Înțelepții și nebunii
Traian Dorz - Porțile Veșniciei
1 - Cât de puțini sunt bogații, moșierii și avuții care se gândesc la sărăcie, la goliciune și la foamete, în vremea când ar trebui cel mai mult să gândească.
Cât de puțini norocoși care gândesc la nenorocirea care le poate veni într-o clipă.
De aceea numărul înțelepților este atât de mic
și numărul nebunilor, atât de mare.
2 - Într-adevăr, cât de puțini sunt oamenii cuminți,
care să știe să se poarte cu înțelepciune în zilele când le surâde soarta. Adică în zilele acelea care sunt cele mai puține și mai nestatornice dintr-o viață. Dar care pot nimici pe veșnicie întreagă viața aceasta.
3 - Nu numai în Istoria Omenirii, ci chiar și în viața de fiecare zi prin care noi înșine trecem,
putem vedea limpede cât de puțini dintre cei îngâmfați și răi, scapă de prăbușire și de pedeapsă,
totuși, marea mulțime a celorlalți,
care fac tot ca și ei,
și pe care dacă nu azi, - mâine sigur,
îi așteaptă aceeași soartă, ori pe pământ, ori sub el,
- nu învață nimic...
Iar pentru cine nu vrea să învețe nimic și din nimic, pierzarea este singura soartă care îi așteaptă.
4 - Când îi merge bine, omul crede că niciodată nu va ajunge să-i meargă rău.
Când e tânăr i se pare că niciodată nu va îmbătrâni.
Când e sănătos, că niciodată nu va fi bolnav...
Când este sus, că va rămâne totdeauna acolo...
Când este bogat, nu se gândește la sărăcie.
Când îi merge din plin
toate înșelătoriile și hoțiile lui, nebunul este în stare să le facă fără nici să gândească deloc la urmări.
De aceea totdeauna îl află nepregătit.
5 - Când îi merge bine, nebunul om se laudă, se încrede, se umflă și i se pare că niciodată nu se mai poate dezumfla.
Ca în prima clipă de rău să se afunde în mlaștină fără nici o nădejde.
6 - Îndată ce vremea îndurării, răbdării și așteptării lui Dumnezeu se sfârșește,
și ocrotirea lui Dumnezeu se abate de la omul îngâmfat,
îndată ce bunăvoința și binefacerile Domnului se întorc de la el,
îndată ce Mâna Domnului se închide și se retrage...
- vai, cât de repede i se veștejește tinerețea nebunului și se usucă vitejia celui îngâmfat!
7 - Cât de grabnic se rupe scaunul și cad toate pernele de sub cel tiran.
Cât de pe neașteptate i se spulberă averile, norocul, tovărășia și speranțele celui trufaș.
Cât de jalnic și nefericit sfârșește toată mândria nebunească a omului care uită de Dumnezeu,
adică a celui ce uită de tot ceea ce este înțelept, echilibrat, cinstit, frumos, drept și bun...
8 - O, om slab, mai slab ca o părere
și mai ușor ca un fulg,
mai trecător ca un vis,
- nu te mai îngâmfa prostește niciodată
și nu uita pe Făcătorul tău, nici din ce te-a făcut El,
ca să-ți numeri bine zilele
și marginile
și urmele
- spre a căpăta singura înțelepciune: smerenia.
9 - Înțeleptule, când îți merge bine,
- mai ales atunci, -
tremură și te cutremură. Nu numai fiindcă doar acelor răi le merge bine în mod obișnuit (Maleahi 3, 15),
dar și pentru că aceste zile de obicei sunt foarte puține și țin și mai foarte puțin.
10 - Omule, când locul tău îl vor lua alții...
pregătește-te din timp pentru cădere,
pentru bătrânețe și pentru moarte.
Fă în zilele bune, cât de mult bine poți face,
căci posibilitățile acestea se duc și niciodată nu le vei mai întâlni.
11 - Bogatule, împarte la săraci,
puternicule, apără pe cei nedreptățiți,
părinte, ajută pe orfani,
credinciosule, sprijinește Lucrarea lui Dumnezeu,
ispravnicule, fii binevoitor și binefăcător cât poți mai mult și la cât poți mai mulți, ca ispravnicul înțelept (Luca 16, 1-12).
Căci în curând nu vei mai putea face nimic.
Fă cât poți mai puțin rău. Fă tot ce poți ca să nu faci rău deloc și nimănui.
12 - Un credincios adevărat Îl reprezintă în fața lumii pe Hristos.
Într-o anumită măsură, fiecare fiu al Bisericii Domnului angajează Numele și cinstea lui Dumnezeu, în fața celor nepăsători sau a celor vrăjmași ai Lui.
Ce mare va fi răsplata celor ce aduc cinste lui Dumnezeu în fața oamenilor!
Și ce osândă pentru cei care Îi aduc ocară...
13 - După purtările sau meritele fiilor și slujitorilor Bisericii lui Hristos, oamenii slăvesc pe Dumnezeu (Matei 5, 16),
Cât de multă grijă și cât de mare răspundere pune aceasta asupra fiecăruia dintre noi!
14 - Vai câți din cei ce vorbesc astăzi în Numele lui Dumnezeu și poartă astăzi răspunderi deosebite în slujba Lui,
- sunt zilnic dați de rușine în fața lumii,
din pricina prea puținei lor trăiri după voia lui Dumnezeu
și după pilda lui Hristos.
Și pentru prea multa, după voia diavolului și chipul lumii.
15 - Vai câți din cei ce propovăduiesc împotriva desfrânării, sunt dați de rușine cu păcate pe care ei înșiși le-au condamnat.
Câți predică împotriva beției, iar ei sunt văzuți lângă sticlă și butoi.
Vorbesc împotriva lăcomiei, dar sunt dați de rușine prin nesațul lor.
16 - Ce mulți credincioși osândesc pizma, dar tocmai ei trăiesc ani de zile în dușmănie cu alți semeni ai lor și chiar frați ai lor!
Propovăduiesc evlavia, dar sunt dovediți certăreți urâcioși, nervoși, nerăbdători, necuviincioși, nedrepți, neînfrânați, lăudăroși și hrăpăreți.
Domnul Isus a zis: Din cuvintele voastre veți fi judecați.
17 - Ce dureros este să vezi un reprezentat al lui Hristos,
de orice importanță ar fi el,
că este dat de rușine prin faptele sale contra numelui său,
că este dovedit a nu fi ceea ce spune că este,
e dat de rușine fiind prins că minte,
că fură,
că blestemă,
că face orice lucru care este rușinos și nedemn.
18 - Ce dureros este ca un credincios să fie dat de rușine când trebuie să se încreadă în Dumnezeu,
dar el se dovedește fricos, îndoielnic și slab,
în mijlocul încercărilor
și în fața lumii!
Binecuvântați să fie toți cei care dau o mărturie demnă și frumoasă în orice vreme!
19 - Vai de credinciosul care este dat de rușine când se angajează la lupta cea sfântă a lui Hristos, dar el nu este nici îmbrăcat cu armele Duhului Sfânt (Efes. 6, 13),
și nici sprijinit de Dumnezeu,
fiindcă el nu este un sincer și statornic credincios.
20 - Nimic din ceea ce se petrece pe fața pământului nu cade la nimereală, dezordonat și întâmplător.
Ci toate câte se întâmplă sunt într-o strânsă legătură unele cu altele
și au o tainică rânduială în înlănțuirea lor, având ca scop final să ne arate pe fiecare ce suntem și ce răsplată ni se cuvine.
Ferice de cei ce ascultă și împlinesc Cuvintele lui Dumnezeu.
Amin.