Ispitele și înfrânarea
Traian Dorz - Strălucirea Biruinței
1 - Ispitele trupești vor trezi mereu în partea cea mai de jos a ființei noastre îndemnuri păcătoase
dar noi să nu le ascultăm!
2 - Ispitele sufletești, adică ispitele care îndeamnă spre slava și stăpânirea lumească, ne vor atrage mereu partea de mijloc, partea cea cu inima, înspre ele.
Dar noi să le înfrângem și pe acestea prin înfrânare și smerenie!
3 - Dar ispitele duhovnicești, aceste îndemnuri care ne împing spre învățăturile străine,
spre căile lăturalnice,
spre abaterile de la adevăr și lumină,
- ne vor încerca mereu partea cea mai înaltă a ființei, rațiunea cea sănătoasă.
Pe acestea să le respingem mai hotărât, fiindcă din cauza lor va cădea și mijlocul și partea noastră cea de sub el.
4 - Mereu vor veni din partea străinului cărți sau cuvântări,
prieteni sau „inspirați”,
învățături sau învățători,
duhuri sau oameni, spre a ne atrage de partea lor.
Dragostea să nu se lase, legământul să nu se lase, Dumnezeul acestora să nu ne lase.
5 - Nu vor veni în numele păcatului,
nici în numele lumii,
- ci în Numele lui Hristos
Căci dacă ar veni în numele lăcomiei sau al stricăciunii, ar spune adevărul - și nimeni nu i-ar urma.
Dar vin în numele adevărului spunând minciuna - și toți cei ca ei îi urmează.
Iar noi ne zdrobim inimile după ei, ca după niște frați buni.
6 - Pentru că vin cu prefăcătorie, folosind Cuvântul Domnului, Cartea Domnului, Numele Domnului și Adevărul Domnului,
- cum să nu-i înșele chiar și pe cei ziși „aleși”
Ne înșelăm însă căci dacă ar fi într-adevăr aleși - nu s-ar duce.
7 - Ia bine seama că și pentru tine în tot lungul drumului veșniciei, - sunt curse. Și te pândesc primejdii.
Nu te întovărăși cu nici un străin care îți apare la vreo cotitură, prefăcându-ți-se prieten și binevoitor!
8 - Nu te lăsa atras de nici o chemare
și nu te uita la nici unul care ți-ar face cu ochiul de dincolo de marginile învățăturii tale,
dinafară de credința ta
- și de frățietatea ta.
9 - Ține-ți bine în frâul înfrânării trupul,
în frâul smereniei inima,
în frâul ascultării mintea,
și în frâul statorniciei, întreagă ființa ta
- ca să nu cazi în nici o cursă
și să poți merge drept, și frumos pe calea veșniciei
spre a ajunge cu bucurie și cu biruință, la cununa cu care te așteaptă Hristos la capătul acestei căi.
10 - „Oricine crede în Isus Hristos nu va fi judecat, dar cine nu crede a și fost judecat,
A și fost judecat... înseamnă că sentința a și fost dată, întârzie doar executarea ei,
amânată de mila răbdătoare a lui Dumnezeu.
Dar mânia Lui poate veni în orice clipă și în orice fel.
11 - Deschide-ți măcar acum odată ochii, și privește la ceea ce este chiar deasupra capului tău,
chiar gata să se prăbușească peste tine,
- și fugi de sub mânia lui Dumnezeu!
Fugi până mai ai o clipă și o scăpare.
Fugi la picioarele Crucii lui Isus Hristos, Mântuitorul sufletului. Singurul Mântuitor al sufletului tău nenorocit.
12 - Fugi îngrozit de pedeapsa păcatelor tale și strigă-L în ajutorul tău pe Isus.
Mărturisește-I păcatele și cere-I cu lacrimi de căință iertarea pentru ele.
Leapădă-te cu scârbă și cu spaimă de calea rea și pune gând și legământ să-L asculți pe Domnul
și să iei calea Lui cea mântuitoare.
Aceasta va fi salvarea ta.
13 - Sângele Crucii Lui va spăla păcatele tale
- și va înlătura deasupra capului tău sentința morții, izbăvindu-te.
Apoi rămâi la adăpostul Crucii și ascultării Lui, pe toată viața ta,
- căci numai acolo vei fi la adăpost de orice sabie a morții.
Numai acolo...
14 - Boabele de tămâie, de forma lacrimilor, aminteau totdeauna celor care se rugau, că rugăciunea cea adevărată ca tămâia, trebuie să fie făcută cu lacrimi.
Mireasma tămâiei amintea că rugăciunea trebuie să fie curată și plăcut mirositoare înaintea lui Dumnezeu.
Adică izvorâtă dintr-o inimă smerită și nefățarnică, fără gânduri sau păcate ascunse.
Și să fie pentru un scop bun și mântuitor, vrednic înaintea lui Dumnezeu
și nu pentru lucruri nevrednice.
15 - Fumul tămâiei, străveziu și ușor,
prin înălțarea lui, amintește mereu închinătorilor că rugăciunile lor trebuie să aibă avânt, putere, limpezime și sinceritate.
Ca să se poată înălța cu adevărat spre Dumnezeu.
16 - Focul tămâiei, ne poruncește ca în rugăciunile noastre totul să fie fierbinte și strălucit,
- atât conținutul cât și forma rugăciunii
- atât inima cât și cuvintele celui ce se roagă
- atât credința cât și cântarea ce se înalță spre Dumnezeu.
17 - Iar altarul și timpul tămâierii, poruncește ca rugăciunea să ne fie necurmată
și să ne fie sfântă,
și să ne fie vrednică de Dumnezeu,
și să ne fie cu evlavie și cu cutremur,
și să fie făcută în felul acesta, de către toți cei ce stau în Casa rugăciunii, în fața lui Dumnezeu.
18 - Numai înălțată în acest fel, rugăciunea noastră poate fi după dorința și după cerințele lui Dumnezeu,
și numai o astfel de rugăciune înălțată ca fumul jertfei lui Abel,
- să ne așteptăm ca să fie bineplăcută și bine primită înaintea lui Dumnezeu Tatăl nostru.
19 - Rugăciuni lipsite de lacrimi,
rugăciuni lipsite de mireasma unor dorințe curate și smerite,
rugăciuni lipsite de sinceritate, de putere și de căldură...
Rugăciuni lipsite de cutremurul inimii,
și lipsite de statornicie, de stăruință, de credință și de frumusețe,
- rugăciunile acestea se lasă greoaie și tulburi în jos ca fumul lui Cain în loc să se înalțe spre cer!
Cu câtă întristare Își întoarce Domnul Fața dinspre ele!
20 - Datoria de a veghea asupra cuvintelor noastre o avem noi înșine, fiecare și totdeauna.
Grija de a nu lăsa să ne scape din gură nici o vorbă urâtă, rușinoasă, vinovată sau necuviincioasă
- noi trebuie s-o avem.
Noi trebuie să fim atenți.
Noi trebuie să ne deprindem voința ca să stăpânească și să supravegheze asupra gurii noastre.
O Duhule Sfânt, întărește voința noastră și fă să veghem mereu asupra griji acesteia.
Amin.