Și noi trebuie să trăim o viață de biruitori,

dar această viață o putem trăi numai primindu-L

pe Domnul și darurile Lui

Viața Mântuitorului a fost o viață de ofensivă, de luptă și biruință neîncetată împotriva ispititorului. Fiecare minune ce o făcea Domnul, fiecare diavol ce-l alunga, fiecare bolnav ce-l tămăduia, fiecare samariteancă și Magdalenă pe care o scotea din adâncul păcatelor, fiecare predică și fiecare pildă a Domnului, era un atac și o biruință împotriva satanei. Întreagă viața Domnului, clipă de clipă a fost o viață de luptă și biruință împotriva ispititorului.

Așa trebuie să fie și viața noastră: o luptă neîncetată contra ispititorului. O viață de luptă și biruință. Diavolul e un vrăjmaș încăpățânat. El nu dă decât ceea ce i se ia prin luptă. El își apără cu îndârjire pozițiile câștigate. Fiecare pas de mântuire sufletească trebuie cucerit prin luptă. Fără luptă nu putem câștiga biruință și nu putem lua cununa vieții.

În cartea Apocalipsei cap. 2 și 3 se află 7 minunate solii scrise către 7 biserici. Fiecare solie, știți cu ce se sfârșește? Cu strigătul răsunător de biruință: Celui ce va birui, îi voi da lui să mănânce din pomul vieții, care este în mijlocul Raiului (Apoc. 2, 7)... Celui ce biruiește îi voi da lui să mănânce din mana cea ascunsă (Apoc. 2, 17)... și celui ce biruiește și păzește până la sfârșit, îi voi da lui stăpânire peste neamuri (Apoc. 2, 26)... cel ce biruiește, acesta se va îmbrăca în haine albe și voi mărturisi numele lui înainta Tatălui Meu și îngerilor Lui (Apoc. 3, 5)... cel ce biruiește îl voi face pe el un stâlp în Biserica Dumnezeului Meu (Apoc. 3, 12)... celui ce biruiește, îi voi da lui să șadă cu Mine pe scaunul Meu, precum și Em am biruit și am șezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui (Apoc. 3, 21).

Aceste solii strigă ca niște trâmbițe cerești. Ele ne spun că și noi trebuie să fim creștini luptători și biruitori. Viața noastră trebuie să fie un cântec de luptă și de biruință. Trebuie să trăim o viață de biruitori. Dacă nu biruim, vom fi biruiți, dacă nu atacăm, vom fi atacați și înfrânți. Împărăția lui Dumnezeu se ia prin stăruință, și cei ce luptă pun mâna pe ea (Matei 11, 12).

Și noi trebuie să trăim o viață de biruitori, dar această viață o putem trăi numai primindu-L pe Domnul și darurile biruinței pe care ni le-a câștigat El prin Jertfa Crucii de pe Golgota. Prin Jertfa Crucii de pe Golgota, Satana a fost înfrânt definitiv. Biruința Domnului a fost o biruință definitivă. Însă biruința Crucii de pe Golgota pentru noi n-are nici un preț dacă nu-L primim pe Isus Biruitorul care ne aduce darul biruinței. Sunt atâția creștini care n-au nici o putere asupra ispitelor pentru că nu L-au primit cu adevărat pe Isus Mântuitorul și darurile Lui pe care le împarte Duhul Sfânt.

Biruința noastră atârnă de la primirea Domnului: atârnă de la întrebarea: L-ai primit cu adevărat pe Domnul și darurile Lui, ori ba?