Israelienii în audiență la Faraon

În mersul luptei pentru scăparea israelienilor, este un amănunt plin de înțeles sufletesc.

Biblia ne spune într-un loc că pe timpul când israelienii gemeau sub robia lui Faraon, logofeții fiilor lui Israel s-au prezentat într-o audiență la Faraon cerându-i ușurarea robiei. Și intrând logofeții fiilor lui Israel, au strigat către Faraon zicând:

- Pentru ce te porți așa cu robii tăi; ori nedreptate vei face robilor tăi?...

- Sunteți niște leneși și trântori... duceți-vă îndată de lucrați; nu vi se vor da paie și tot același număr de cărămizi veți face (Exod 5, 15-18).

Așadar, precum se vede, israelienii s-au prezentat într-un fel de audiență la Faraon, pentru ușurarea robiei, pentru împuținarea cărămizilor. Poporul își închipuia că de aici trebuie să vină ușurarea robiei. Dar ușurarea n-a venit din partea aceasta. Robia mai grea s-a făcut.

Mulți creștini cred că se pot mântui lăsându-se de unele rele. Atâția și atâția creștini umblă să-și împuțineze numărul cărămizilor (păcatelor)... umblă să-și ușureze robia dar nu umblă să scape de ea. Nu umblă să o rupă cu Egiptul și cu cuptoarele lui Faraon.

Taina mântuirii sufletești nu stă în ușurarea robiei sufletești, nu stă în reducerea numărului cărămizilor, ci stă în ruperea pe de-a-ntregul cu Egiptul păcatelor... stă în scăparea din robia diavolului Faraon... stă în libertatea deplină și plecarea noastră spre Țara Făgăduinței.

Iar ieșind ei (logofeții) de la Faraon, s-au întâlnit cu Moise și Aaron care veneau în calea lor. Și le-au zis lor: Să vă vadă Domnul, și să judece! Voi ne-ați făcut urâți lui Faraon și slujitorilor lui, ba încă le-ați dat sabia în mână ca să ne omoare (Exod 5, 21).

Audiența la Faraon s-a gătat cu murmurul poporului contra lui Moise și Aaron. Moise s-a rugat atunci lui Dumnezeu să-i arate ce este de făcut.

A cerut și Moise o audiență, dar nu la Faraon, ci la Dumnezeu. Și s-a întors Moise către Domnul grăind: Doamne, pentru ce ai făcut un astfel de rău poporului acestuia? Pentru ce m-ai trimis? (Exod 5, 22).

Iar audiența aceasta s-a gătat cu rezultat favorabil. Și a zis Domnul către Moise: De aceea, spune copiilor lui Israel: Eu sunt Domnul: Eu vă voi izbăvi din muncile cu care vă apasă egiptenii, vă voi izbăvi din robia lor, și vă voi scăpa cu braț întins și cu mari judecăți (Exod 6, 6).

Dar poporul n-a dat ascultare acestor făgăduințe cerești. Astfel a vorbit Moise copiilor lui Israel. Dar deznădejdea și robia aspră în care se aflau, i-au împiedicat să asculte pe Moise (Exod 6, 9). Israelienilor le trebuia ceva la mână, văzut. Poate că mustrau pe Moise și Aaron căci nu se duc și ei personal în audiență la Faraon.

Ce lucruri dureroase sunt în această istorie! Bieții israelieni cereau și așteptau de la Faraon ușurarea robiei. În loc să se prezinte cu rugările lor în audiență la Dumnezeu - ei se prezintă în fața lui Faraon. Își pun nădejdea într-o audiență și intervenție la Faraon.

Ce adânc înțeles este și pentru viața noastră cea sufletească în această întâmplare.

Întâi, pentru cei ce cu toate necazurile lor aleargă mai întâi la ei și la ajutorul oamenilor și abia pe urmă își aduc aminte și de Dumnezeu, că vreau să se lase de păcate. Patimile și păcatele sunt o robie la diavolul Faraon. Din această robie nu este decât o singură scăpare: ruperea pe de-a-ntregul cu cuptoarele lui Faraon... strigarea către Mântuitorul și Izbăvitorul nostru Isus Hristos să ne scape El din această robie. Cei ce umblă să se lase de unele năravuri și să țină pe altele - sunt acurat în chipul israelienilor care cereau de la Faraon ușurarea robiei.

Un înțeles adânc are această întâmplare și pentru vremile noastre. Trăim vremuri cumplite cu greutăți și necazuri care tot mai mari și mai mari se fac. Gemem sub povara lor. Și cum umblăm noi să scăpăm de aceste greutăți? Exact ca și israelienii. În loc să ne plângem lui Dumnezeu și să cerem ajutorul Lui, ne plângem la... politica de partid și așteptăm mântuirea de la politica de partid. În loc să ne prezentăm în audiență la Bunul Dumnezeu - prin rugăciuni și întoarcere la El - noi ne prezentăm în audiență la Faraon; la politica de partid și așteptăm ușurarea din partea aceasta. Vai ce cumplită amăgire! Ușurarea nu ne va veni până când strigătele noastre deznădăjduite nu se vor sui la Dumnezeu (Exod 2, 23), cerând mila și iertarea cerului de sus.

Atunci Domnul va privi peste noi și I se va face milă de noi (Exod 2, 25), ne va ierta și ne va scăpa.