Cum a biruit Isus pe Satana (2)

Să mergem și noi pe urmele Domnului

Lupta și biruința Mântuitorului asupra satanei este plină de învățătură și pentru noi. Să mergem pe urmele Biruitorului să aflăm cu cel fel de mijloace l-a bătut pe Satana.

1 - Întâi și întâi voi spune că Mântuitorul a făcut pregătiri, a așteptat pregătit atacurile ispititorului. Evanghelia ne spune că înainte de ispitire, Isus a fost dus de Duhul în pustie și acolo a postit și S-a rugat 40 de zile și 40 de nopți (Matei 4, 1-2). Să luăm și noi pildă din această pregătire. Pe noi ne biruie ispitele tocmai fiindcă nu ne pregătim. Vrem să câștigăm un război fără pregătire, fără arme și fără tranșee. Să n-așteptăm până ce se apropie ispititorul cu ispita, și atunci să căutăm îngrijorați ajutor, ci - ca Isus - să o luăm înaintea satanei, săpându-ne și ocupându-ne tranșeele înainte de a se apropia de noi. Când așteptăm ispitele satanei pregătiți, atunci îl silim să intre în luptă, deschidem asupra lui focul și îl punem la strâmtorare și retragere rușinoasă.

2 - A doua oară, Isus l-a biruit pe Satana prin ascultarea Lui de Dumnezeu. Prin toată viața Mântuitorului și prin toate Evangheliile, trece ca un fir roșu ascultarea Lui de Tatăl ceresc. Citiți cu luare aminte Evanghelia de la Ioan și veți afla pe fiecare pagină această ascultare. M-am pogorât din cer - zicea Mântuitorul - ca să fac voia Celui ce M-a trimis pe Mine (Ioan 4, 34). Satana a căutat să-L scoată pe Mântuitorul din această ascultare. Câte a făcut diavolul să rupă ascultarea Mântuitorului! Folosit-a vicleșuguri, ispite, amăgiri. Când cu acestea n-a putut face nimic, a scos în calea ascultării Mântuitorului chinuri, batjocuri, bătăi, etc. Însă Mântuitorul la toate răspundea: Eu pentru aceasta M-am pogorât din cer ca să fac voia Tatălui Meu... să împlinesc lucrul ce mi L-a dat (Ioan 17, 4), să ascult numai de El.

Ascultare! Ascultare! Aceasta a fost hotărârea neclintită a vieții Mântuitorului. Cu această hotărâre de fier a stat El în fața ispititorului care încerca să-L atragă în neascultare. Ascultarea Mântuitorului a ajuns cel mai măreț punct sus pe Golgota unde în dureri și chinuri cumplite Și-a vărsat Sângele pentru noi. El S-a făcut ascultător până la moarte și încă moarte pe Cruce (Filip. 2, 8). Prin ascultarea aceasta, Domnul a dus până la capăt lucrul mântuirii noastre sufletești biruind cu totul pe Satana și duhul neascultării.

Ascultarea Mântuitorului n-a fost o ascultare oarbă, ci a fost o ascultare plină de înțelegere, de încredere și de dragoste față de Tatăl ceresc. Și cine M-a trimis pe Mine - zicea Isus - este împreună cu Mine. Tatăl Meu nu M-a lăsat Singur, pentru că Eu totdeauna fac cele plăcute Lui (Ioan 8, 29). Ce frumos! Ce vorbe minunate și roade minunate ale ascultării de Dumnezeu! Să luăm și noi pildă de ascultare în toate de Dumnezeu. Tăria noastră de creștini și tăria noastră de biruitori asupra ispitelor stă tocmai în această legătură de ascultare ce o avem cu Dumnezeu prin Isus Hristos. De aceea se silește Satana neîncetat să rupă această ascultare și să ne scoată din ea. Să rămânem de-a pururi și neîncetat în legătură de ascultare și de încredere față de Dumnezeu. Să ținem vie această legătură prin Jertfa Crucii Mântuitorului.

