Învinuirea și nevinovăția
Traian Dorz - Alergarea Stăruitoare
1 - Suflete al meu și fiul meu iubit - ajuns aici, vino să facem și noi întocmai așa cum zicem acum despre voia lui Dumnezeu.
Și despre soarta rânduită de El acelora care au primit ungerea aceasta de a fi jertfă.
Căci jertfă - înseamnă această ungere.
Jertfă înseamnă această trimitere.
Jertfă înseamnă această slujbă mijlocitoare!
Cel ce ne-a ales pentru asta va fi cu noi și ne va da nu numai puterea și ajutorul - ci și biruința și răsplata Lui.
2 - De ce te întristezi și tu suflete al meu și fiule al meu, uneori până la o întristare de moarte, când te auzi batjocorit pe nedrept și învinuit, de păcate pe care nici nu le-ai gândit vreodată?
Și poate că tocmai de către acei ziși frați și fii duhovnicești ai tăi, pe care poate că tu i-ai născut din nou și prin suferințele tale în Evanghelie cândva,
- când la umbra unei biserici întrebai din partea lui Isus cu ochii tăi plini de lacrimi și cu sufletul tău scăldat în „sânge”: „Ce ați făcut din inima mea”
Și ce făcuseră înainte din Inima lui Isus, - au făcut după aceea din inima ta.
3 - De ce gemi acum îndurerat când ești zdrobit de ei și învinuit chiar de păcatele pe care tocmai ei înșiși le fac?
Sau pentru care pe ei nu-i învinuiește și nu-i judecă nimeni încă,
- ci ești învinuit tu.
Și păcatele lor sunt aruncate de către ei asupra vieții tale dusă în suferință, când ei și-o duceau - pe a lor în păcat?
Taci suflete și rabdă, fiindcă orice cârtire chiar dreaptă fiind îți scade din frumusețea și meritul răbdării tale.
4 - Nu suflete al meu, tu n-ai drept să-ți ceri dreptatea ta de la oameni și pe pământ.
Ție are cine să-ți facă dreptate, când va veni vremea să-Și facă dreptate și Lui Însuși, - Isus Cel și mai nevinovat ca tine.
Dar și mai batjocorit.
5 - Bucură-te că n-are dreptate cel ce te învinuiește de tot răul pe care nu l-ai făcut.
Suferă toată murdăria pe care ți-o aruncă,
suferă în locul celor ce au făcut-o dar pe care nu-i osândește nimeni, nici ei înșiși.
Tu pentru asta ai fost rânduit: să suferi, să nu te aperi.
Să porți - nu să arunci.
Să fii ocărât - și nu lăudat.
Să ai o singură mângâiere: că ești nevinovat de toate aceste învinuiri și batjocuri.
Și o singură grijă: să te rogi pentru ei și să-i ierți, așa cum a făcut Domnul tău.
6 - Nu-l da în judecata oamenilor pe cel ce te-a insultat.
Dă-l în judecata lui Dumnezeu și pentru păcatele acestea, ca și pentru celelalte păcate.
Și pe batjocoritorul acesta, - ca și pe ceilalți batjocoritori.
Și de data asta - ca și de celelalte dăți.
Și așteaptă tu liniștit, oricât de zdrobit ai fi, - așteaptă să-ți apere dreptatea ta Dumnezeul tău care știe viața ta.
Care cunoaște nevinovăția ta.
Care știe ce ai făcut tu pentru El și pentru ei, cât și ceea ce au făcut și ei pentru tine și pentru El.
7 - De ce pe îmbrăcămintea noastră nimic nu arată că noi suntem oi ale Domnului?
De ce „behăim” și noi ca oile lumești?
De ce umblăm prin aceleași locuri pe pământ?
De ce ne hrănim cu aceleași buruieni lumești și otrăvitoare?
Și de ce bem aceleași băuturi din paharul diavolului ca și acei care niciodată n-au cunoscut paharul lui Dumnezeu,
- cum pretindem că L-am cunoscut noi?
8 - Nimeni nu-l poate cunoaște și recunoaște pe nici un om mai bine de cum se poate cunoaște și se recunoaște el pe sine însuși.
Deci nimeni nu poate ști nici despre mine și nici despre tine adevărul, cum ni-l știm noi singuri,
dacă vrem cu adevărat să ne cercetăm cu sinceritate.
Și să ne îndreptăm viața în tot ce este ascuns, în primul rând, - apoi și în ce este arătat.
9 - Dacă credem cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu care spune că în curând vor fi date pe față toate cele ascunse ale oamenilor...
Și că în Ziua cea cumplită a Înfricoșatei Judecăți, tot ce a fost făcut în ascuns va fi strigat ca de pe acoperișul caselor,
- atunci ce rost mai are să ne înșelăm singuri prefăcându-ne că suntem neprihăniți când în inima noastră noi înșine știm că suntem nelegiuiți?
10 - Vine Ziua când tot ce ascunzi acum, nu altul, ci tu însuți îți vei striga în gura mare,
urlând de durere și de părere de rău,
în auzul lui Dumnezeu și al lumii,
- pentru că nu te va mai răbda conștiința ta.
Și nu te va mai răbda pământul de sub tine.
Și cerul de deasupra ta.
11 - Când nimeni nu mai vrea să-ți recunoască dreptatea ta.
Când nimănui nu-i mai pasă de învinuirile nedrepte și murdare care ți se aruncă cu îndrăzneală și cu nerușinare.
Când nu ți se ține în seamă nici o dezvinovățire sau îndreptățire pe care ai aduce-o tu în sprijinul dreptății tale,
- ce altă mărturie mai poate avea nevinovatul învinuit, credinciosul insultat, părintele batjocorit - decât mărturia Viului și Adevăratului Dumnezeu?
