Şi noi trebuie să trăim o viaţă de biruitori,

dar această viaţă o putem trăi numai primindu-L

pe Domnul şi darurile Lui

Viaţa Mântuitorului a fost o viaţă de ofensivă, de luptă şi biruinţă neîncetată împotriva ispititorului. Fiecare minune ce o făcea Domnul, fiecare diavol ce-l alunga, fiecare bolnav ce-l tămăduia, fiecare samariteancă şi Magdalenă pe care o scotea din adâncul păcatelor, fiecare predică şi fiecare pildă a Domnului, era un atac şi o biruinţă împotriva satanei. Întreagă viaţa Domnului, clipă de clipă a fost o viaţă de luptă şi biruinţă împotriva ispititorului.

Aşa trebuie să fie şi viaţa noastră: o luptă neîncetată contra ispititorului. O viaţă de luptă şi biruinţă. Diavolul e un vrăjmaş încăpăţânat. El nu dă decât ceea ce i se ia prin luptă. El îşi apără cu îndârjire poziţiile câştigate. Fiecare pas de mântuire sufletească trebuie cucerit prin luptă. Fără luptă nu putem câştiga biruinţă şi nu putem lua cununa vieţii.

În cartea Apocalipsei cap. 2 şi 3 se află 7 minunate solii scrise către 7 biserici. Fiecare solie, ştiţi cu ce se sfârşeşte? Cu strigătul răsunător de biruinţă: Celui ce va birui, îi voi da lui să mănânce din pomul vieţii, care este în mijlocul Raiului (Apoc. 2, 7)... Celui ce biruieşte îi voi da lui să mănânce din mana cea ascunsă (Apoc. 2, 17)... şi celui ce biruieşte şi păzeşte până la sfârşit, îi voi da lui stăpânire peste neamuri (Apoc. 2, 26)... cel ce biruieşte, acesta se va îmbrăca în haine albe şi voi mărturisi numele lui înainta Tatălui Meu şi îngerilor Lui (Apoc. 3, 5)... cel ce biruieşte îl voi face pe el un stâlp în Biserica Dumnezeului Meu (Apoc. 3, 12)... celui ce biruieşte, îi voi da lui să şadă cu Mine pe scaunul Meu, precum şi Em am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui (Apoc. 3, 21).

Aceste solii strigă ca nişte trâmbiţe cereşti. Ele ne spun că şi noi trebuie să fim creştini luptători şi biruitori. Viaţa noastră trebuie să fie un cântec de luptă şi de biruinţă. Trebuie să trăim o viaţă de biruitori. Dacă nu biruim, vom fi biruiţi, dacă nu atacăm, vom fi atacaţi şi înfrânţi. Împărăţia lui Dumnezeu se ia prin stăruinţă, şi cei ce luptă pun mâna pe ea (Matei 11, 12).

Şi noi trebuie să trăim o viaţă de biruitori, dar această viaţă o putem trăi numai primindu-L pe Domnul şi darurile biruinţei pe care ni le-a câştigat El prin Jertfa Crucii de pe Golgota. Prin Jertfa Crucii de pe Golgota, Satana a fost înfrânt definitiv. Biruinţa Domnului a fost o biruinţă definitivă. Însă biruinţa Crucii de pe Golgota pentru noi n-are nici un preţ dacă nu-L primim pe Isus Biruitorul care ne aduce darul biruinţei. Sunt atâţia creştini care n-au nici o putere asupra ispitelor pentru că nu L-au primit cu adevărat pe Isus Mântuitorul şi darurile Lui pe care le împarte Duhul Sfânt.

Biruinţa noastră atârnă de la primirea Domnului: atârnă de la întrebarea: L-ai primit cu adevărat pe Domnul şi darurile Lui, ori ba?