3 - A treia oară, Isus Mântuitorul l-a biruit pe Satana folosind ajutorul Duhului Sfânt. În pustie, în fața atacului satanei, Evanghelia ne spune că Isus S-a umplut de Duhul Sfânt. Mântuitorul Și-a pus viața cu totul sub cârmuirea Duhului Sfânt. Era de altcum acest lucru o urmare firească a ascultării Lui de Dumnezeu. Peste o viață trăită în ascultare de Dumnezeu, se pogoară totdeauna darul și puterea Duhului Sfânt. Acest dar și har ne trebuie și nouă. Fără el cădem înfrânți pe câmpul de luptă al ispitelor. Însă acest dar se pogoară numai peste o viață trăită în ascultare de Dumnezeu.

Isus a biruit mai departe prin viața Lui cea curată și fără de păcat. Isus a trăit o viață fără de păcat. El Însuși întreba: Cine Mă poate dovedi de păcat? (Ioan 8, 46). Ei bine - va zice cineva - Isus a putut trăi așa pentru că El a fost Dumnezeu. Dar nu e așa. Isus a trăit pe pământ luând fire de om ca și noi supus ispitelor. El însă nu S-a lăsat niciodată biruit de ispită și păcat. El S-a împotrivit, S-a apărat și a biruit totdeauna ispitele prin rugăciune, priveghere, ascultare de Dumnezeu, etc.

Pentru înfrângerea ispitelor, omul Isus a făcut cea mai mare încordare de voință din câte s-au făcut vreodată pe acest pământ.

Să ne apărăm și noi viața de ispite și păcate. Păcatul este ușa ce i se deschide diavolului să intre în viața și inima noastră. Păcatul este tranșeea satanei. Fiecare păcat este un tranșeu nou pentru Satana; este un teritoriu pierdut din câmpul de luptă al mântuirii noastre sufletești; este un steag al diavolului împlântat în câmpul nostru de luptă.

Isus a biruit mai departe printr-o viață trăită pentru Dumnezeu și pentru oameni. Acesta este duhul vieții adevărat creștinești. Dar față de acest duh, stă duhul satanei care îl înduplecă pe om să trăiască numai pentru el și folosul lui (egoism). Satana a încercat acest duh și față de Mântuitorul. I-a propus Mântuitorului să-L scape de la moarte. L-a lăudat în turnul bisericii din Ierusalim; a vrut să-L facă împărat; a încercat să trezească în Domnul iubirea de sine și egoismul. Însă Mântuitorul a respins această ispită. El Și-a topit mereu viața în dragoste de Dumnezeu și în jertfă pentru oameni. De Sine-Și, de viața Lui nu voia să știe nimic. Acest duh al ieșirii din noi înșine trebuie să-l avem și noi. Să biruim ispita satanei biruindu-ne pe noi înșine; slobozind apele vieții noastre să curgă pentru Dumnezeu și pentru alții. Iubirea de sine, iubirea și plăcerea numai de noi înșine și de folosul nostru, este răsuflarea duhului satanic.

În lumina Crucii Mântuitorului trebuie să se topească eul nostru, mândria și egoismul nostru.

O altă armă de biruință a Mântuitorului a fost rugăciunea. Întreagă viața Mântuitorului a fost o viață de rugăciune. Prin rugăciune vorbea neîncetat cu Tatăl Său și Își lua putere pentru săvârșirea lucrării ce I se încredințase. Prin rugăciune îl alunga mereu pe Satana și ispitele lui. El Însuși ne-a lăsat vorbele că diavolul și ispitele lui cu nimic nu se pot alunga din viața noastră decât cu post (înfrânare) și cu rugăciune. Ah, ce putere mare este rugăciunea! Rugăciunea este o putere și un dar de care tremură Satana. Rugăciunea este un dar ce pune pe fugă diavoleștile gloate. Folosim noi acest dar?