Răbdarea și înțelegerea
Traian Dorz - Eterna Iubire
1 - Totul are un Dumnezeiesc și minunat înțeles și rost și țintă...
Să nu te îndoiești de nimic din acestea niciodată:
- tot ce nu înțelegi tu acum, nu te grăbi să înțelegi grăbit.
Fiindcă va veni timpul să înțelegi cu adevărat, limpede și frumos mai târziu.
2 - Dacă se petrec în viața ta, fără voia ta, fără o urmare directă a faptelor tale, întâmplări de neînțeles, - nu te grăbi să-ți formezi o părere încă.
Pentru ca nu cumva să te întristezi degeaba, când de fapt ar trebui să te bucuri...
pentru ca să nu cârtești, când de fapt ar trebui să lauzi pe Domnul
și pentru ca să nu te descurajezi, atunci când de fapt ar trebui să te umpli de îmbărbătare sfântă și de bucuroasă nădejde, în încrederea lui Dumnezeu.
3 - De cele mai multe ori faptele Domnului sunt neobișnuite. Și momentan de neînțeles.
- De aceea când lucruri de neînțeles ți se întâmplă, ție, sau vezi că se întâmplă Lucrării lui Hristos, crede adânc că Mâna Domnului lucrează.
Și dacă nu-L poți lăuda plin de bucurie, cel puțin taci și laudă-L plin de smerenie,
căci după aceea, așa de fericit ai să înțelegi totul.
Ca să nu fii rușinat atunci, fii încrezător acum.
Domnul și Dumnezeul tău, știe totdeauna ce face!
4 - Nimeni pe lumea asta nu poate face întoarcerea ta la Dumnezeu în locul tău, decât tu însuți, cu lacrimile tale și cu pocăința ta.
Oricine te iubește poate și se roagă pentru tine,
poate face mult pentru tine înaintea lui Dumnezeu, poate să te ajute să vii la El,
dar oricât te-ar iubi acel cineva... oricât de mult ar vrea să-ți facă... și ar face pentru tine
- să știi că dacă tu însuți nu faci nimic, - e totul în zadar.
Mai întâi tu trebuie să faci totul pentru mântuirea ta. Apoi te pot ajuta și alții.
5 - Poți să fii chiar foarte aproape de Domnul
poți fi chiar în casa unde Domnul spală și iartă păcatele multora, mântuindu-i pe mulți,
- dacă tu însuți nu înțelegi prețul clipei aceleia pentru tine
și dacă tu însuți nu faci acest pas hotărâtor,
atunci tu rămâi afară! Alții intră, se mântuiesc, devin iertați și fericiți, - iar tu lângă ei, rămâi pierdut.
6 - Poți să fii chiar fiul unui părinte credincios,
sau soțul unei soții credincioase,
sau părintele unui fiu credincios,
sau poți să-ți fi trăit sau să-ți trăiești toată viața ta lângă suflete credincioase,
sau în familia celor credincioși,
- dacă tu însuți nu ți-ai adus inima ta la Domnul ca să ți-o spele,
- atunci tu vei muri în păcatele tale, fără să vezi Împărăția lui Dumnezeu, fără să fii mântuit
și vei fi despărțit pe veci de iubiții tăi, care au fost credincioși, după cum este scris (Ioan 3, 3; 1 Cor. 9, 11; Efes. 5, 1-6; Tit 3, 5; Evrei 10, 19-22).
7 - Sufletele curate sunt gata să-și recunoască și vinovății pe care nu le au
sufletele bune sunt gata să-și ceară iertare chiar și pentru păcatele pe care nu le-au făcut
și sufletele smerite sunt gata să-și spele și ceea ce nu și-au întinat...
... Fiindcă smerenia lor îi face să creadă că oricând ar putea să facă și ei răul mustrat de alții
și nu tăgăduiesc niciodată că n-ar putea fi în stare să cadă în vreun păcat de slăbiciune.
8 - Picioarele noastre sunt cele ce ni se întinează cel mai adesea, fiindcă ele duc greutățile cele mai multe și mai mari,
picioarele umblă prin locurile cele mai de jos
și ele sunt mădularele cele mai nebăgate în seamă, cele mai uitate, cele mai chinuite
și cele ce sunt îngrijite cel mai puțin.
Acestea sunt credincioșii cei mai simpli ai Bisericii Domnului.
9 - Domnul Isus, numai El Singur, a venit să-i caute și să-i mântuiască mai ales pe cei de jos, îngrijindu-i ca pe niște picioare crăpate, rănite, bolnave și bătătorite de chinuri prea îndelungi,
prăfuite de drumuri prea grele
și gârbovite de poveri prea nemiloase.
