Iacov a pornit la drum și s-a dus în țara^* celor ce locuiesc la Răsărit.

S-a uitat înainte și iată că pe câmp era o fântână, și lângă ea erau trei turme de oi care se odihneau, căci la fântâna aceasta obișnuiau ciobanii să-și adape turmele. Și piatra de pe gura fântânii era mare.

Toate turmele se strângeau acolo; ciobanii prăvăleau piatra de pe gura fântânii, adăpau turmele și apoi puneau piatra iarăși la loc pe gura fântânii.

Iacov a zis păstorilor: „Fraților, de unde sunteți?” „Din Haran”, au răspuns ei.

El le-a zis: „Cunoașteți pe Laban, fiul lui Nahor?” „Îl cunoaștem”, i-au răspuns ei.

El le-a zis: „Este^* sănătos?” „Sănătos”, au răspuns ei. Și tocmai atunci venea Rahela, fata lui, cu oile.

El a zis: „Iată, soarele este încă sus și-i prea devreme ca să strângeți vitele: adăpați oile, apoi duceți-vă și pașteți-le iarăși.”

Ei au răspuns: „Nu putem până nu se vor strânge toate turmele; atunci se prăvălește piatra de pe gura fântânii și vom adăpa oile.”

Pe când le vorbea el încă, vine Rahela^* cu oile tatălui său, căci ea le păzea.

Când a văzut Iacov pe Rahela, fata lui Laban, fratele mamei sale, și turma lui Laban, fratele mamei sale, s-a apropiat, a prăvălit^* piatra de pe gura fântânii și a adăpat turma lui Laban, fratele mamei sale.

Apoi Iacov a sărutat^* pe Rahela și a început să plângă tare.

Iacov a spus Rahelei că este rudă cu tatăl^* ei, că este fiul Rebecăi. Și ea a dat fuga^** de a spus tatălui său.

Cum a auzit Laban de Iacov, fiul surorii sale, i-a^* alergat înainte, l-a îmbrățișat, l-a sărutat și l-a adus în casă. Iacov a istorisit lui Laban toate cele întâmplate.

Și Laban i-a zis: „Cu adevărat^*, tu ești os din oasele mele și carne din carnea mea!” Iacov a stat la Laban o lună.

Apoi Laban a zis lui Iacov: „Fiindcă ești rudă cu mine, să-mi slujești oare degeaba? Spune-mi ce simbrie vrei?”

Laban însă avea două fete: cea mai mare se numea Lea și cea mai mică, Rahela.

Lea avea ochii slabi, dar Rahela era frumoasă la statură și mândră la față.

Iacov iubea pe Rahela și a zis: „Îți voi^* sluji șapte ani pentru Rahela, fata ta cea mai mică.”

Și Laban a răspuns: „Mai bine să ți-o dau ție, decât s-o dau altuia. Rămâi la mine!”

Astfel, Iacov a slujit^* șapte ani pentru Rahela; și anii aceștia i s-au părut ca vreo câteva zile, pentru că o iubea.

În urmă, Iacov a zis lui Laban: „Dă-mi nevasta, căci mi s-a împlinit sorocul, ca să intru^* la ea.”

Laban a adunat pe toți oamenii locului și a făcut un ospăț^*.

Seara, a luat pe fiică-sa Lea și a adus-o la Iacov, care s-a culcat cu ea.

Și Laban a dat ca roabă fetei sale Lea pe roaba sa Zilpa.

A doua zi dimineață, iată că era Lea. Atunci, Iacov a zis lui Laban: „Ce mi-ai făcut? Nu ți-am slujit oare pentru Rahela? Pentru ce m-ai înșelat?”

Laban a răspuns: „În locul acesta nu-i obicei să se dea cea mai tânără înaintea celei mai mari.

Isprăvește^* săptămâna cu aceasta, și-ți vom da și pe cealaltă pentru slujba pe care o vei mai face la mine alți șapte ani.”

Iacov a făcut așa și a isprăvit săptămâna cu Lea; apoi, Laban i-a dat de nevastă pe fiică-sa Rahela.

Și Laban a dat ca roabă fetei sale Rahela pe roaba sa Bilha.

Iacov a intrat și la Rahela, pe care o iubea^* mai mult decât pe Lea, și a mai slujit la Laban^** alți șapte ani.

Domnul a văzut^* că Lea nu era iubită și a făcut-o^** să aibă copii, pe când Rahela era stearpă.

Lea a rămas însărcinată și a născut un fiu, căruia i-a pus numele Ruben (Vedeți fiu); „căci”, a zis ea, „Domnul a văzut^* mâhnirea mea, și acum bărbatul meu are să mă iubească negreșit”.

A rămas iarăși însărcinată și a născut un fiu și a zis: „Domnul a auzit că nu eram iubită și mi-a dat și pe acesta.” De aceea, i-a pus numele Simeon (Ascultare).

Iar a rămas însărcinată și a născut un fiu și a zis: „De data aceasta, bărbatul meu se va alipi de mine, căci i-am născut trei fii.” De aceea i-a pus numele Levi (Alipire).

A rămas iarăși însărcinată și a născut un fiu, și a zis: „De data aceasta, voi lăuda pe Domnul.” De aceea i-a pus numele^* Iuda (Lăudat fie Domnul!). Și a încetat să mai nască.