Când vin marile încercări
Traian Dorz - Credința Încununată
1 - Când vin marile încercări pe drumul Evangheliei, Duhul Sfânt are grijă să așeze mai dinainte pe acest drum popasuri de bucurie, să dea zile de înviorare, să răsară priveliști de întărire.
2 - În Evanghelia Patimilor Domnului nostru Isus Hristos, apar în jurul lui Isus unele nume și ființe despre care nu se mai scrisese deloc înainte prin Evanghelie.
- Maria, cu vasul ei de mir de nard „foarte scump” care a „uns” Trupul Domnului pentru îngropare - cum a spus El Însuși - a făcut un lucru atât de frumos pentru Domnul. Oriunde se va propovădui Evanghelia în toată lumea, trebuie să nu se uite niciodată ce a făcut sufletul acesta, pentru Mântuitorul nostru chiar în Săptămâna cea mai grea pentru El.
Ce bine Îi va fi făcut sufletului Său Sfânt, un astfel de gest în care era atâta devotament și atâta prețuire (Matei 26, 6-13).
3 - Simon Cirineanul, în Evangheliile Patimilor este pomenit doar în câte un singur verset. Totuși ce mare lucru a făcut el pentru Domnul.
În jurul Domnului Isus se găseau atunci și „o mare gloată” care mergeau după El.
Pe drumul Calvarului Său Mântuitorul a căzut de multe ori istovit de suferințe și zdrobit de lovituri. Iar aceste „căderi” ale Domnului erau văzute de toți.
Totuși dintre toți câți erau acolo, din cei cărora Domnul le făcuse bine, nu s-a găsit nici unul care să sară în ajutorul Lui la purtarea Crucii Sale. A trebuit să facă acest lucru unul care venea poate obosit de la muncă, din țarina sa (Luca 23, 26).
4 - Tot Săptămâna Patimilor a arătat cel mai bine ce era în sufletele oamenilor.
Cele petrecute atunci cu Mântuitorul, l-a descoperit pe fiecare din cei ce erau cu El ce fel de suflet avea. Și ce purta în acest suflet.
5 - Niciodată nu s-ar fi cunoscut fără această dureroasă împrejurare, ce credincios și iubitor era sfântul apostol Ioan, care singurul a însoțit pe Mântuitorul în toate suferințele Lui, ca un martor adevărat al Patimilor Sale (Ioan 21, 24).
- Încercarea aceasta a dovedit slăbiciunea dar și sinceritatea sfântului apostol Petru (Luca 22, 61-62).
6 - De atunci și până astăzi, orice pătimire, a vreunui sfânt, a scos la iveală aceste trei feluri de suflete:
Sufletele iubitoare și compătimitoare alături de cel ce suferea pentru Hristos.
Sufletele nestatornice și trădătoare.
Și sufletele satanice, vânzătoare și ucigașe, ca al lui Iuda.
7 - Părintelui care ne-a născut trupește pentru viața aceasta datorăm desigur până la moarte prețuire, recunoștință și dragoste.
Însă părintelui care ne-a născut sufletește pentru viața veșnică i le datorăm până în vecii vecilor toate acestea nespus mai mult.
8 - Spune o veche înțelepciune așa: Dacă părintele tău trupesc și părintele tău sufletesc au aceeași nevoie de tine și chiar în același timp, dator ești să asculți și să-l ajuți mai întâi pe părintele tău sufletesc și apoi pe cel trupesc...
9 - Pe îndrumătorul adevărat care ne cucerește inima pentru Hristos prin dragostea și puterea Duhului Sfânt ce lucrează prin el - datori suntem să-l urmăm până la jertfa vieții, cu ascultare și cu curaj, împotriva tuturor acelora care prin silnicie și prin minciună vor să ne facă robi îngustimii lor.
Căci acel binecuvântat om al lui Hristos vrea să ne facă sufletul slobod prin Adevăr și larg prin Iubire.
Dar acei oameni ai lumii, vor să ne facă robi prin prefăcătorie și înguști prin ură...
10 - Desigur că lucrarea nașterii din nou a cuiva, este o lucrare pe care o face Cuvântul și Duhul lui Hristos, - dar Domnul Isus totdeauna Se folosește de un om al Său în această lucrare a Sa.
