Îngăduința cu cei care ne învață
Traian Dorz - Mărgăritarul Ascuns
1 - Să fim îngăduitori cu cei care ne învață pe noi și pe mulți umblarea în neprihănire, - și ei sunt oameni!
Să ne rugăm stăruitor pentru cei care ne îndeamnă în cunoașterea lui Dumnezeu, - fiindcă pe cele mai înalte culmi bat vânturile cele mai puternice.
Oamenii cei mai mari, au și ispitele cele mai mari.
2 - Când păcătuiești, nu păcătuiești cu mâna altuia, ci cu a ta,
nici cu ochii altuia, ci cu ai tăi,
nici cu picioarele altuia, ci cu ale tale,
nici cu gura altuia, ci cu a ta,
nici cu inima, nici cu sufletul altuia - ci cu ale tale.
- Cu toate acestea trebuie să te întorci la Dumnezeu pentru ca El să ți le sfințească.
Altfel, cu ele cu toate, ai să plătești totul.
3 - O, cât de mulți lucrători ai lui Dumnezeu sunt asemenea cozilor de mere sau de pepeni...
- atâta dulceață trece din Hristos prin ei spre alții, dar ei rămân mereu tot amari și tot uscați.
Pentru o astfel de stare ce dezvinovățire avem?
4 - Să luăm pildă de la Hristos Domnul nostru:
El în fața judecății a fost drept, dar nu S-a apărat.
În fața vrăjmașilor a fost curajos, dar n-a lovit.
În fața morții a fost demn și nu S-a milogit.
Câți oameni mari s-au târât cu rușine spre a scăpa, dar Isus n-a arătat nici o slăbiciune în fața morții ci numai seninătate biruitoare și demnă.
Așa să treacă prin moarte fiecare urmaș al lui Isus. În ceata nenumărată a biruitorilor cerești - nu se poate ajunge decât printr-o moarte biruitoare.
5 - Preotul și levitul n-au putut ajuta celui căzut între tâlhari pentru că ei înșiși coborau ca și el din Ierusalim.
Singur Samariteanul Milostiv l-a putut ajuta, fiindcă El suia spre Ierusalim, înainta în viața duhovnicească.
Cei care scad sufletește nu pot ajuta pe nimeni spre mântuire ci numai îi pot pierde.
Numai cei care merg crescând în Domnul ne pot întări.
6 - Preasfântă Maică a Domnului nostru Isus,
- cât de bine se vede că Tu nu L-ai avut decât pe El, fiindcă pe Cruce El Te-a încredințat sfântului Ioan, ucenicul cel mai statornic și iubit, spre a-ți fi fiu și sprijinitor în locul Fiului și Dumnezeului Tău, care mergea la Tatăl.
Rămânând a nimănui pe lume, ucenicul iubit Te-a luat la el acasă, ca pe mama fără nici un fiu.
Cât de vinovați sunt cei care vorbesc altfel, necunoscând Scripturile și înjosind pe Dumnezeu.
7 - Teama de păcat pe care o are nevinovăția să ne păstreze mereu recunoscători și alipiți de dragostea sfințitoare a ascultării noastre de Dumnezeu.
În dragostea adevărată este o sfințire pe care o dă Dumnezeu sufletului care luptă să ne păstreze numai ai Lui.
8 - Să veghem să fim cu un cuget curat și cu o inimă smerită, statornică în credința și în învățătura prin care Dumnezeu ne-a dat făgăduința mântuirii veșnice, iar noi I-am dat Lui făgăduința ascultării noastre de toată voia Lui.
Părtășia aceasta a noastră cu Dumnezeul nostru este cea mai de preț comoară a sufletului nostru și nimic pe lume nu trebuie să ne fie mai scumpă ca ea.
9 - Fii binecuvântată iubire din Isus, care ne faci sufletul fericit. Tu ne răsai ca o mireasmă liniștitoare peste sufletul nostru învolburat în atâtea neguri chinuitoare și ca o salvare fericită în prăbușirea sufletelor noastre, printre atâtea stânci și valuri, gata să ne zdrobească și să ne înghită.
Vino mereu și cuprinde-ne odihnitor, ori de câte ori suntem zdrobiți și singuri.
