Pilat a scris o însemnare, pe care a pus-o deasupra crucii, și era scris: Isus din Nazaret, Împăratul iudeilor.
Începând cu Crucea Domnului nostru știm că și noi toți avem câte o cruce nevăzută pe care însemnarea ce o va purta ea, când va fi înălțată - ne-o scriem noi.
Tot astfel după cum am avut un leagăn văzut, trebuie să avem și o cruce văzută, pe care însemnarea ei ne-o vor scrie și nouă alții. Cine știe cât de curând ne vor pregăti și nouă alții crucea, cu însemnarea de pe ea.
Lemnul din care ne vor face crucea noastră, este poate și tăiat. Este poate chiar în curtea noastră. Sau foarte aproape de ea. Este poate și cioplit: trebuie numai să se spună: din acesta îi vom face crucea.
Poate unul din cei foarte aproape de noi va scrie pe crucea noastră cele câteva cuvinte ale însemnării. Și cele câteva rânduri ale ultimei noastre pomeniri.
Cu aceste ultime pregătiri, ei au terminat cu noi, dar soarta noastră adevărată abia de-acolo înainte începe.
Dragă suflete, însemnarea de pe crucea ta văzută va putea fi oricum. Va putea și să nu fie deloc. Tu și-așa n-ai să ți-o mai vezi. Dar însemnarea de pe crucea ta nevăzută acum, aceasta tu ți-o scrii. Și tu ți-o alegi.
Nevăzuta cruce pe care o purtăm fiecare din noi, și pe care ne răstignim omul nostru cel vechi și dorințele noastre cele firești, este plină de însemnări.
Prima însemnare de pe crucea noastră duhovnicească este data nașterii noastre din nou pentru viața cea cu Hristos. Și data morții noastre totale față de lume și poftele ei, aceste date sunt însemnate pe veci.
Însemnate sunt pe totdeauna cu litere de aur legămintele noastre cu Hristos pe care le-am pus și le-am reînnoit de fiecare dată, de-a fi morți deplin față de lume și vii față de Dumnezeu (Gal. 2, 20; Col. 3, 3-5).
Însemnate sunt adânc în crucea noastră însemnările zilelor și ceasurilor când am purtat greutăți sfinte, lupte sfinte, biruințe sfinte. Săpate adânc cu litere de foc în crucea noastră veșnică sunt însemnările anilor răbdării și suferințelor noastre împreună cu Hristos și pentru El.
Scrise sunt cu litere de lumină binefacerile noastre și lacrimile noastre, rugăciunile noastre și laudele noastre, și tot ce am făcut din dragostea noastră pentru Hristos, Domnul nostru, pentru Sfânta Lui Lucrare în care ne-a născut și păstrat harul Său, pentru dragostea de frați și pentru iubirea de oameni...
Toate-toate aceste însemnări se înscriu, câte le facem și cum le facem. Și în clipa când la capul nostru va apare în cimitir crucea văzută de oameni, ne va apare în cer și crucea cealaltă văzută de îngeri.
Dar cealaltă cruce, va rămâne veșnic. Însemnările de pe ea se vor schimba în veșnice podoabe a căror strălucire va merge mereu crescând, crescând în veci frumoase și strălucite.
Cât de mult se deosebesc crucile dintr-un cimitir. Unele sunt mici, altele sunt mari. Unele sunt mai frumoase, altele mai simple. Unele sunt împodobite, altele sunt fără nici o podoabă. Unele au o înscriere plină de simțire, altele n-au nimic. Nici măcar numele celor care sunt sub ele.
Ce predică zguduitoare ne țin însemnările de pe aceste cruci, de fiecare dată când trecem pe lângă ele.
Toate însă ne aduc aminte de însemnarea care ne-o pregătim noi înșine, pentru crucea noastră cea veșnică.
Pe Crucea Domnului Isus, Pilat a așezat o însemnare. Însemnarea lui cuprindea un mare adevăr, dar l-a spus în batjocură.
De multe ori oamenii spun adevărul, dar nu îl spun numai spre a-l batjocori, așa cum a făcut Pilat.
Deasupra Crucii lui Isus și tu, dragul meu, scrii o însemnare. Însemnarea aceasta este atitudinea ta față de patimile Lui, de Jertfa Lui, de Lucrarea Lui, de Persoana Lui.
Caracterizarea pe care I-o dai tu lui Isus, te caracterizează pe tine însuți, pe totdeauna.
Ce însemnare pui tu pe Crucea lui Isus? Însemnarea buzelor tale recunoscătoare, a lacrimilor tale smerite, a mulțumirilor și a laudelor tale, sau însemnarea disprețului și ale nepăsării?
Vezi că scrisul acesta rămâne veșnic.
Slavă veșnică Ție, Doamne Isuse, Jertfa răbdătoare și slăvită a răscumpărării noastre!
Pe Crucea Ta mântuitoare noi am însemnat cu lacrimile pocăinței, cu sărutul adorației, cu flacăra recunoștinței, cu lumina iubirii, însemnarea eternă că Tu, Isus Hristos, ești Marele nostru Dumnezeu și Mântuitor. Ești Jertfa răscumpărătoare a tuturor păcatelor noastre și temelia tuturor bucuriilor, nădejdilor și laudelor mântuirii noastre veșnice.
Te rugăm, fă prin puterea Crucii Tale, ca și crucile noastre să fie îmbrăcate și cuprinse în frumusețea, în strălucirea și în slava Crucii Tale.
Amin.
+
Fiii mei, cât mai puține legături s-aveți de-acele
ce vă țin legați de lume... lanțurile lor sunt grele
și cu cât sunt mai puține legături de rupt cu firea
cu atâta mai ușoară va fi-odată despărțirea.