Care a văzut și vede atât dreptatea lui nevinovată
cât și învinuirile lor nelegiuite?
12 - Frații și surorile în ochii și în urechile cărora se aruncă murdăria învinuirilor nedrepte contra noastră, cei mai mulți și de cele mai multe ori - tac.
Chiar dacă nu cred nimic despre cele ce aud spunându-se despre noi, totuși nu au curajul și nu au voința să apere dreptatea noastră și să-l înfrunte pe batjocoritor.
Atunci singurul nostru apărător rămâne Domnul.
Și e mai bine așa.
13 - Tăcerea celor care știu nevinovăția celui învinuit este o vinovăție tot așa de mare în fața lui Dumnezeu ca și a celui ce a săvârșit în fața lor păcatul împotriva cărora ei trebuiau să se ridice - și nu s-au ridicat.
Trebuiau să se împotrivească - și nu s-au împotrivit.
Trebuiau să-l împiedice - și nu l-au împiedicat...
Vino sufletul meu ca noi să nu tăcem când vom vedea învinuit pe cel nevinovat. Ci să ne ridicăm hotărât în apărarea lui, contra nelegiuitului care îl învinuiește pe nedrept.
14 - În vremea când Mântuitorul era judecat și osândit la moarte!... nu toți cei ce fuseseră atunci acolo de față au strigat „răstignește-L, răstignește-L”...
Au fost și mulți care n-au strigat, care au tăcut...
Care au tăcut vinovat când trebuia să strige: „NU”! Nu-L răstigni! Nu-I vinovat, Acest OM de nici una din crimele la care se spun împotriva Lui!
Toți acești martori mincinoși și murdari spun neadevăruri. Omul Acesta n-a fost în stare să facă așa ceva niciodată...
Acei care spun despre El aceste calomnii, să dovedească, să arate ce spun!
„Nu osândiți un nevinovat, că vă va osândi Dumnezeu!”...
Așa ar fi trebuit să strige cei ce tăceau atunci...
Dar au tăcut și nu L-au apărat pe Isus Cel Nevinovat...
15 - Da!, toți au tăcut.
Au tăcut orbii cărora El le dase vederea...
Au tăcut cei înfometați pe care El îi adusese să se ospăteze... care se îngrășaseră acum... care aveau case la oraș, vile luxoase, haine la mode...
au tăcut cei care se îmbuibau cu mâncări și băuturi, în timp ce El flămânzise, suferise și plânsese pentru ei...
Au tăcut toți cei pe care El îi ridicase din mizerie, din neștiință, din anonimat.
- Acum nu mai au nevoie de El. Ce le păsa lor că au avut cândva? Ce le pasă lor acum că El i-a ajutat să ajungă unde au ajuns?
Acum au ajuns, - nu mai au nevoie.
Acum sunt sătui, acum sunt bogați, acum sunt tari... acum tăceau.
Era mai comod să tacă...
Vrăjmașul acesta avea relații, le putea face și lor rău.
E mai „cuminte” să taci decât să-l înfrunți. Te poate ataca și pe tine...
16 - ... Așa se săvârșește crima cu ajutorul celor care tac. Cu ajutorul „fraților înțelepți”, care nu-și pun și ei în primejdie situația lor spre a apăra pe un om chiar nevinovat, dar care acum nu le mai poate procura nici un avantaj direct,
însă dacă l-ar apăra le-ar putea pricinui vreo neplăcere.
Și lor nu le convine să sufere nimic pentru nimeni...
17 - Că cel învinuit a fost el un binefăcător cândva și pentru ei, poate, - dar dacă acum nu le mai poate face nimic, - mai bine să nu se amestece. Nu-i mai interesează problema...
Cei ce gândesc așa sunt martorii nepăsători, martorii vinovați, martorii criminali, care îngăduind nelegiuirea prin tăcerea lor, se fac părtași cu făptașul la osânda lui.
18 - Dumnezeul Adevărului care cunoaște nevinovăția celui ce a suferit făcând bine
și lupta celui ce nu s-a cruțat pe el și viața lui pentru a-i aduce pe alții la Hristos și la mântuirea Sa, care cunoaște lacrimile și ostenelile celui ce zeci de ani, zi și noapte a muncit și s-a ostenit pentru a le face și lor binele la care au ajuns,
- Dumnezeul Acela Viu și Prezent, este Martorul său Adevărat și Credincios.
Și El la vremea Judecății Lui, va apăra pe slujitorul bătrân și bolnav, sărac și disprețuit acum -
împotriva tuturor celor ce nu s-au cutremurat să-l învinuiască
ori să tacă, atunci când trebuia să-l apere.
19 - Pe Tine Dumnezeule Adevărat și Viu Te iau și eu Singurul meu Martor față de toate insultele și batjocurile pe care mi le aruncă și mie astăzi acei pe care nu i-am lăsat să moară ieri,
când erau niște necunoscuți bicisnici,
niște milogi fără nici un nume,
niște târâtoare anonime, unde ar fi trebuit să fie lăsați.
20 - Până când un părinte mai are nădejde pentru copiii săi, oricât de mult a fost jignit, disprețuit și nedreptățit, - în inima lui adâncă și largă cât o pâine mare și caldă, - tot se mai găsește, tot mai dorește să se mai găsească, tot mai luptă să se afle - o speranță.
O cale, o rază, un firicel de dragoste, - ceva de care să se agațe, pentru a nu-și rupe de tot sufletul său de către ei...
Doamne Tată Ceresc, ai milă de un astfel de părinte bătrân și ascultă-i rugăciunea și lupta pentru copiii lui - cei mai de plâns decât el.
Amin.