Întrebarea şi răspunsul
Traian Dorz - Calea Bunului Urmaș
1 - O, oameni, fraţii mei - să nu credeţi pe diavolul niciodată.
Nu credeţi nici una din spusele lui sau a slugilor lui.
Nu-l credeţi pe cel ce vine să vă clatine învăţătura dreaptă şi credinţa dintâi - fiindcă acela este sau diavolul sau una din slugile lui.
Aşa s-a dus el şi la primii fii ai lui Dumnezeu din Eden.
Oricine îl ascultă - va păţi la fel.
2 - Pe nici un diavol să nu îl credeţi. Nici pe cel al desfrânării nici pe cel al mâniei, beţiei, ambiţiei, răstălmăcirii... pe nici un diavol să nu-l credeţi. El promite adevăr, fericire şi slobozenie dar duce la minciună, la nimicire şi robie veşnică.
Acesta este totdeauna sfârşitul celor ce ascultă pe diavolul.
3 - Diavolul este duşmanul oricărui adevăr şi izvorul oricărei minciuni.
Nimic bun, nimic frumos, nimic curat şi cinstit nu-i în el.
În el totul este urât, rău, scârbos şi nelegiuit.
Aşa sunt toate faptele lui şi aşa sunt toate urmările lor.
De aceea el nu poate sta în lumină cu ale lui. Dacă ar veni în lumină, nimeni nu l-ar urma. Toţi ar fugi de el.
4 - Diavolul nu are niciodată ceea ce promite.
Nimic din ceea ce promite diavolul nu-i adevărat. Totul este numai minciună şi înşelăciune.
Din toate ale diavolului, numai el nu-i minciună şi numai iadul său este adevărat.
5 - A rămâne în păcat după ce auzi chemarea mântuirii - este un lucru drăcesc. De aceea cine rămâne în păcat, rămâne în diavolul.
Şi de aceea cei ce rămân în diavolul au starea lui şi firea lui.
Şi apoi au soarta lui.
6 - O, voi care tot nu vreţi să-L ascultaţi pe Dumnezeu
şi să-L slujiţi pe Hristos
şi vă împotriviţi îndemnurilor Duhului Sfânt
- să ştiţi că acestea sunt faptele diavolului, iar voi l-aţi ales de tată pe el, prin făptuirea lucrărilor lui.
Dacă veţi continua şi veţi sfârşi în felul acesta - să ştiţi că vă aşteaptă soarta lui.
O, cât este de îngrozitor şi numai a gândi la asta.
7 - Nu-i adevărat că oamenii nu pot crede. Toţi oamenii pot să creadă fiindcă credinţa este în sufletul oricărui om, ca un dar al lui Dumnezeu pus în el, înnăscut în el.
De aceea orice om poate să creadă ceea ce vrea el să creadă.
Dacă n-ar avea credinţă nimeni n-ar face nimic. Nimeni n-ar semăna, dacă n-ar avea credinţă că va culege. Căci a semăna fără credinţă este a lepăda sămânţa. Şi nimeni nu-i aşa nebun.
8 - Omul plantează vie, - fiindcă are credinţă. Omul dă cu împrumut fiindcă are credinţă. Omul pleacă la drum, fiindcă are credinţă.
Cine n-are credinţă că va culege, că va primi înapoi, că va ajunge cu bine - nu va face nimic din acestea.
Omul crede, omul poate să creadă.
De aceea este vinovat că nu vrea să creadă în Dumnezeu.
9 - A umbla fără credinţă înseamnă a nu mai merge nicăieri unde n-ai mai fost, fiindcă mai întâi trebuie să crezi că locul acela este, că drumul acela duce acolo şi că cel ce-ţi spune acest lucru nu te înşală.
Asta înseamnă a crede în Ierusalimul ceresc, ca un loc de veşnică odihnă a celui credincios.
Asta înseamnă a crede în Jertfa Domnului Isus, ca singurul drum prin care ajungi acolo.
Şi asta înseamnă a crede Cuvântul lui Dumnezeu Biblia, care ne adevereşte acest lucru.
10 - Toţi cred că istoria este adevărată, chiar dacă n-au văzut niciodată pe voievozii care au făcut-o sau pe cronicarii ce au scris-o. Toţi cred pe mărturia existenţei neamului, a ruinelor, a documentelor...
Despre adevărul Dumnezeiesc al lui Hristos există mărturii şi mai temeinice decât despre istoria oricărui neam.
Şi totuşi istoria neamului o cred toţi. Dar adevărul lui Hristos doar cei puţini. Deci vinovăţia celor ce nu cred - este veşnică şi întreagă.
