
Înștiințarea și împlinirea
Traian Dorz - Eterna Iubire
1 - Domnul respectă libera voință a omului și nu dorește moartea nici unui păcătos, ci să se întoarcă și să fie viu,
chiar de aceea l-a luat și pe Iuda lângă Domnul și înștiințându-l mereu și arătându-i mereu cea mai dulce prietenie și încredere să-l cucerească din mâna diavolului
și să-l împiedice a face nelegiuirea pe care și-o pusese în gând s-o facă.
2 - Vânzătorule al Domnului și pârâtorule al fraților, ia seama la soarta lui Iuda. Și nu uita.
Nu te bizui că Domnul nu te va descoperi, nu fi sigur că nici unii dintre ei nu pot bănui că chiar tu te ocupi cu astfel de ticăloșii. Careva dintre ei, are să afle. Și odată vor ști toți.
3 - Trăind în păcate ascunse,
nici o înșelătoare părere să nu-ți faci, fiindcă nimic nu rămâne pe totdeauna acoperit.
Să nu crezi tu că te va acoperi cineva și ceva la capăt.
- Să nu crezi tu că nimeni nu va ști în curând ce faci tu.
În curând te vor ști toți.
Și ce vei face tu atunci?
4 - Nu ai învățat încă din pățania altora, cum de multe ori chiar vinovatul, el însuși s-a descoperit pe sine!
E aceasta o lucrare a dreptății lui Dumnezeu, care nu lasă niciodată răul nedescoperit.
5 - Vânzătorule, tu însuți te vei da de gol, strigând: am vândut!
Tu însuți vei mărturisi în gura mare, odată faptele tale căci este scris: tot ce s-a șoptit
(sau s-a scris) în odăițe ascunse va fi strigat de pe acoperișul caselor!
6 - De aceea câtă vreme Domnul n-a adus încă peste tine blestemul răsplătirii meritate, după nelegiuirea ta, cutremură-te înspăimântat și prăbușește-te la picioarele Crucii Domnului Isus, mărturisindu-te, Celui pe care L-ai trădat
- dacă mai ai vreo fărâmă de conștiință în tine
și la picioarele fraților pe care i-ai vândut, - dacă mai vrei să mai fie vreo nădejde de iertare pentru tine.
7 - Dacă Domnul Isus, Stăpânul Cel Curat S-a aplecat atât de mult, cât de mult trebuie să se aplece ucenicul cel necurat!
- și dacă Mântuitorul Cel Bun care răscumpără, S-a smerit atât de mult, cât de mult trebuie să se proștearnă cel care vinde!
- și dacă Celui mai Sfânt I s-a cerut atâta ispășire cât de multă trebuie să i se ceară celui mai blestemat!
8 - Celui ce înțelege, nu trebuie nici să-i faci mult, nici să-i vorbești mult...
Cinci cuvinte ajunge, un singur gest, este adesea destul!
9 - Cine s-a deprins prin întrebuințarea minții sale curate și a cugetului său curat ca să deosebească bine Voia lui Dumnezeu cea sfântă, plăcută și desăvârșită,
- aceluia nu-i vine greu să priceapă care este înțelesul oricărui cuvânt. Și țelul oricărei fapte.
10 - Dar celui ce nu vrea să înțeleagă, din cauza unui păcat, sau din cauza unor interese, sau vreunui defect
- aceluia oricât te-ai trudi să-i arați, - tot va fi în zadar.
11 - Celui cu adevărat mare la suflet, nu-i este greu să se smerească în fața oricui. Greu îi este numai celui mic la suflet.
Celui cu adevărat curat la inimă, nu-i este greu să spele pe oricine, greu îi este aceasta numai celui necurat.
12 - Celui adevărat sfânt și smerit nu-i va fi greu a face totul în tăcere și cu cea mai discretă duioșie. Greu îi este numai celui îngâmfat și prefăcut.
