„Lucraţi ca pentru Domnul”
Pr. Iosif Trifa - Munca și lenea
Evanghelia a dospit şi înnoit viaţa oamenilor în toate direcţiile. Evanghelia a adus un nou duh şi în munca omului.
„Orice lucraţi - zice Apostolul Pavel - lucraţi din toată inima, ca pentru Domnul, şi nu ca pentru oameni” (Col 3, 23).
Un creştin adevărat, oriunde e angajat să facă un lucru, nu-l face de mântuială, nu-l face de teama supravegherii, ci îl face socotindu-se pe sine un angajat al Domnului, care lucrează pentru Domnul. Un creştin adevărat, un ostaş al Domnului, oriunde e pus la lucru, fie în serviciu, fie în lucrul mâinilor, el lucrează „din toată inima, ca pentru Domnul”.
Lucraţi ca pentru Domnul! O, cum s-ar schimba faţa lumii dacă fiecare om ar lucra ca pentru Domnul! N-ar mai trebui atunci atâta supraveghere, grijă şi ceartă.
Şi, o, ce binecuvântare ar fi într-un sat, într-o ţară, când şi slujbaşii ar lucra ca pentru Domnul. Când de la primul ministru până la primarul şi la paznicul satului toţi ar lucra ca pentru Domnul. N-ar mai trebui atunci atâţia inspectori şi parainspectori. Ca prin minune ar dispărea şi hoţiile, şi nedreptatea, şi corupţia şi mituirea. Averea statului ar fi socotită ca averea Domnului şi nimeni n-ar mai umbla să fure statul şi să-l înşele.
O, cum s-ar schimba cu totul oamenii, când ar lucra ca pentru Domnul!
- Dar tu, de când ai intrat în Oaste? fu întrebată o servitoare ostaşă de către o prietenă a ei.
- De când mătur şi pe sub paturi - răspunse ostaşa - căci mai înainte lucram numai de ochii stăpânei, dar acum lucrez ca pentru Domnul.
- Bine că se duse stăpânul - zise odată un lucrător către tovarăşul său, care era ostaş. De acum ne putem pune pe odihnă.
- Stăpânul meu nu S-a dus - răspunse ostaşul. Domnul meu e de faţă; El mă vede şi nu-L pot înşela. Eu lucrez ca pentru El.
Lucraţi ca pentru Domnul! Cine trăieşte această parolă poate aduce cu ea şi suflete pierdute la Domnul.
Un domn de la oraş dăduse unei spălătorese credincioase nişte albituri la spălat. Mirat, pe urmă, de preţul mai scăzut al lucrului, întrebă:
- Cum se face că dumneata lucrezi cu mult mai ieftin decât alţii?
- Pentru că, răspunse femeia, eu lucrez ca pentru Domnul. Mi-am socotit lucrul, mi-am socotit câştigul; să cer mai mult, ar însemna nu să te înşel pe dumneata, ci pe Domnul.
Mirat de această pildă de trăire a Evangheliei, domnul acela s-a apropiat de Biblie şi a devenit şi el un credincios. Şi spunea la toată lumea că pe el l-a convertit o spălătoreasă.
Lucraţi ca pentru Domnul! Ce puţin se vede această parolă în viaţa creştinilor de azi! O dovadă este şi aceasta despre creştinătatea de nume de azi.
Noi, ostaşii Domnului, să trăim şi parola aceasta; să lucrăm ca pentru Domnul, pentru ca şi prin aceasta să vestim puterea Evangheliei şi să aducem la mântuire sufletele pierdute.
„Cine poate găsi o femeie cinstită? Ea este mai de preţ decât mărgăritarele.
Inima bărbatului se încrede în ea şi nu duce lipsă de venituri.
Ea face rost de lână şi de in şi lucrează cu mâini harnice.
Ea se scoală când este încă noapte şi dă hrană casei sale şi împarte lucrul de peste zi slujnicelor sale.
Se gândeşte la un ogor şi-l cumpără; din rodul muncii ei sădeşte o vie.
Ea îşi încinge mijlocul cu putere şi îşi oţeleşte braţele.
Vede că munca îi merge bine, lumina ei nu se stinge noaptea.
Ea pune mâna pe furcă şi degetele ei ţin fusul.
