Istorioare despre muncă și lene
Pr. Iosif Trifa - Munca și lenea
O pedeapsă din vechime
În vechime, celor leneși li se dădea o pedeapsă ciudată. Câte doi-trei leneși erau băgați într-o pivniță unde era o pompă de scos apă. Pivnița era apoi încuiată și inundată cu apă. Apa creștea, și cei leneși trebuia să pună mâna pe pompa de scos apă. Altfel erau pierduți: îi îneca apa.
Cu lecția asta se lecuiau de lene.
Când ne împresoară valurile lipsurilor, să ne rugăm și să punem mâna cu nădejde pe „pompă”, pe lucru.
Păsările și hrana lor
„Priviți la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitnițe, și Tatăl vostru Cel Ceresc le hrănește”, a zis Mântuitorul (Mt 6, 26).
Da! Așa este; dar nu s-a pomenit undeva ca Dumnezeu să arunce hrana de-a gata în cuiburile păsărilor, ci ele trebuie să alerge după ea.
Toate vietățile aleargă și umblă după hrana ce le-a rânduit-o Dumnezeu.
Cerbul și melcul
Cei mai mulți creștini - zicea un Sfânt Părinte - sunt sprinteni și iuți ca cerbul când e vorba de lucrurile cele trecătoare.
Dar când e vorba de lucrul Domnului, ei devin deodată melcul ce abia se târăște.
O lege din Egipt
Un rege din vechiul Egipt, Arnosis, făcuse o lege în puterea căreia fiecare cetățean trebuia să dovedească în fiecare an ce fel de ocupație are și din ce anume trăiește. Cine nu putea dovedi era scos din țară, așa cum albinele alungă trântorii din stup. Ce bună ar fi această lege și pentru zilele noastre!
Cetățenia și palmele
Un vestit bărbat de stat roman, cenzorul Catto, dădea dreptul de cetățean roman numai acelora care puteau arăta palmele muncite și asprite de muncă, dovedind prin aceasta că își câștigă traiul vieții prin muncă cinstită.
Acuzat de vrăjitorie
Un harnic plugar roman a fost o dată acuzat de vrăjitorie din partea vecinilor săi. „Omul acesta este un vrăjitor, ziceau vecinii, pentru că de pe o moșie cu mult mai mică decât a noastră scoate totdeauna roade cu mult mai multe decât noi... Cu vrăjitoria ne fură și rodul nostru”.
În ziua judecății, plugarul pârât apăru în fața judecătorilor cu vitele sale și cu uneltele sale de plugărit.
- Iată, domnilor judecători, zise el, acestea sunt vrăjitoriile mele cu care scot roade multe din pământ... Aș fi adus aici, drept martori, și sculările mele de dimineață și sudorile mele, dar pe acestea nu le-am putut aduce.
Pârâtorii au rămas rușinați.