Pilat a scris o însemnare, pe care a pus-o deasupra crucii, şi era scris: Isus din Nazaret, Împăratul iudeilor.
Începând cu Crucea Domnului nostru ştim că şi noi toţi avem câte o cruce nevăzută pe care însemnarea ce o va purta ea, când va fi înălţată - ne-o scriem noi.
Tot astfel după cum am avut un leagăn văzut, trebuie să avem şi o cruce văzută, pe care însemnarea ei ne-o vor scrie şi nouă alţii. Cine ştie cât de curând ne vor pregăti şi nouă alţii crucea, cu însemnarea de pe ea.
Lemnul din care ne vor face crucea noastră, este poate şi tăiat. Este poate chiar în curtea noastră. Sau foarte aproape de ea. Este poate şi cioplit: trebuie numai să se spună: din acesta îi vom face crucea.
Poate unul din cei foarte aproape de noi va scrie pe crucea noastră cele câteva cuvinte ale însemnării. Şi cele câteva rânduri ale ultimei noastre pomeniri.
Cu aceste ultime pregătiri, ei au terminat cu noi, dar soarta noastră adevărată abia de-acolo înainte începe.
Dragă suflete, însemnarea de pe crucea ta văzută va putea fi oricum. Va putea şi să nu fie deloc. Tu şi-aşa n-ai să ţi-o mai vezi. Dar însemnarea de pe crucea ta nevăzută acum, aceasta tu ţi-o scrii. Şi tu ţi-o alegi.
Nevăzuta cruce pe care o purtăm fiecare din noi, şi pe care ne răstignim omul nostru cel vechi şi dorinţele noastre cele fireşti, este plină de însemnări.
Prima însemnare de pe crucea noastră duhovnicească este data naşterii noastre din nou pentru viaţa cea cu Hristos. Şi data morţii noastre totale faţă de lume şi poftele ei, aceste date sunt însemnate pe veci.
Însemnate sunt pe totdeauna cu litere de aur legămintele noastre cu Hristos pe care le-am pus şi le-am reînnoit de fiecare dată, de-a fi morţi deplin faţă de lume şi vii faţă de Dumnezeu (Gal. 2, 20; Col. 3, 3-5).
Însemnate sunt adânc în crucea noastră însemnările zilelor şi ceasurilor când am purtat greutăţi sfinte, lupte sfinte, biruinţe sfinte. Săpate adânc cu litere de foc în crucea noastră veşnică sunt însemnările anilor răbdării şi suferinţelor noastre împreună cu Hristos şi pentru El.
Scrise sunt cu litere de lumină binefacerile noastre şi lacrimile noastre, rugăciunile noastre şi laudele noastre, şi tot ce am făcut din dragostea noastră pentru Hristos, Domnul nostru, pentru Sfânta Lui Lucrare în care ne-a născut şi păstrat harul Său, pentru dragostea de fraţi şi pentru iubirea de oameni...
Toate-toate aceste însemnări se înscriu, câte le facem şi cum le facem. Şi în clipa când la capul nostru va apare în cimitir crucea văzută de oameni, ne va apare în cer şi crucea cealaltă văzută de îngeri.
Dar cealaltă cruce, va rămâne veşnic. Însemnările de pe ea se vor schimba în veşnice podoabe a căror strălucire va merge mereu crescând, crescând în veci frumoase şi strălucite.
Cât de mult se deosebesc crucile dintr-un cimitir. Unele sunt mici, altele sunt mari. Unele sunt mai frumoase, altele mai simple. Unele sunt împodobite, altele sunt fără nici o podoabă. Unele au o înscriere plină de simţire, altele n-au nimic. Nici măcar numele celor care sunt sub ele.
Ce predică zguduitoare ne ţin însemnările de pe aceste cruci, de fiecare dată când trecem pe lângă ele.
Toate însă ne aduc aminte de însemnarea care ne-o pregătim noi înşine, pentru crucea noastră cea veşnică.
Pe Crucea Domnului Isus, Pilat a aşezat o însemnare. Însemnarea lui cuprindea un mare adevăr, dar l-a spus în batjocură.
De multe ori oamenii spun adevărul, dar nu îl spun numai spre a-l batjocori, aşa cum a făcut Pilat.
Deasupra Crucii lui Isus şi tu, dragul meu, scrii o însemnare. Însemnarea aceasta este atitudinea ta faţă de patimile Lui, de Jertfa Lui, de Lucrarea Lui, de Persoana Lui.
Caracterizarea pe care I-o dai tu lui Isus, te caracterizează pe tine însuţi, pe totdeauna.
Ce însemnare pui tu pe Crucea lui Isus? Însemnarea buzelor tale recunoscătoare, a lacrimilor tale smerite, a mulţumirilor şi a laudelor tale, sau însemnarea dispreţului şi ale nepăsării?
Vezi că scrisul acesta rămâne veşnic.
Slavă veşnică Ţie, Doamne Isuse, Jertfa răbdătoare şi slăvită a răscumpărării noastre!
Pe Crucea Ta mântuitoare noi am însemnat cu lacrimile pocăinţei, cu sărutul adoraţiei, cu flacăra recunoştinţei, cu lumina iubirii, însemnarea eternă că Tu, Isus Hristos, eşti Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor. Eşti Jertfa răscumpărătoare a tuturor păcatelor noastre şi temelia tuturor bucuriilor, nădejdilor şi laudelor mântuirii noastre veşnice.
Te rugăm, fă prin puterea Crucii Tale, ca şi crucile noastre să fie îmbrăcate şi cuprinse în frumuseţea, în strălucirea şi în slava Crucii Tale.
Amin.
+
Fiii mei, cât mai puţine legături s-aveţi de-acele
ce vă ţin legaţi de lume... lanţurile lor sunt grele
şi cu cât sunt mai puţine legături de rupt cu firea
cu atâta mai uşoară va fi-odată despărţirea.