Adevărat, adevărat vă spun că, voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura; vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie.
Toate cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărate şi întru totul vrednice de crezut.
Toate făgăduinţele Domnului Isus Hristos sunt scumpe şi fericite, - şi se vor împlini întocmai.
Şi toate mângâierile pe care ni le-a dat şi ni le garantează Sfântul Duh, sunt pline de putere şi de bucurie pentru toţi credincioşii răbdători şi sinceri din orice vreme şi în orice loc.
Dar nici unele parcă nu le-am aflat cu atâta încredinţare mai pline de adevăr decât pe acestea, din versetul de mai sus.
Mărturisesc toate Scripturile,
dovedeşte toată Istoria,
adeveresc toţi adevăraţii fii ai Luminii,
- că n-a fost niciodată vreo întristare care după voia lui Dumnezeu fiind, să nu se prefacă până la urmă în bucurie, pentru cel care a întâmpinat-o cu ascultare şi a sfârşit-o răbdător.
Tot aşa n-a fost nici o luptă pentru Adevăr, oricât de grea şi de lungă a trebuit să fie ea dusă, care să nu se sfârşească până la urmă în triumf,
şi n-a fost nici o muncă făcută pentru semănarea luminii, oricât de anevoioasă şi de aspră a fost ea - care să nu fi fost încununată până la urmă strălucit
şi n-a fost nici o săptămână a Patimilor,
nici un drum al Calvarului,
nici o jertfă adusă adevăratei iubiri,
- să nu fie până la capăt urmate de măreţia unei învieri pline de strălucire şi slavă.
Fraţii mei şi surorile mele,
părinţii mei şi copiii mei,
credincioşi şi necredincioşi,
- cei de acum şi cei din viitorul cât de îndepărtat,
iată o făgăduinţă Dumnezeiesc de adevărată:
făgăduinţa că orice întristare a credincioşilor lui Hristos li se va preface în bucurie!
Şi orice sudoare li se va preface în rod,
şi orice lacrimă li se va preface în mărgăritar,
şi orice pierdere în câştig,
şi orice amar trecător, într-o îndulcire veşnică.
Fiţi cu toţii absolut siguri, de acest lucru!
A fost cândva încercat Iosif. Întristarea lui a ţinut atâta timp şi atâta drum. Dar cât de frumos s-a sfârşit întristarea credinciosului Iosif!
A fost cândva încercat Iov. Cât de adâncă a fost întristarea care s-a coborât dintr-o dată peste tot sufletul lui!
Şi cât de puternic şi de dureros au lovit şi prietenii şi vrăjmaşii în toată inima şi fiinţa sa!
Numai chiar mort n-a fost. Dar orice fel de moarte, ar fi fost atunci mult mai uşoară ca viaţa pe care o ducea Iov, aruncat afară pe gunoi...
Şi la urmă, o la urmă, cât de strălucit s-a încheiat totul, pentru răbdătorul Iov!
Timpul nu ne-ar mai ajunge să isprăvim câte pilde am putea pomeni astfel!
Transformarea lucrurilor este cea mai slăvită operă a lui Dumnezeu. Şi cea mai minunată dovadă a harului Prezenţei Sale.
Oriunde apare Dumnezeu, se petrece neapărat o transformare fericită.
Oriunde apare soarele, - căldura, lumina şi puterea lui, transformă totul în primăvară şi fericire.
Când apare Hristos în viaţa cuiva, întristătoarea viaţă de păcat, se transformă prin naşterea din nou, într-o viaţă de har şi credinţă.
Inima egoistă şi lacomă de până atunci, se transformă într-o inimă iubitoare şi darnică.
Uscăciunile ochilor - se prefac în izvoare de recunoştinţă,
şi pustia de mai nainte, se transformă în Canaan binecuvântat.
Desigur trebuie o mare luptă în ruperea de prezentul greu, ca să poţi trăi în viitorul fericit, - dar ce biruinţă măreaţă ai când poţi face aceasta!
Trebuie o mare putere să te poţi smulge de sub stăpânirea unui astăzi întunecat spre a trăi în nădejdea unui mâine luminos. Dar ce strălucit este răsplătită izbânda aceasta.
- da, numai o astfel de credinţă, plină de încredere, poate aceasta.
Dar cât de minunat este ea răsplătită până la urmă, pentru că a crezut în ceea ce i se făgăduise,
pentru că a nădăjduit în împlinirea acestei făgăduinţe
şi pentru că a lucrat şi a răbdat cu statornicie şi fără abatere pentru ajungerea ei.
Dar numai în aceasta se poate vedea cu adevărat, cine este din Adevăr, - şi cine nu.
Slavă veşnică Ţie Marele nostru Dumnezeu, care ai făcut făgăduinţa şi care ai puterea s-o aduci la îndeplinire.
Care rânduieşti toate lucrurile şi care ai puterea a le transforma.
Care ne dai întristarea mântuitoare - şi care o transformi pentru noi în cea mai strălucită bucurie.
Te rugăm umple sufletele tuturor credincioşilor Tăi de o puternică şi o neclintită încredinţare despre viitorul fericit al tuturor celor ce trec cu răbdare şi încredere prin toate - spre final,
şi în vremea întristărilor noastre trecătoare, umple-ne sufletul de credinţă în viitorul apropiat, aducător de strălucite transformări.
Şi Tu Însuţi veghează pentru fiecare inimă credincioasă şi pentru fiecare întristare răbdată, ca să fie răsplătite astfel.
Amin.