Cel cu adevărat iubitor, va face totdeauna totul cu plăcere și cu bucurie. Și cu blândețe și cu prietenie.
Cel fals însă va face cu lăudăroșenie, cu pretenție, cu fățărnicie.
Cel cu adevărat înțelept, va păstra și va învăța esența și adevărul tuturor lucrurilor. Dar cel nebun nu va învăța nimic.
13 - Necurați cum sunt unii oameni prea adesea, în cele lăuntrice, puțin le pasă acestora de viața lăuntrică a altora, fiecare lăsând în pace pe altul să păcătuiască, pentru ca și acela să-l lase în pace pe el, tot așa.
Dacă forma dinafară este făcută întocmai, apoi celelalte și așa nu se văd, - își zic mulți.
Și pentru că n-au înțeles nimic din exemplul lui Hristos, umblă să spele totul numai cu vorbe,
sau cu critici molcuțe
sau cu predicuțe ușoare, sau cu sfaturi generale
spre a nu supăra pe nimeni
pentru ca nimeni să nu-l supere pe el.
14 - Astfel nu se pune cu adevărat nimeni pe munca de îndreptare, nici nu-și pune mâna sau osteneala lor pentru nimic pentru o primenire și curățire adevărată a vieții. Neostenind nici la rugăciune, nici la ajutorare, nici la sfințire
și vai de cei care fac numai așa!
15 - Până mai ai cui spune „tată” și „mamă”, - o, cum ar trebui de fericit, de recunoscător și plin de iubire, să spui aceste unice cuvinte pe pământ!
Spune-le fiule, fericit și recunoscător, în felul cel mai dulce și iubitor
- căci nu multă vreme vei mai avea cui le spune!
16 - Până mai ai pe Cine numi „Învățătorul meu”, „Domnul meu”, „Mântuitorul meu”, „Binefăcătorul meu”, -
o, cu ce lumină în ochi și cu ce fior sfânt în inimă ar trebui să șoptești aceste sfinte denumiri!
Pătrunde-te de harul lor fericit, căci nu mult vei mai avea cui le spune.
Și vai celui care nu le-a știut spune la vremea lor!
17 - Până mai poți rosti cuvintele unice pe care numai puținelor ființe, cu unic preț pentru viața ta în lume, le poți adresa, o fiul meu și fiica mea, cât de respectuoși, cât de iubitori și fericiți ar trebui să le spuneți.
Spuneți-le și nu le rămâneți datori preaiubiții mei, căci vine prea curând vremea să le îngropați.
18 - Câtă vreme mai trăiesc părinții tăi, tatăl tău sau mama ta, - fiul meu și fiica mea,
spuneți-le numele sfânt cu sfințenie,
căutați-i cu dragoste,
îngrijiți-i cu evlavie,
ascultați-i cu respect și până la moarte
și nu disprețuiți nici fața lor bătrână,
nici cuvintele lor poate slabe,
nici trecutul lor poate modest
ci fiți față de ei întocmai așa cum ați dori să fie copiii voștri față de voi.
19 - Nu fi nici nervos, nici nepăsător, nici străin, față de părinții tăi, față de învățătorul tău.
Căci mai ales în privința aceasta, este adevărat cuvântul că „ceea ce semeni aceea vei culege”.
20 - Până n-a plecat Mântuitorul și Binefăcătorul tău Isus
- ia bine seama, răscumpără acest timp scump și îndreaptă-ți degrabă și neîncetat spre El inima ta și glasul tău.
Caută-L mereu cu dragostea și cu recunoștința ta.
Spune-I Numele Lui Cel Iubit și Sfânt pentru tine mereu mai cald și mereu mai des.
Că nu-i nume mai frumos. Și nu-i lucru mai vrednic din partea ta ca acest lucru rar, tot mai rar întâlnit, azi printre oameni.
O, Doamne Isuse, ajută-ne pe noi la aceasta.
Amin.