Ispitele
Traian Dorz - Cântările Roadelor
Toate miile de forme ale-ispitei pe pământ
sunt de una dintre cele trei ispite care-au fost
folosite de vrăjmașul împotriva lui Isus
în pustie,
unde Domnul, l-a respins și biruit.
Prima formă a ispitei sunt ispitele trupești
care vin din trebuința
și din pofta cea din trup
ele-s marfa cea mai proastă a vrăjmașului șiret
care-o cumpără mulțimea cea mai mare pe pământ,
ce pentru plăceri de-o clipă
pentru trupul ne-nfrânat
își vând scumpa mântuire și viața cea de veci.
Căci Satan le-arată pietre și le spune că sunt pâine
iar apoi pe veci le face pâinea lor în piatră grea.
Altă formă de ispită sunt acele sufletești
sunt: dorința de mărire,
setea slavei trecătoare,
foamea de celebritate,
fuga după-un scaun înalt,
lăcomia-ntâietății,
lupta pentru stăpânire...
- Și cu-acestea amăgește diavolul destui pe lume
căci din lupta pentru ele ies atâtea mii de crime,
de-apăsări, de nedreptate, de trădări și suferințe.
De pe munții amăgirii diavolul le-arată-o clipă
tot ce poate să promită, dar nu poate să și dea.
Promițând la toți, el lasă omului părerea falsă
că le dă...
iar pentru aceasta, omu-și vinde ce-i mai scump.
Iar când pare că-i dă, totuși,
nu-i în ele mulțumirea
căci o clipă se arată și-ntr-o clipă și dispar
căci o clipă doar sunt toate
numai plânsul lor e-n veci.
Cea de-a treia formă însă de ispite sunt mai grele
sunt ispitele viclene, cursele duhovnicești,
diavolul cu-acestea vine doar la cei ce cred Scripturii
și doresc să facă Voia Sfântă a lui Dumnezeu
și pe care el nu-i poate birui cu celelalte
sau la care, câteodată, pentru că i-a biruit.
Când vorbește-amăgitorul plin de grija mântuirii
de ferirea de păcate, de-ascultarea de Cuvânt
arătând cu viclenie: este scris...
și-apoi îndeamnă
la călcarea de credință,
la săriri din Casa Sfântă,
la schimbarea-nvățăturii
și la ruperea de-ai tăi.
- Când cu-ndemnurile-acestea
bine-ascunse sub Scriptură
vine cel viclean spre-un suflet,
- rari sunt cei ce biruiesc.
Numai cei smeriți și sinceri și statornici
sunt în stare
ca să-i spună-atunci ispitei: înapoia mea Satan!
Frate, dacă-nvingi atuncea,
ți-aperi pacea conștiinței
și lumina ce-ai primit-o prin credința ta dintâi
și pe care doar prin asta ți le poți păstra curate.
Altfel clătinarea duce la pierzarea pe vecie
iar aceasta va fi iadul care-ncepe chiar de-aici.
Fă atunci și tu ca Domnul:
- nu răspunde
și nu crede
sau, disprețuiește sfatul diavolului mincinos!
Nu sări din Casa Sfântă, ci rămâi lângă Credință
în învățătura dreaptă, trăitor smerit al ei,
dacă ții la pacea dulce a credinței și luminii
nu primi,
- disprețuiește,
tot ce poate să ți-o ia
căci vrăjmașului nu este numai să-ți câștige viața
ci să-ți nimicească pacea - și de-acum
și cea de veci.
Fii deci treaz,
cu cuget sincer
și cu-o inimă smerită
ține-te de frați și-ascultă-i în umblarea cu Hristos
roagă-te mereu fierbinte și iubește ascultarea
căci,
în nici un fel,
ispita, nu te va învinge-atunci.