Iosif tâlcuiește visul lui Faraon, cu cele șapte vaci slabe și cu cele șapte spice goale
Pr. Iosif Trifa - Trăim vremuri biblice
Imaginea de mai jos arată cunoscuta istorie din Biblie, când Faraon a visat visul cu cele șapte vaci slabe care au înghițit pe cele grase și cu cele șapte spice goale care au înghițit pe cele pline.
Faraon „s-a tulburat” pentru acest vis și, trimițând, a chemat pe toți tâlcuitorii Egiptului și pe toți înțelepții lui, dar nimeni n-a putut să tâlcuiască visul.
Atunci au adus din temniță în fața lui Faraon pe Iosif, care singur a putut tâlcui acest vis spunând că cele șapte vaci slabe și cele șapte spice goale înseamnă șapte ani de foamete pentru Egipt (citiți pe larg această istorie la Facere 41).
Istoria lui Faraon, cu visurile lui, este plină de înțeles și pentru noi și vremile noastre. Faraon cu visurile lui stă în fața noastră ca o predică vie și grăitoare.
De ani de zile trăim și noi vremuri de grele încercări, trăim vremuri cu fel de fel de arătări și semne cerești. Trăim vremuri pline de spaimă și de groază pentru ziua de mâine. Scăpăm dintr-o încercare și dăm peste alta și mai grea. Se pare că se plinește și în zilele noastre visul lui Faraon, cu vacile cele slabe și spicele cele goale. Pe an ce merge, pe zi ce merge sporesc „spicele goale” și „vacile slabe „, sporesc lipsurile, greutățile, necazurile.
De ani de zile mergem din rău în mai rău. Încep parcă anii cu „spicele cele goale” și cu „vacile cele slabe”.
Prin Basarabia a fost secetă trei ani de-a rândul. În al treilea an - iarna 1928-1929 - a fost primejdie de foamete. Guvernul a trebuit să ia măsuri pentru cei înfometați. În vara anului 1928 a fost o secetă grozavă, un val de foc care a distrus pe alocuri porumbul și semănăturile. Prin unele părți din Vechiul Regat a fost primejdie de foamete. A trebuit luate măsuri pentru cei înfometați. În mare criză de nutreț, au suferit în anii din urmă și vitele.
Cine știe de nu s-ar începe și niște ani cu „spicele goale” și cu „vacile slabe”, de care să ne ferească bunul Dumnezeu.
Vremile și încercările ce le trăim ar trebui să ne pună și pe noi pe gânduri, ca pe Faraon din Biblie.
Ca Faraon din Biblie, așa ar trebui să ne întrebăm și noi, oare ce înseamnă aceste vremuri de grea încercare?... Oare ce vrea Dumnezeu cu noi?...
Însă oamenii nici habar n-au de aceste lucruri. Trăim vremuri biblice. Se plinesc Scripturi sub ochii noștri, dar oamenii nici habar n-au. Faraon s-a speriat pentru un vis; noi vedem visul cu ochii și nu ne speriem, ci stăm liniștiți în păcatele și răutățile noastre.
Înțelepții Egiptului n-au putut tâlcui visul lui Faraon, cu cele șapte spice. Nici înțelepții vremilor noastre nu pot tâlcui semnele, arătările și încercările vremilor noastre.
Acest lucru îl poate face numai credința. Credința spune și strigă că semnele și încercările vremilor noastre sunt pedeapsa cerului de sus pentru fărădelegile noastre și sunt chemarea cerului de sus de a ne lăsa de răutăți și de a ne întoarce degrabă la Tatăl Ceresc.
Ca un Iosif din Biblie, încercările vremilor noastre stau în fața noastră și ne strigă: Oameni buni! Lăsați-vă de răutăți, lăsați-vă îndată de răutăți, căci, altcum, vor veni peste voi încercări și necazuri și mai mari!
Vremile ce le trăim ar trebui să fie vremuri de spaimă, de înfricoșare, de post, de rugăciune și de întoarcere la Dumnezeu. Însă, în loc de aceasta, vremile noastre sunt vremuri de cumplite păcate și fărădelegi.