Israelienii în audienţă la Faraon

În mersul luptei pentru scăparea israelienilor, este un amănunt plin de înţeles sufletesc.

Biblia ne spune într-un loc că pe timpul când israelienii gemeau sub robia lui Faraon, logofeţii fiilor lui Israel s-au prezentat într-o audienţă la Faraon cerându-i uşurarea robiei. Şi intrând logofeţii fiilor lui Israel, au strigat către Faraon zicând:

- Pentru ce te porţi aşa cu robii tăi; ori nedreptate vei face robilor tăi?...

- Sunteţi nişte leneşi şi trântori... duceţi-vă îndată de lucraţi; nu vi se vor da paie şi tot acelaşi număr de cărămizi veţi face (Exod 5, 15-18).

Aşadar, precum se vede, israelienii s-au prezentat într-un fel de audienţă la Faraon, pentru uşurarea robiei, pentru împuţinarea cărămizilor. Poporul îşi închipuia că de aici trebuie să vină uşurarea robiei. Dar uşurarea n-a venit din partea aceasta. Robia mai grea s-a făcut.

Mulţi creştini cred că se pot mântui lăsându-se de unele rele. Atâţia şi atâţia creştini umblă să-şi împuţineze numărul cărămizilor (păcatelor)... umblă să-şi uşureze robia dar nu umblă să scape de ea. Nu umblă să o rupă cu Egiptul şi cu cuptoarele lui Faraon.

Taina mântuirii sufleteşti nu stă în uşurarea robiei sufleteşti, nu stă în reducerea numărului cărămizilor, ci stă în ruperea pe de-a-ntregul cu Egiptul păcatelor... stă în scăparea din robia diavolului Faraon... stă în libertatea deplină şi plecarea noastră spre Ţara Făgăduinţei.

Iar ieşind ei (logofeţii) de la Faraon, s-au întâlnit cu Moise şi Aaron care veneau în calea lor. Şi le-au zis lor: Să vă vadă Domnul, şi să judece! Voi ne-aţi făcut urâţi lui Faraon şi slujitorilor lui, ba încă le-aţi dat sabia în mână ca să ne omoare (Exod 5, 21).

Audienţa la Faraon s-a gătat cu murmurul poporului contra lui Moise şi Aaron. Moise s-a rugat atunci lui Dumnezeu să-i arate ce este de făcut.

A cerut şi Moise o audienţă, dar nu la Faraon, ci la Dumnezeu. Şi s-a întors Moise către Domnul grăind: Doamne, pentru ce ai făcut un astfel de rău poporului acestuia? Pentru ce m-ai trimis? (Exod 5, 22).

Iar audienţa aceasta s-a gătat cu rezultat favorabil. Şi a zis Domnul către Moise: De aceea, spune copiilor lui Israel: Eu sunt Domnul: Eu vă voi izbăvi din muncile cu care vă apasă egiptenii, vă voi izbăvi din robia lor, şi vă voi scăpa cu braţ întins şi cu mari judecăţi (Exod 6, 6).

Dar poporul n-a dat ascultare acestor făgăduinţe cereşti. Astfel a vorbit Moise copiilor lui Israel. Dar deznădejdea şi robia aspră în care se aflau, i-au împiedicat să asculte pe Moise (Exod 6, 9). Israelienilor le trebuia ceva la mână, văzut. Poate că mustrau pe Moise şi Aaron căci nu se duc şi ei personal în audienţă la Faraon.

Ce lucruri dureroase sunt în această istorie! Bieţii israelieni cereau şi aşteptau de la Faraon uşurarea robiei. În loc să se prezinte cu rugările lor în audienţă la Dumnezeu - ei se prezintă în faţa lui Faraon. Îşi pun nădejdea într-o audienţă şi intervenţie la Faraon.

Ce adânc înţeles este şi pentru viaţa noastră cea sufletească în această întâmplare.

Întâi, pentru cei ce cu toate necazurile lor aleargă mai întâi la ei şi la ajutorul oamenilor şi abia pe urmă îşi aduc aminte şi de Dumnezeu, că vreau să se lase de păcate. Patimile şi păcatele sunt o robie la diavolul Faraon. Din această robie nu este decât o singură scăpare: ruperea pe de-a-ntregul cu cuptoarele lui Faraon... strigarea către Mântuitorul şi Izbăvitorul nostru Isus Hristos să ne scape El din această robie. Cei ce umblă să se lase de unele năravuri şi să ţină pe altele - sunt acurat în chipul israelienilor care cereau de la Faraon uşurarea robiei.

Un înţeles adânc are această întâmplare şi pentru vremile noastre. Trăim vremuri cumplite cu greutăţi şi necazuri care tot mai mari şi mai mari se fac. Gemem sub povara lor. Şi cum umblăm noi să scăpăm de aceste greutăţi? Exact ca şi israelienii. În loc să ne plângem lui Dumnezeu şi să cerem ajutorul Lui, ne plângem la... politica de partid şi aşteptăm mântuirea de la politica de partid. În loc să ne prezentăm în audienţă la Bunul Dumnezeu - prin rugăciuni şi întoarcere la El - noi ne prezentăm în audienţă la Faraon; la politica de partid şi aşteptăm uşurarea din partea aceasta. Vai ce cumplită amăgire! Uşurarea nu ne va veni până când strigătele noastre deznădăjduite nu se vor sui la Dumnezeu (Exod 2, 23), cerând mila şi iertarea cerului de sus.

Atunci Domnul va privi peste noi şi I se va face milă de noi (Exod 2, 25), ne va ierta şi ne va scăpa.