăm cu toată stăruința lucrătorilor Domnului, fraților noștri bătrâni: să fim foarte atenți cum îi creștem pe lucrătorii tineri, să nu dăm vreo posibilitate de dezorientare nimănui.

Apostolul Pavel spune într-adevăr: „Dacă prin mâncarea mea voi sminti pe fratele meu, nu voi mânca carne în veac”. S-a [referit] la cele trupești. Dar noi spunem categoric aici că, dacă prin purtarea noastră, prin felul de semănare a Cuvântului, vom face să se dezorienteze sufletele, vom fi pierduți pentru aceasta noi. Vom fi noi răspunzători pentru aceia care n-au mers cum trebuie de frumos. Că de multe ori ispititorul cel mare, șarpele cel de la început, caută să ne împuște chiar cu arma noastră. Dacă vede că nu poate în alt fel, caută să ne împuște cu arma noastră, adică să bage zâzanie între noi, neînțelegeri sau... mai știu eu cum.

Ca să nu fie nici o posibilitate de interpretare greșită, spuneți tuturor: nu vrem altceva decât să ne îndreptăm căile și faptele, să trăim frumos. Aceasta este dorința noastră. Spuneți tuturor - și conducătorilor noștri, și orișicui - că nu vrem să facem [altceva] decât ce se spune la biserică. Dar să trăim cu adevărat. Să trăim cu adevărat! Dacă nu trăim cu adevărat, trebuie să știți ce spune Cuvântul Domnului categoric. Domnul, cu toate puterile Lui minunate - Care odinioară în Samaria, atunci când cetatea era înconjurată de trupe străine, a trimis care de război ce făcuseră zgomot și [toți] au fugit -, Domnul Acela nu vrea să cucerească forțat inima noastră, ci spune cu duioșie: „Iată, stau la ușă și bat. Dacă va auzi cineva glasul Meu și va deschide, voi intra la el și voi sta la masă, Eu cu el și el cu Mine”.

Să dea Domnul ca sfânta bucurie pe care am simțit-o aici să fie o bucurie necontenită în toată viața noastră și apoi o prelungire în veșnicie. Amin.