Inima este ca o cetate

pe care umblă să o cucerească doi luptători

Am scris mai înainte pe larg despre cum a biruit Isus pe Satana prin Jertfa Crucii de pe Golgota. Biruința Domnului Isus a fost o biruință definitivă. Satana a fost înfrânt definitiv. Dar această luptă încă nu s-a gătat.

Satana trebuie bătut de două ori. În lupta cea dintâi era vorba de stăpânirea asupra pământului și asupra întregului neam omenesc. În lupta aceasta Satana a căzut. A fost răsturnat de pe scaunul de stăpânire al pământului. Lupta a doua se dă acum pentru stăpânirea în parte a fiecărei vieți omenești.

Domnul continuă lupta pentru ca biruința de pe Golgota să o treacă asupra fiecărui suflet omenesc. Dar de altă parte, Satana lucră și el să poată pune stăpânire în parte pe fiecare suflet de om. Diavolul trebuie bătut și pe acest câmp de luptă. În lupta aceasta ia parte și omul. Lupta aceasta se dă pe câmpul de bătaie al voinței omului. În lupta aceasta iau parte 3 inși: Domnul, omul și diavolul.

Țineți minte! Pentru mântuirea sufletului se dă o luptă la care iau parte: Domnul, omul și diavolul. Soarta acestei bătălii o hotărăște omul. De ce? Întâia dată pentru că această luptă se dă pentru cucerirea lui. A doua oară pentru că omul e înzestrat de la Dumnezeu cu libertatea voinței.

Inima omului și libertatea voinței omului este ca o cetate pe care umblă să o cucerească doi asediatori: Domnul și diavolul. Însă această cetate nu se poate cuceri cu puterea. Domnul ar putea face acest lucru, dar nu vrea, căci în acest caz omul ar avea o mântuire silită. Diavolul ar vrea să o cuprindă și cu puterea, dar nu poate. De aceea, fiecare din cei doi asediatori umblă să câștige de partea sa voința omului. Pentru acest lucru, fiecare își are mijloacele lui și armele lui de luptă. Domnul are pe cele bune, diavolul pe cele rele, cum se vede în chipurile de alături. Un lucru îți bate îndată la ochi uitându-te la mijloacele și armele ce le folosesc cei doi asediatori. Diavolul imită pe Domnul, umblă să folosească și el mijloacele pe care le folosește Domnul. Are Domnul o biserică; își are și diavolul biserica lui: crâșma. Are Domnul puterea Duhului Sfânt; își are și diavolul duhul făcător de minuni: alcoolul. Are Domnul o Biblie; își are și diavolul biblia lui, biblia crâșmelor: cărțile de joc, etc.

Libertatea voinței omului e ca o cetate încuiată. În fața libertății voinței omului Se oprește și Domnul și se oprește și diavolul. Atârnă de voința omului să-și deschidă cetatea inimii sale pentru Domnul, sau pentru diavolul. Domnul ne cere alianța noastră, Domnul nu vrea să cucerească cetatea, iar diavolul nu poate. Omul câștigă, sau pierde această luptă, după cum se aliază cu unul sau cu altul dintre cei doi asediatori; după cum își deschide cetatea inimii și vieții sale pentru Domnul sau pentru diavolul. Omul nu poate câștiga această luptă a mântuirii sale sufletești decât în alianță cu Domnul și cu darurile Lui. Când omul își deschide cetatea inimii sale și Îl primește pe Isus Biruitorul, atunci viața lui deodată se umple de darurile biruinței. Atunci omul a căpătat un aliat și o alianță de daruri cu ajutorul cărora îndată îl biruie și îl alungă pe Satana.

Când omul se aliază cu Domnul, atunci diavolul cade bătut a doua oară. A pierdut și a doua luptă. Aceasta e biruința definitivă asupra satanei. Cerul și pământul se bucură de această biruință.

Dragă cititorule! Viața noastră e o cetate pe care umblă să o cuprindă doi asediatori: Domnul și diavolul. Stă în voia noastră să o predăm unuia sau altuia. Viața noastră e o luptă. Soarta acestei lupte noi o hotărâm. Noi trăim veșnic într-un câmp de luptă; noi stăm neîncetat în război cu ispititorul. În acest război, noi singuri suntem mai slabi ca vrăjmașul. Însă biruim gloatele dușmane și le punem pe fugă când în fruntea noastră stă Isus Biruitorul, când luptăm sub steagul Lui.

Dragă cititorule! Inima și viața noastră este o cetate pe care umblă să o cucerească și Domnul și diavolul. Fiecare stă și bate la poarta cetății. Stă în voia noastră să-i deschidem unuia sau altuia.

Iată Eu stau și bat la ușă - zice Domnul - de va auzi cineva glasul Meu și va deschide ușa, voi intra la el și voi cina cu el și el cu Mine (Apoc. 3, 20). Domnul vrea să intre în cetatea inimii noastre. Dar ușa acestei cetăți este zăvorâtă și încuiată pe dinăuntru cu voința omului. Domnul n-o deschide cu puterea. El nu este un spărgător de uși. El respectă libertatea voinței omului. Taina mântuirii tale, dragă cititorule, stă în zăvorul de la ușă; stă în voința ta să tragi zăvorul de la ușă și deschizându-ți larg inima să strigi: Intră Mântuitorule Doamne și Te fă Tu Stăpân, Poruncitor și Împărat peste cetatea inimii mele.

Tot așa umblă și Satana să intre în cetatea inimii noastre. Stă și el la ușă și bate. El stă la ușă ca un hoț și dușman. El bate la ușă cu fel de fel de șoapte de ispite viclene și ascultă îngrijorat să nu-și piardă prada. Ochii îi scapără după prada dinăuntru. Vai de cel ce-i deschide ușa! Ajunge sluga și robul diavolului.

Dragă cititorule! Nu uita! În fiecare clipă, la ușa inimii tale bate Domnul și bate diavolul. Stă în voia ta să tragi zăvorul pentru unul sau pentru altul. Stă în voia ta să-L primești pe Domnul de Stăpân al vieții tale sau să rămâi robul și sluga diavolului. Din două trebuie să alergi una căci nimeni nu poate sluji la doi domni (Matei 6, 24).

Nu uitați! Biruință asupra ispitelor și ispititorului putem avea numai primindu-L pe Domnul Isus și darurile Lui. Biruință și mântuire putem avea numai până când rămânem în alianță cu Domnul și cu darurile Lui: cu darul Golgotei, cu darul Duhului Sfânt, cu darurile ce le administrează biserica, cu darul rugăciunii, cu Biblia și celelalte.

Fără de aceste daruri, nu putem nici birui ispitele satanei și nici păstra biruința câștigată.

În paginile ce urmează vom vorbi pe larg despre aceste daruri.