Și cu cât unealta este mai sfântă, cu atâta lucrarea va fi și ea mai sfântă. Astfel de lucrări, pe plan mic, individual, s-au mai făcut și se fac...
11 - Copilul cuiva moștenește totdeauna trăsăturile principale ale părintelui său...
Lucrarea Oastei Domnului, dacă are o trăsătură principală, dacă are ceva specific al ei, este tocmai acesta: Dragostea, Dragostea față de Domnul și dragostea față de frați.
Singura putere care ne-a atras pe noi la Domnul, a fost dragostea - trăsătura vieții părintelui nostru duhovnicesc.
12 - Singura legătură care ne-a ținut uniți într-o inimă și un gând pe această cale prigonită și lovită - este numai dragostea pe care am învățat-o prin el și de la el.
Singura noastră bucurie pe pământ vine numai din părtășia dragostei cu Domnul și cu frații, după spusele lui.
Singura noastră comoară, la care ținem cel mai mult, pentru care ostenim, pentru care luptăm, alergăm și răbdăm și renunțăm la tot, - este numai dragostea pe care n-am găsit-o nicăieri, ca aici.
13 - Noi n-am cunoscut alte statute decât dragostea cea vie și fierbinte din Hristos.
N-am avut alte subvenții și ajutoare, n-am avut alte avuții și fonduri, n-am avut alt aur și altă apărare, decât dragostea.
14 - Ea ne-a ținut împreună, ea ne-a îmbogățit, ea ne-a susținut munca, ea ne-a înzestrat mijloacele, ea ne-a apărat existența.
Ea ne-a legat ranele, ea ne-a șters lacrimile, ea ne-a vindecat neînțelegerile, ea ne-a răsplătit jertfele, ea ne-a înviat morții, ea ne-a adus slava...
Ea, numai ea, dragostea...
15 - Să nu mai fii trist niciodată când vei fi batjocorit pentru Numele Domnului.
Dacă vrăjmașii au dreptate când ne învinuiesc, e vai de noi. Dar dacă n-au dreptate - e vai de ei.
16 - Nu te teme, Isus Biruitorul este cu noi. El este Viu și Biruitor. Nu fi necredincios - și nu te mai întrista, ci bucură-te că ai și tu o parte de ocara lui Hristos.
Altfel ce rost are să fii aici dacă nu crezi? Iar dacă crezi, ce rost are să te întristezi?...
17 - Pentru pacea lui cu Dumnezeu am căutat totdeauna pacea cu toți oamenii.
Pacea chiar și cu vrăjmașii noștri.
Pacea chiar și cu prețul pagubei noastre.
Pacea cu orice preț. În afară de prețul adevărului. În afară de prețul Lucrării Domnului și a dragostei fraților. În afară de prețul conștiinței și al misiunii noastre.
Numai cu păcatul și cu fățărnicia să nu ne împăcăm niciodată. Cu acestea două să ne războim cu toată puterea vieții, cu toate armele pe care le avem
- și cu toate ranele pe care le-am primit în lupta cu ele. Și le vom mai primi.
18 - Să cădem luptând, dar armele să nu le depunem.
Puterile păcatului ne-au călcat, dar nu ne-au zdrobit. Ne-au lovit cu toată cruzimea - dar nu ne-au învins. Ele n-au putut să ne ucidă și nici nu vor putea, pe nici un suflet devotat lui Isus.
Glasul lui Dumnezeu către noi, n-a murit.
19 - Un foc ceresc încălzește această Lucrare tainică. Un vânt ceresc o poartă. O putere cerească o apără și un destin ceresc o urmărește.
Nici un vrăjmaș n-o poate nimici pentru că ea stă sub o binecuvântare Dumnezeiască
și nici un prieten n-o poate scăpa de prigoniri, pentru că ea stă sub o protecție divină...
20 - Nici un nelegiuit nu-i poate pune cătușe pentru că Hristos a făcut-o slobodă.
Și nici un nelegiuitor nu-i poate da slobozenie lumească, pentru că ea este roabă a lui Hristos Cel Răstignit de lume.
Doamne Isuse, fii mereu cu ea până va fi pe totdeauna la Tine.
Amin.