Ea îşi întinde mâna către cel nenorocit, îşi întinde braţul către cel lipsit.
Nu se teme de zăpadă pentru casa ei, căci toată casa ei este îmbrăcată cu cărămiziu (haine de lână).
Ea îşi face învelitori, are haine de in subţire şi purpură.
Bărbatul ei este bine văzut la porţi, când şade cu bătrânii ţării.
Ea face cămăşi şi le vinde şi dă cingători negustorului.
Ea este îmbrăcată cu tărie şi slavă şi râde de ziua de mâine.
Ea deschide gura cu înţelepciune şi învăţături plăcute îi sunt pe limbă.
Ea veghează asupra celor ce se petrec în casa ei şi nu mănâncă pâinea lenevirii.
Fiii ei se scoală şi o numesc fericită; bărbatul ei se scoală şi-i aduce laude zicând: Multe fete au o purtare cinstită, dar tu le întreci pe toate”.
O pildă ostășească:
Ajutorarea prin muncă a celor lipsiţi
La propunerea fratelui Adam Borza - un vrednic ostaş al Domnului - fraţii din comuna Vinerea, jud. Hunedoara, au hotărât să secere o holdă a unui frate mai bogat, iar cu banii strânşi să ajute pe săraci.
Iată o pildă vrednică de urmat.
Fraţii din Uzdin - Iugoslavia, de asemenea, au arendat şi au lucrat pământ, din beneficiu acoperind lipsurile Oastei şi ale săracilor.
Fraţii din 15 comune ale judeţul Rădăuţi au pus mână de la mână şi au zidit o casă de locuit unei biete văduve din comuna Burla.
Iată tot atâtea pilde vrednice de urmat!
Cei ce nu poartă grija casei
Între datoriile muncii, Cuvântul lui Dumnezeu a amintit şi grija de casă; grija omului de casa şi moşioara lui: „Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui şi mai ales de cei din casa lui, s-a lepădat de credinţă şi este mai rău decât un necredincios” (1 Tim 5, 8).
Un creştin adevărat îşi îndeplineşte şi datoria faţă de casă şi faţă de familie.
Ocupații amintite în Biblie
În Biblie sunt amintite aproape toate ocupaţiile. Dăm în continuare câteva dintre ele:
Plugăria (Facere 3, 17-19 - Adam; Facere 4, 2, Facere 9, 20 - Noe; Sirah 38, 28-29). Lucrători în aramă (Facere 4, 22; 3 1 Împ 7, 13). Treierători de grâu (Jud 6, 11). Cărămidari (Ieş 1, 14). Tăbăcari (Fapte 10, 6). Ţesători de corturi (Fapte 18, 3). Aurari-argintari (Fapte 19, 24). Logofeţi (Facere 39, 5 - Iosif).
Tâmplari (Mt 13, 55; Sirah 38, 30). Fierari (Sirah 38, 33-36). Olari (Sirah 38, 37-40). Medicina (Col 4, 14 - „Luca, doctorul preaiubit”). Brutari (1 Regi 8, 13). Gospodăria casei (Prov 31, 10-31). Vopsitoria (Ieş 35, 25). Negustoria (Prov 31, 24). Croitoria (Fapte 9, 39 - Tabita). Păstorit-oierit (Facere 4, 2 - Abel; Facere 4, 20; 29, 6 - Rahela; Ieş 3, 1 - Moise; 1 Regi 16, 11 - David). Pescăria (Mt 4, 18). Vameşi (Mt 9, 9 - Levi; Lc 19, 2 - Zaheu). Zidăria (Neemia 3, 2 etc.). Tăietori de lemne (1 Împ 5, 6). Cioplitori de pietre (1 Împ 5, 17-18). Slujbaşi de stat (1 Împ 4, 1-19). Muzicanţi (Facere 4, 21). Scriitori (1 Împ 4, 3).
Noul Testament și tabachera
- De când port în buzunar Noul Testament în locul tabacherei de tutun şi citesc în el - zicea un frate ostaş - am băgat de seamă că, la orice lucru, am un spor cu mult mai mare.
- Şi eu, de când, mergând pe lângă carul cu boi, am început să cânt cântările lui Dumnezeu - zicea un alt frate ostaş - nu mi s-a mai stricat niciodată carul în drum şi n-am mai avut pagubă în vite.