Păstor
Traian Dorz - Cântările Roadelor
A fi păstor adevărat înseamnă a avea iubire
iar nu dorinţă de câştig,
nu-asprime ci simţire
nu a mâna din urma lor pe oi,
ci-a le atrage,
a cerceta durerea lor nainte să te roage...
A păstori nu-a apăsa,
a-i păstori cu hrană
cu bunătate cântărind şi-ndemnuri şi dojană
a-i păstori frumos, pe toţi,
de orice vârstă-a vieţii
crescându-i cu trăirea ta, a faptei şi-a poveţei.
A-i creşte-nseamnă-a te jertfi în munca necurmată
în rugăciuni, în plâns, în post
şi-n pildă-adevărată.
Hristos te roagă,
ca atunci pe Petru,
mai în urmă:
de Mă iubeşti cu-adevărat,
- să-Mi paşti întreaga turmă.
Deci numai dacă-L poţi iubi pe El
şi turma-I toată
aşa te fă păstor
altfel, mai bine, niciodată.
Şi nu uita că păstoreşti nu turma ta-n viaţă
ci turma Lui, de care dai răspuns în Sfânta-I Faţă.
Deci dacă nu te porţi aşa,
lua-Şi-va turma ţie
ca altuia mai bun s-o dea...
Fii treaz la datorie!