Ispita desfrânării
Traian Dorz - Poemele lui Solomon
1 - Fiul meu, păstrează-n suflet ale mele-adânci cuvinte
şi-ale mele bune sfaturi ţine-mi-le bine minte.
2 - Ţine sfaturile mele... şi trăi-vei fără ură
ca a ochilor lumină ţine-mi buna-nvăţătură.
3 - Leagă-le la mâini cu grijă şi la degete le leagă
pe a inimii tăbliţă să le scrii pe viaţa-ntreagă.
4 - Zi-i înţelepciunii: tu eşti sora mea cea mai aleasă
şi priceperea numeşte-o a ta prietenă de casă.
5 - Ca să te ferească pururi de nevestele străine
de străina ce vorbeşte ademenitor cu tine.
6 - ... Stam odată la fereastră... la fereastra casei mele
şi la câţi treceau pe cale mă uitam printre zăbrele.
7 - Şi-am zărit printre cei tineri şi neîncercaţi în viaţă
pe un tânăr fără minte - un copil părea la faţă.
8 - Trecea uliţa spre colţul unde sta de-acelea una
şi a apucat pe calea către casa ei întruna.
9 - Şi era-n amurg, şi seara, şi-n a nopţii beznă groasă
el se scufunda ca orbul în mocirla veninoasă.
10 - Îşi vedea mergând nainte pe femeia vinovată
îmbrăcată ca o curvă şi cu inima şireată.
11 - Rea de gură, fără-astâmpăr şi cu inima şireată
nu putea a ei picioare sta acasă niciodată.
12 - Când în uliţi, când în pieţe, aşteptând stătea la pândă
şi la orice colţ de stradă gata oricui să se vândă.
13-Ea l-a-mbrăţişat pe tânăr şi l-a sărutat pe dată
şi-ndrăzneaţă desfrânata i-a grăit neruşinată:
14 - „Cu o jertfă-am fost datoare şi c-un dar de mulţumire
şi-astăzi mi-am putut aduce juruinţei împlinire.
15 - Astfel ţi-am ieşit nainte să te caut să vii cu mine
căci împodobit mi-e patul cu pânzet din ţări străine.
16 - Şi stropit mi-e aşternutul
cu olei şi scorţişoară.
17 - Hai să ne-mbătăm de patimi
până-n zori şi până-n seară.
18 - Să ne dezmierdăm în pofte
desfrânarea să ne-ajungă.
19 - Căci bărbatul meu de-acasă
a plecat pe-o vreme lungă.
20 - A luat cu el şi punga, banii de negustorie...
hai, căci până-n lună nouă el acasă n-o să vie...”
21 - Tot vorbind aşa, l-atrase
cu-a ei buze-amăgitoare.
22 - El pe urma ei se duse
ca un bou la tăietoare.
23 - Şi ca cerbul care-aleargă într-o cursă a ajunge
şi ca şoimul ce dă buzna în săgeata ce-l străpunge...
24 - Şi-acum fiii mei, pe mine să m-ascultaţi întruna
şi luaţi aminte sfatul gurii mele totdeauna:
25 - Inima nu ţi se-abată spre-o asemenea femeie
nu te rătăci spre calea casei unde o să steie.
26 - Căci ea a făcut să cadă jertfe multe fără număr
şi mulţi sunt aceia care ea i-a omorât în lume.
27 - Casa ei e drum ce duce înspre-a morţii închisoare
drumul care-n locuinţa morţilor o să pogoare...