10 - Nu se poate să nu vină felurite schimbări în viața noastră, fiindcă pe lumea asta totul este schimbător.
Dar Domnul care a făgăduit: iată Eu cu voi sunt în toate zilele până la sfârșitul veacurilor, - rămâne Neschimbat și cu noi prin toate cele ce vin sau vor veni, - dacă noi rămânem neschimbați lângă El.
Să nu ne îndoim niciodată de asta.
11 - Singurul timp când Domnul nu ne însoțește este acela în care noi pierdem urma pașilor Lui și o luăm pe alte urme înșelătoare care ne duc pe căi care nu sunt a Lui.
Să ne trezim atunci când suntem fără El, sau fără pacea inimii noastre - și să căutăm cât mai repede și mai smeriți calea Lui pe care noi o pierdusem.
Atunci iarăși Îl vom regăsi așteptându-ne acolo de unde Îl lăsasem, - spre a ne însoți mai departe.
12 - Sunt uneori curse foarte viclean ascunse în calea noastră... acolo noi credem că este o viață, dar este o moarte.
Credem că este un har, dar este o primejdie.
De primejdia acestor curse numai Dumnezeu ne poate scăpa, fiindcă toate înfățișările din afară sunt atrăgătoare, iar noi nu vedem că au fost curse decât după ce am căzut.
Să ne rugăm atunci stăruitor ca să fim scăpați.
13 - Când judecăm lucrurile grăbit și cu inima, - atunci totdeauna suntem în cea mai mare primejdie să cădem în curse.
Trebuie să le judecăm încet și cu mintea.
Atunci de puține ori vom cădea în primejdii.
14 - Judecățile inimii, numai Dumnezeu le poate feri de nedreptate și de păcat.
Inima nu poate aproape niciodată judeca drept. Ea judecă totdeauna ori după iubire, prea îngăduitor, ori după ură, prea sălbatic.
Fericit e acela în care judecata nu o face o inimă grăbită ci o minte cumpătată.
Acela va fi scutit totdeauna de a face greșeli pe care apoi cu greu și cu întârziere le va putea îndrepta.
15 - Fiule, - dacă te-ai pus chezaș pentru aproapele tău,
dacă te-ai prins pentru altul,
dacă ești legat prin făgăduința gurii tale,
dacă ești prins (într-o cursă) prin făgăduința gurii tale,
- fă totuși lucrul acesta fiule:
- dezleagă-te, căci ai căzut în mâna de-aproapelui tău. De aceea du-te, aruncă-te cu fața la pământ și stăruiește de el.
Nu da somn ochilor tăi nici ațipire pleoapelor tale.
16 - Când Dumnezeu te-a izbăvit în chip minunat din vreo nenorocire sau din vreo cursă pusă la cale contra ta de cel rău,
- nu uita niciodată recunoștința pe care I-o datorezi. Mergi și aruncă-te pe genunchii mulțumirii și-I adu laudă pentru ajutorul Său.
17 - Frumusețea purtării noastre față de Dumnezeu, ne va aduce prețuirea și dragostea lui Dumnezeu.
Frumusețea purtării noastre față de semenii noștri, ne va aduce prețuirea și dragostea semenilor noștri.
Aceste două frumuseți sunt una și nu pot fi despărțite nici când le dăm nici când le primim.
18 - Tot ce este rânduit de Dumnezeu în viața noastră este pentru a ne face fericită viața noastră, ascultătoare de El și folositoare semenilor noștri.
Tot ce este rânduit de diavolul este spre a face viața noastră nefericită - și spre a ne face s-o nefericim și pe a altora.
Și numai puterea lui Dumnezeu ne poate păstra în ceea ce e rânduit de Dumnezeu - și ne poate feri de ceea ce este de la Satana.
Dar trebuie să ne rugăm neîncetat pentru asta.
19 - Ajutorul lui Dumnezeu este totdeauna lângă noi.
Dar el uneori nu vine dacă nu îl cerem cu atâta stăruință câtă putere are răul care ne amenință.
20 - Când Domnul îngăduie să fim cernuți ca grâul, cu atâta vor fi cernerile mai mari, cu cât este în noi mai multă pleavă.
Să nu ne îngrijorăm: Dumnezeu nu va îngădui să pierdem decât ceea ce este rău.