O, câtă milă și bunătate cu care spală Domnul și unge cu Mâna Lui moale, astfel de suflete chinuite și împovărate.
10 - Dar nu numai picioarele au nevoie să fie spălate mai des, mângâiate și îmbrățișate cu dragoste,
ci la fel au nevoie și mâinile
și mai ales capul - după cum a spus sfântul Petru
mâinile - adică acei care lucrează pentru alții
și capul adică acei care conduc pe alții...
Toți au nevoie să fie spălați mereu de Isus.
11 - Picioarele - adică cei mai neștiutori, au nevoie de mai puține mustrări, și de mai multă îngăduință, când nu umblă chiar deplin curate,
- dar „mâinile și capul” - au dreptul la mai multă mustrare și la mai puține dezvinovățiri, când nu umblă în toată curăția. Fiindcă ele și știu și pot oricând, să se curețe,
pe când picioarele nu pot oricând.
12 - Prin locurile pe unde te-ai întinat cel mai mult, caută să nu mai treci niciodată.
Pe căile pe care odată te murdărești, pe acolo nu mai umbla.
Pragul caselor stricate nu-l mai trece.
Și cu oamenii a căror tovărășie te înjosește, - nu mai umbla niciodată.
Ai umblat destul până astăzi.
13 - Ce minunat este sufletul liniștit, care face Voia lui Dumnezeu în chip smerit și cumpătat întocmai când și întocmai cât și întocmai cum îi cere Domnul Isus.
- Nici mai devreme, nici mai târziu.
- Nici mai mult, nici mai puțin.
- Nici mai larg, nici mai îngust, de cum poruncește Domnul.
Căci Acela care a poruncit știe Adevărul - și numai atunci facem binele când facem întocmai cum ne-a spus El.
14 - Cu suflet curat este numai acela care se curățește neîncetat pe sine, care se lasă mereu curățit și de alții
și care umblă neîncetat să curățească și el pe alții, așa cum a fost și este curățit el însuși.
Sufletul care nu luptă mereu spre o și mai mare curăție a sa și a altora, acela își va pierde în curând și puțina curăție pe care i se pare că o mai are.
15 - O, cât de minunat ajunge să vadă totul, acela care se curățește mereu. El devine ca sticla ferestrelor curate sau a ocheanului șlefuit, prin care se poate vedea desăvârșit totul. Și limpede și departe.
16 - Noi mereu trebuie să privim cu smerenie la noi înșine.
Fiindcă totdeauna ne putem întina, sau ne putem prăfui umblând printre alții... și printre atâtea...
căci oricât te-ai păzi tu, nu te păzesc alții.
Și chiar dacă tu îngrijești să nu te stropești cu noroi sau să nu te umpli de praf, - umblarea stricată a altora, ușor te poate murdări...
Și atunci cine poate spune că nu are mereu nevoie să se curățească?
17 - Păunul când își privește penele, se umflă de mândrie, dar când își privește picioarele, se dezumflă și se rușinează.
Să învățăm și noi de la el.
- Când vom fi ispitiți să ne lăudăm cu vreuna din „penele” acestea care ni se par mai frumoase decât a altora, atunci să ne privim repede păcatele.
Și să ne rușinăm de căile noastre urâte.
18 - Chiar când vom fi numai câțiva la o masă intimă și ni se va părea că suntem cu toții numai o inimă și un gând, - să nu fim totuși prea slobozi în vorbirile noastre,
nici prea încrezători în cine întinde mâna cu noi în blid.
Fiindcă de multe ori nu sunt curați chiar toți cei cu care stăm la masă și mâncăm din aceeași pâine.
O, de câte ori și de câți ani - am mâncat și noi cu astfel de oameni!
Câți ani au mâncat și s-au îngrășat aceștia din pâinea noastră.
Și numai cu mult mai târziu am văzut ce necurați erau...
19 - Fiecare om are odată în viața lui ocazia să-și arate printr-o faptă puternică, binele sau răul care zace în el.
Această ocazie îi fixează apoi pe vecie chipul pe care îl va avea,
locul în care va merge
și numele de care nu se va mai despărți apoi niciodată. Nici în veacul acesta, nici în cel viitor.
20 - O astfel de ocazie ori anulează tot ce fusese omul până la ea, ori îl acoperă cu o veșnică strălucire.
Un astfel de bine uriaș, poate șterge tot răul de până atunci,
Domnul și Dumnezeul nostru, fă-ne în stare de tot binele ce-l aștepți de la noi.
Amin.