Când vin marile încercări
Traian Dorz - Credința Încununată
1 - Când vin marile încercări pe drumul Evangheliei, Duhul Sfânt are grijă să aşeze mai dinainte pe acest drum popasuri de bucurie, să dea zile de înviorare, să răsară privelişti de întărire.
2 - În Evanghelia Patimilor Domnului nostru Isus Hristos, apar în jurul lui Isus unele nume şi fiinţe despre care nu se mai scrisese deloc înainte prin Evanghelie.
- Maria, cu vasul ei de mir de nard „foarte scump” care a „uns” Trupul Domnului pentru îngropare - cum a spus El Însuşi - a făcut un lucru atât de frumos pentru Domnul. Oriunde se va propovădui Evanghelia în toată lumea, trebuie să nu se uite niciodată ce a făcut sufletul acesta, pentru Mântuitorul nostru chiar în Săptămâna cea mai grea pentru El.
Ce bine Îi va fi făcut sufletului Său Sfânt, un astfel de gest în care era atâta devotament şi atâta preţuire (Matei 26, 6-13).
3 - Simon Cirineanul, în Evangheliile Patimilor este pomenit doar în câte un singur verset. Totuşi ce mare lucru a făcut el pentru Domnul.
În jurul Domnului Isus se găseau atunci şi „o mare gloată” care mergeau după El.
Pe drumul Calvarului Său Mântuitorul a căzut de multe ori istovit de suferinţe şi zdrobit de lovituri. Iar aceste „căderi” ale Domnului erau văzute de toţi.
Totuşi dintre toţi câţi erau acolo, din cei cărora Domnul le făcuse bine, nu s-a găsit nici unul care să sară în ajutorul Lui la purtarea Crucii Sale. A trebuit să facă acest lucru unul care venea poate obosit de la muncă, din ţarina sa (Luca 23, 26).
4 - Tot Săptămâna Patimilor a arătat cel mai bine ce era în sufletele oamenilor.
Cele petrecute atunci cu Mântuitorul, l-a descoperit pe fiecare din cei ce erau cu El ce fel de suflet avea. Şi ce purta în acest suflet.
5 - Niciodată nu s-ar fi cunoscut fără această dureroasă împrejurare, ce credincios şi iubitor era sfântul apostol Ioan, care singurul a însoţit pe Mântuitorul în toate suferinţele Lui, ca un martor adevărat al Patimilor Sale (Ioan 21, 24).
- Încercarea aceasta a dovedit slăbiciunea dar şi sinceritatea sfântului apostol Petru (Luca 22, 61-62).
6 - De atunci şi până astăzi, orice pătimire, a vreunui sfânt, a scos la iveală aceste trei feluri de suflete:
Sufletele iubitoare şi compătimitoare alături de cel ce suferea pentru Hristos.
Sufletele nestatornice şi trădătoare.
Şi sufletele satanice, vânzătoare şi ucigaşe, ca al lui Iuda.
7 - Părintelui care ne-a născut trupeşte pentru viaţa aceasta datorăm desigur până la moarte preţuire, recunoştinţă şi dragoste.
Însă părintelui care ne-a născut sufleteşte pentru viaţa veşnică i le datorăm până în vecii vecilor toate acestea nespus mai mult.
8 - Spune o veche înţelepciune aşa: Dacă părintele tău trupesc şi părintele tău sufletesc au aceeaşi nevoie de tine şi chiar în acelaşi timp, dator eşti să asculţi şi să-l ajuţi mai întâi pe părintele tău sufletesc şi apoi pe cel trupesc...
9 - Pe îndrumătorul adevărat care ne cucereşte inima pentru Hristos prin dragostea şi puterea Duhului Sfânt ce lucrează prin el - datori suntem să-l urmăm până la jertfa vieţii, cu ascultare şi cu curaj, împotriva tuturor acelora care prin silnicie şi prin minciună vor să ne facă robi îngustimii lor.
Căci acel binecuvântat om al lui Hristos vrea să ne facă sufletul slobod prin Adevăr şi larg prin Iubire.
Dar acei oameni ai lumii, vor să ne facă robi prin prefăcătorie şi înguşti prin ură...
10 - Desigur că lucrarea naşterii din nou a cuiva, este o lucrare pe care o face Cuvântul şi Duhul lui Hristos, - dar Domnul Isus totdeauna Se foloseşte de un om al Său în această lucrare a Sa.