11 - Fără credinţă ar fi cu neputinţă să trăiască omul pe pământ. De aceea nici nu există om care să nu creadă în ceva.
Dar vinovăţia omului stă în aceea că având voinţa sa liberă şi putând crede ceea ce vrea şi putând respinge ceea ce vrea, - el vrea să creadă minciuna şi vrea să respingă adevărul.
12 - Omul este vinovat pentru că vrea să-l primească pe diavolul pe care trebuie să-l respingă şi să nu-l creadă. Şi vrea să-L respingă pe Dumnezeu pe care are datoria să-L creadă şi să-L primească.
De aceea meritul celor credincioşi este mare, fiindcă în lupta asta ei resping pe diavolul chiar dacă el se răzbună aspru asupra lor. Şi Îl primesc pe Hristos, chiar dacă au de suferit pentru El.
13 - Tocmai de aceea oamenii sunt vinovaţi, fiindcă au ales liberi să treacă de partea diavolului primind făgăduinţele lui date prin păcat. Şi L-au respins pe Dumnezeu lepădând promisiunile Lui date prin neprihănire.
Fiindcă s-au împotrivit adevărului lui Dumnezeu
şi nu s-au împotrivit minciunii lui Satan.
14 - Oamenii iubesc totdeauna mai mult minciuna decât adevărul.
Iată, încercaţi şi veţi vedea: spuneţi oamenilor orice minciună şi aproape toţi o vor crede îndată.
Dar spuneţi un adevăr - şi veţi vedea ce puţini vor fi gata să-l primească.
Uitaţi-vă cât de mulţi se strâng acolo unde vorbeşte un mincinos. Şi cât de puţini vin şi rămân acolo unde se spune un adevăr.
15 - Oamenilor le place totdeauna mai mult să mintă decât să spună adevărul - şi să fie minţiţi, căci iubesc mai degrabă minciuna. Omul care crede minciuna trăieşte în minciună (Apoc. 22, 15).
Pentru că îi convine acest fel dubios de viaţă. De aceea sunt vinovaţi pe veci faţă de adevăr.
16 - Deşi au minte şi voinţă liberă, cunoştinţă deplină şi îndrumare clară - cei mai mulţi oameni nu le folosesc bine aceste daruri, ci le folosesc rău.
Deşi au lumina şi adevărul în ei sau lângă ei - în loc să le urmeze, le dispreţuiesc.
Deşi sunt la fiecare pas înştiinţaţi şi de cuvinte şi de întâmplări, şi de boli şi de moarte - totuşi oamenii aleg minciuna şi leapădă adevărul.
Mai este oare o altă fiinţă pe lumea asta, mai de plâns ca un astfel de om?
17 - Hristos este Unicul Om-Dumnezeu. Nici un alt om din lumea asta, n-a mai putut sta atât de drept şi cu fruntea atât de înaltă în faţa tuturor vrăjmaşilor săi şi privindu-i în ochi să le spună atât de liniştit, de sublim şi demn: cine dintre voi Mă poate dovedi că am păcat?...
18 - Hristos este Unicul Mântuitor al omenirii întregi. Nici un alt întemeietor de vreo religie n-a mai putut garanta ca El Adevărul învăţăturii sale cu propria sa viaţă sfântă şi cu propria sa moarte biruitoare. - Amândouă unice şi fără păcat.
19 - Hristos este Unicul Învăţător Desăvârşit, Înţelept şi Sfânt de pe acest pământ.
O, voi vrăjmaşi ai Lui, înţelepţi şi nebuni, după două mii de ani El stă şi azi şi în faţa voastră şi vă pune şi vouă aceeaşi întrebare tot ca unor vrăjmaşi, nu ca unor judecători cinstiţi zicându-vă: Spuneţi, care dintre voi Mă poate învinui pe Mine, sau învăţătura Mea, că am vreun păcat?
Iar noi aşteptăm să auzim ce-I veţi putea răspunde!
20 - O, voi vrăjmaşi ai Dumnezeului nostru Isus Hristos, - spuneţi un singur păcat pe care l-aţi găsit în viaţa Lui, în Biblia Lui, în Învăţătura Lui!
Şi dacă nu-L puteţi dovedi cu nici un păcat, - atunci spuneţi de ce luptaţi împotriva Lui? De ce-L urâţi? De ce-L prigoniţi?
Şi dacă nu puteţi răspunde asta astăzi în faţa oamenilor - cum veţi putea răspunde mâine, în faţa Lui?
Preabunule Doamne, nu lăsa pe nimeni să vină în faţa Ta nemântuit.
Amin.