Învățătura și învățătorii
Traian Dorz - Credința Încununată
1 - Dacă „învățătorii” păcătuiesc, nu învățătura e vinovată, ci vinovați sunt cei care o calcă.
Acei oameni care se trezesc la mântuire, trebuie să părăsească păcatul, iar nu biserica.
Ea este Casa lui Dumnezeu cea adevărată. Ea este aceea care are în ea învățătura și darurile mântuitoare de la început.
2 - Acei ce doresc mântuirea, trebuie să părăsească nu credința, ci păcatul. Trebuie să lupte ca să iasă din biserică răul care s-a strecurat în viața celor care au ajuns în slujba Domnului, iar nu să lupte împotriva ei, care este Casa lui Dumnezeu.
3 - Dar dacă cei care dorm în formalism fac un păcat - mulți dintre cei care se trezesc din el fac două.
În primul rând părăsesc Calea care trebuie să le rămână una și pe totdeauna.
Iar în al doilea rând croiesc alte căi lăturalnice, care măresc răul prin ura confesională, prin bârfiri și judecăți răuvoitoare, prin certuri de partide și de interese ațâțătoare de pizmă și de porniri vinovate.
4 - Duhul acelor dezbinări, acela era duhul sectar.
Omul acelor certuri vinovate, acela este sectarul.
Și partida acelor interese potrivnice voii lui Dumnezeu, potrivnice poruncii Evangheliei, stricătoare a unității curate și semănătoare a urii între frați, - îngustimea aceasta intolerantă și crudă, - partida aceea este secta.
Aceea este neghina. Aceea este semănarea vrăjmașului în Biserica Domnului și în ogorul lui Hristos. Căci duhul acela, omul acela și partida aceea vor face pretutindeni răul, iar nu binele.
5 - Împotriva acelui fel rău și neevanghelic de „vestire” a Evangheliei - s-a ridicat Oastea Domnului, mărturisind trezirea nașterii din nou și trăirea cea vie pentru Hristos - în biserica și în credința noastră strămoșească.
Părăsim păcatul, nu învățătura.
Ieșim din lume, nu din biserică.
Ne lepădăm de Satana, nu de credință.
Ne schimbăm inima, nu confesiunea.
Ne stricăm obiceiurile rele, nu pe cele bune.
Dacă ne-am ridicat „împotriva literei care omoară duhul”, ne ridicăm și mai hotărâți împotriva rătăcirii care de asemenea îl omoară și mai mult și mai repede și mai nemilos.
6 - Lupta aceasta n-a fost ușoară. Oamenii interesului și-ai leneviei dinăuntrul bisericii vii, supărați de lumină, se repezesc s-o nimicească. Oamenii interesului dezbinării din afara bisericii - tot așa.
7 - Și astfel între aceste două tabere din care unii Îl vestesc pe Hristos din duh de ceartă iar alții din slavă deșartă - Lucrarea cea sănătoasă a lui „Dumnezeu”, trebuie să-și ducă lupta pentru adevărul mântuitor sub tot felul de lovituri ale acestor două feluri de potrivnici.
Prin amândouă aceste două duhuri, vrăjmașul caută să înăbușe Lucrarea cea sănătoasă trezită și însuflețită de Duhul Domnului.
8 - Amândouă aceste partide potrivnice și aceste două duhuri, - ale formalismului și ale sectarismului, - între ele se urăsc de moarte unul pe altul. Dar împotriva Duhului curat al Lucrării Evangheliei aceste două duhuri se unesc și luptă la fel.
9 - Formalismul comod și decăzut bârfește Lucrarea Domnului numind-o „sectă”. Iar sectarismul îngust și interesat o bârfește numind-o „formalism”... Numai fiii lui Dumnezeu, atât dintr-o parte cât și din alta o văd ca pe puterea Duhului Sfânt care aduce mântuirea tuturor acelora care o caută, în felul cel mai minunat pe care l-a vestit sf. ap. Pavel, sf. Ioan Gură de Aur și toți Sfinții Părinți și martiri ai Bisericii până astăzi.
10 - În misiunea aceasta grea, pe calea aceasta îngustă, Oastea Domnului a avut de la începutul ei de dus o luptă uriașă și neegală. Era ca un miel care avea de luptat cu un Leu și cu un Urs. Amândoi acești vrăjmași se puteau folosi de orice fel de arme împotriva Oastei - și le și foloseau. Dar ea nu se putea folosi împotriva lor decât de armele nevinovăției și ale Duhului.
11 - Aceasta era misiunea Lucrării Oastei în biserică - și tot aceasta a fost și cauza pentru care a fost și va fi ea nesuferită de oamenii „literei”. De oamenii uscați și morți în niște forme cu înfățișare de evlavie dar fără viață creștină, fără roadele Duhului Sfânt, fără Hristos Cel Viu și Mântuitor.
