Întâi să fim (2)
Traian Dorz - Întâi să fim
1 - Universul spiritual cunoaște o continuă creștere în care nu există limite. Acest lucru îl putem urmări și observa fiecare și prin noi înșine. Vedem că și în noi cunoașterea este într-o creștere continuă, spre ceea ce trebuie să fim...
2 - Din momentul când ne-am întors la Dumnezeu și am trăit revelația nașterii din nou, făptura noastră cea nouă cunoaște mereu o creștere în toate privințele, cum spune Cuvântul lui Dumnezeu, căci altoiți fiind în Hristos, fiecare ne căpătăm din El seva de creștere și rodire, cum mlădița din viță și creanga din trunchi.
3 - Astăzi cunoaștem mai mult decât ieri, mâine vom cunoaște mai mult decât astăzi. Adevărurile pe care înainte nu le cunoșteam, acum capătă pentru noi o cunoaștere fericită...
4 - Am scris anul trecut o poezie, am făcut un desen, am lucrat la ceva, - când anul acesta mă întorc înapoi la ceea ce am creat, văd că ce mi se părea atunci la cel mai înalt nivel posibil pentru mine atunci, acum îl văd depășit. Și descopăr atât de multe pe care le am de îndreptat.
5 - Văd mereu lucrurile din ce în ce mai clar și le conturez mereu adevărurile și frumusețile spre desăvârșire. Această lucrare o face în noi Duhul lui Dumnezeu care ne crește mereu duhovnicește spre tot mai înalt, spre tot mai frumos, adică spre Hristos.
6 - Noi toți pornim de la punctul zero în această creștere. Și în măsura în care ne dăm fiecare toate silințele, Harul ceresc ne îmbracă și ajută cu tot mai multă putere, realizând astfel lucruri din ce în ce mai vrednice de El.
7 - Orice suflet care se întoarce cu adevărat la Dumnezeu și a făcut contactul fericit cu Hristos, alimentându-se din El printr-o sudură curată, sănătoasă și trainică - va crește continuu.
8 - Spiritualicește noi putem crește în condiția umană până la superlativul pe care îl poate atinge firea omenească. De acolo există un punct de trecere în firea Dumnezeiască.
9 - Așa frumos spune sf. apostol Petru despre părtășia la firea Dumnezeiască: ...vă faceți părtași firii Dumnezeiești după ce ați fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte... (2 Petru 1,4).
10 - Cine a ajuns să depășească stadiul cel mai înalt posibil al credincioșiei omenești - face saltul fericit spre dobândirea firii Dumnezeiești, adică starea pe care au avut-o oamenii rari ai lui Dumnezeu.
11 - Acei oameni au ajuns să poată comunica nu numai cu natura inferioară sau cu natura medie, ci cu natura superioară. Oamenii mari ai lui Dumnezeu au putut vorbi cu animalele și cu îngerii.
12 - Avraam a găzduit îngeri, profeții au vorbit cu animalele, psalmistul auzea și înțelegea cum cerurile grăiesc, cum nopțile își vorbesc, cum apele și munții și stelele cântă. Acești oameni mari ai lui Dumnezeu ajunseseră părtași firii Dumnezeiești - și puteau comunica cu întreaga natură.
13 - Comunicarea cu îngerii era un lucru obișnuit la oamenii lui Dumnezeu. Ce lucruri minunate se spun despre Avraam, despre Iacov, despre Moise, David, Ioan, Pavel, Petru - oamenii mari și sfinți.
14 - Acești mari oameni ai lui Dumnezeu, pe măsura înaintării lor în părtășia firii Dumnezeiești, cu natura superioară, vor crea opere mereu mai înalte, mai inspirate, mai frumoase...
Spre aceasta să năzuim cu toate puterile noastre - și
Harul lui Dumnezeu care i-a ajutat pe ei, ne poate ajuta și pe noi.
15 - O Sfinte Duh al Inspirației Dumnezeiești, Te rugăm înflăcărează duhul nostru și ajută-ne să înflăcărăm și noi darul Tău sfânt cu care ne-ai înzestrat. Pentru ca din acest dar să putem dobândi lumina și puterea comunicării divine din care apoi să putem crea lucrări de cea mai înaltă slavă pentru Tine.
16 - Fii în noi și între noi, Acela care să ne inspiri gândurile, să ne înflăcărezi mărturisirea, să ne săruți lacrimile, să ne ajuți în realizarea de creații tot mai vrednice de Tine și de slava Numelui Tău Sfânt.
17 - Să Te slăvim pe Tine nu numai cu cuvinte înaripate și cu creații înalte, ci cu o viață nouă și sfântă. Toți să fim născuți din nou și ajunși oameni cu o viață sfântă, părtași firii Dumnezeiești, fii ai Evangheliei înalte, curate și vii.
18 - Și dacă până la acest țel divin ni se vor mai cere și nouă încă osteneli și jertfe, - ajută-ne să nu deznădăjduim niciodată, ci să fim deplin încredințați că îl vom ajunge... Tu nu începi o lucrare care să dea faliment, ci tot ce începi Tu, atât în mare cât și în mic, - va avea sigur până la urmă, izbândă.
19 - Cu această încredere deplină să suferim, să luptăm, să trăim și să murim dacă va fi nevoie, chiar dacă nu vom ajunge în viața asta să vedem cu ochii trupești împlinirea deplină a scopului divin pentru care ne-am jertfit... În Ziua Învierii ne vei ridica și pe noi, să vedem împlinirea deplină și eternă a gândului pentru care am muncit și ne-am sacrificat și noi.
20 - Fă Doamne din noi toți niște fermenți sănătoși, care puși în frământătura poporului nostru să dospim frumos spre învierea tuturor acestor ființe, până când cu toții vom ajunge ca o pâine rumenă, gustoasă și dulce pentru Tine, Făcătorul și Binefăcătorul nostru.
Amin.