Şi cu cât unealta este mai sfântă, cu atâta lucrarea va fi şi ea mai sfântă. Astfel de lucrări, pe plan mic, individual, s-au mai făcut şi se fac...
11 - Copilul cuiva moşteneşte totdeauna trăsăturile principale ale părintelui său...
Lucrarea Oastei Domnului, dacă are o trăsătură principală, dacă are ceva specific al ei, este tocmai acesta: Dragostea, Dragostea faţă de Domnul şi dragostea faţă de fraţi.
Singura putere care ne-a atras pe noi la Domnul, a fost dragostea - trăsătura vieţii părintelui nostru duhovnicesc.
12 - Singura legătură care ne-a ţinut uniţi într-o inimă şi un gând pe această cale prigonită şi lovită - este numai dragostea pe care am învăţat-o prin el şi de la el.
Singura noastră bucurie pe pământ vine numai din părtăşia dragostei cu Domnul şi cu fraţii, după spusele lui.
Singura noastră comoară, la care ţinem cel mai mult, pentru care ostenim, pentru care luptăm, alergăm şi răbdăm şi renunţăm la tot, - este numai dragostea pe care n-am găsit-o nicăieri, ca aici.
13 - Noi n-am cunoscut alte statute decât dragostea cea vie şi fierbinte din Hristos.
N-am avut alte subvenţii şi ajutoare, n-am avut alte avuţii şi fonduri, n-am avut alt aur şi altă apărare, decât dragostea.
14 - Ea ne-a ţinut împreună, ea ne-a îmbogăţit, ea ne-a susţinut munca, ea ne-a înzestrat mijloacele, ea ne-a apărat existenţa.
Ea ne-a legat ranele, ea ne-a şters lacrimile, ea ne-a vindecat neînţelegerile, ea ne-a răsplătit jertfele, ea ne-a înviat morţii, ea ne-a adus slava...
Ea, numai ea, dragostea...
15 - Să nu mai fii trist niciodată când vei fi batjocorit pentru Numele Domnului.
Dacă vrăjmaşii au dreptate când ne învinuiesc, e vai de noi. Dar dacă n-au dreptate - e vai de ei.
16 - Nu te teme, Isus Biruitorul este cu noi. El este Viu şi Biruitor. Nu fi necredincios - şi nu te mai întrista, ci bucură-te că ai şi tu o parte de ocara lui Hristos.
Altfel ce rost are să fii aici dacă nu crezi? Iar dacă crezi, ce rost are să te întristezi?...
17 - Pentru pacea lui cu Dumnezeu am căutat totdeauna pacea cu toţi oamenii.
Pacea chiar şi cu vrăjmaşii noştri.
Pacea chiar şi cu preţul pagubei noastre.
Pacea cu orice preţ. În afară de preţul adevărului. În afară de preţul Lucrării Domnului şi a dragostei fraţilor. În afară de preţul conştiinţei şi al misiunii noastre.
Numai cu păcatul şi cu făţărnicia să nu ne împăcăm niciodată. Cu acestea două să ne războim cu toată puterea vieţii, cu toate armele pe care le avem
- şi cu toate ranele pe care le-am primit în lupta cu ele. Şi le vom mai primi.
18 - Să cădem luptând, dar armele să nu le depunem.
Puterile păcatului ne-au călcat, dar nu ne-au zdrobit. Ne-au lovit cu toată cruzimea - dar nu ne-au învins. Ele n-au putut să ne ucidă şi nici nu vor putea, pe nici un suflet devotat lui Isus.
Glasul lui Dumnezeu către noi, n-a murit.
19 - Un foc ceresc încălzeşte această Lucrare tainică. Un vânt ceresc o poartă. O putere cerească o apără şi un destin ceresc o urmăreşte.
Nici un vrăjmaş n-o poate nimici pentru că ea stă sub o binecuvântare Dumnezeiască
şi nici un prieten n-o poate scăpa de prigoniri, pentru că ea stă sub o protecţie divină...
20 - Nici un nelegiuit nu-i poate pune cătuşe pentru că Hristos a făcut-o slobodă.
Şi nici un nelegiuitor nu-i poate da slobozenie lumească, pentru că ea este roabă a lui Hristos Cel Răstignit de lume.
Doamne Isuse, fii mereu cu ea până va fi pe totdeauna la Tine.
Amin.