12 - Dar precum a luptat Oastea de puternic și de hotărât împotriva duhului formalist, împotriva acestui „duh al literei” din biserică, spre a turna în formele cele mai frumoase ale învățăturii adevărate, viața cea sănătoasă și lucrătoare a unei credințe rodnice prin Duhul Sfânt, - tot așa de puternic și de hotărât a avut de luptat Oastea Domnului și împotriva duhului sectar. Împotriva acelui duh de rătăciri și dezbinări care se năpustea împotriva bisericii vii și împotriva adevărului mântuitor cu tot atâta furie ca pe vremea sfântului Pavel.
13 - Marile adevăruri Dumnezeiești sunt simple și puternice.
Marii oameni adevărați ai lui Dumnezeu care le-au primit aceste adevăruri direct de la Dumnezeu, le-au înțeles drept și le-au grăit limpede.
Dar după acești mari oameni adevărați de la început, diavolul și-a adus nu după multă vreme și pe marii lui prefăcuți care, băgându-se între oameni și adevăr, zicând că le explică adevărul, l-au complicat și mai mult. Și spre nenorocirea lor și a omenirii, aceștia în loc de lumini au adus umbre și în loc să dărâme un zid au ridicat sute.
14 - Astfel acești stricători ai adevărului au făcut ca astăzi oamenii care ar trebui să se numească (fericit și dulce) cu un singur nume ceresc de „creștini”, - se numesc (trist și amar) cu zeci de nume lumești: ortodocși, catolici, protestanți, baptiști, adventiști, penticostali, - denumiri care în afară au pierdut sunetele Sfântului Nume al lui Hristos, iar înăuntru, în majoritatea lor au pierdut orice asemănare cu Duhul Lui (Rom. 8, 9).
În felul acesta Satana i-a învrăjbit într-atâta pe oameni de nu se mai pot apropia unul de altul.
- Și i-a făcut să se urască în așa fel, să umble să se nimicească plini de ură unii pe alții tocmai în numele „apărării” Evangheliei și a „vestirii” adevărului!
15 - Puterea credinței adevărate și vii este uriașă, este copleșitoare, este slăvită. Focul ei dezlănțuit prin Duhul Sfânt arde tot ce-i fățarnic și uscat. Șuvoiul ei nimicește tot ce-i vechi și bolnav. Primăvara ei naște și crește din toate părțile frumuseți și forțe pline de frumusețe și de avânt.
Sigur că oriunde apare ea va stârni multe împotriviri, pentru că puterile minciunii și ale păcatului pe care ea vine să le spulbere, i se vor împotrivi totdeauna ridicându-se împotriva ei cu prigoniri.
Dar cele două nebiruite puteri ale Duhului Sfânt: Adevărul și Dragostea, până la urmă, o vor duce totdeauna la biruință.
16 - Cei doi slujitori ai diavolului: minciuna și ura, vor lupta până la sfârșit împotriva credinței adevărate și vii, împotriva celor doi slujitori ai lui Hristos, împotriva celor două puteri ale Duhului Sfânt, prin care se dezlănțuie Focul Sfânt și lucrează Primăvara înnoitoare.
17 - De multe ori în lupta aceasta vin momente cutremurător de grele. Dumnezeu îngăduie uneori ca în învălmășeala luptei dintre Bine și rău, întunericul să pară că biruie și minciuna să pară că triumfă.
18 - Dar totdeauna aceasta este numai o părere. Triumful minciunii e scurt și trecător.
Ochiul grăbit are totdeauna privirea scurtă.
Privirea scurtă vede totdeauna numai jumătate de adevăr.
Jumătate de adevăr este totdeauna o amăgire.
De aceea adevăratul credincios privește lucrurile și întâmplările în lungimea și în adâncimea timpului.
El nu se lasă prea înflăcărat de larma vorbelor mari și de agitația însuflețirilor mici. Ci zidit temeinic pe seriozitatea adevărului înțelept și înrădăcinat adânc în părtășia dragostei curate - pășește biruitor și drept, dar de unde a pus piciorul nu i-l mai clintește nimeni.
Privește liniștit și sigur, dar din ce s-a încredințat, nu-l mai abate nimeni.
19 - Sigur că la starea aceasta nu se ajunge grabnic. Sigur că în felul acesta nu sunt prea mulți.
Dar tot sigur este și faptul că la starea aceasta se poate ajunge prin harul lui Dumnezeu.
Și că în felul acesta totuși sunt în Lucrarea lui Dumnezeu totdeauna atâția credincioși de câți este nevoie ca solia lui Hristos să răzbească înainte. Și Duhul Sfânt să-Și continue lucrarea Sa de desăvârșire a Bisericii vii.
20 - Când vin marile lupte ale lui Dumnezeu, Duhul Sfânt are grijă să pregătească din timp mari viteji pentru biruința lor.
Când vin marile trebuințe ale Lucrării lui Hristos, Duhul Sfânt are grijă să ridice din vreme harnici lucrători pentru împlinirea lor.
Doamne Duhule Sfinte, nu lăsa nici luptele nici trebuințele Bisericii Tale, fără acești viteji și biruitori.
Amin.