Iar Isus a strigat: Cine crede în Mine, nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a trimis pe Mine.
În vremile când cei mai mulţi din norod nu pot crede,
şi când cei mai mulţi din fruntaşi se tem, - atunci adevărul trebuie strigat.
În vremile când lumea este cuprinsă de necredinţă,
iar cei care trebuie să-i arate adevărul sunt cuprinşi de frică,
- atunci trebuie cel mai mare curaj.
În vremile când Hristos are tot mai slabi credincioşi şi tot mai puţini mărturisitori,
- atunci cu cât unii se retrag mai ales în dos şi se cruţă mai cu teamă, cu atâta acei care nu-L pot părăsi pe Domnul Isus Hristos şi nu pot tăcea Cuvântul Său,
- trebuie să păşească mai în faţă, mai cu curaj
şi să strige mai tare, vestea mântuirii Lui.
Preţul rămânând acelaşi, cu cât unii îşi retrag partea lor, cu atâta ceilalţi trebuie să fie gata a da mai mult, acoperind şi lipsa celorlalţi.
Povara fiind aceeaşi, cu cât unii se retrag, cu atâta acei care nu se pot retrage, trebuie să poarte mai greu, ducând şi partea acelora.
Cinstea de-a sta de-a dreapta şi de-a stânga lui Hristos, în Împărăţia Lui, este mare şi este dorită de atât de mulţi ucenici ai lui Isus, după cum a fost dorită şi cerută cândva de cei doi fraţi Iacov şi Ioan (Marcu 10, 35-40),
- dar cinstea aceasta este legată de un pahar şi de un botez...
Puteţi să-l beţi? - i-a întrebat Isus.
- Putem! - I-au răspuns ei.
Şi dacă au putut, au şi dobândit cinstea aceasta.
Şi se vor bucura veşnic de ea,
fiindcă au şi băut paharul Lui.
Într-adevăr, ce cutremurător li s-a împlinit cererea:
Totul este să poţi fi gata de orice,
- adică să ai o credinţă şi o dragoste aşa de mare şi de adevărată faţă de Adevăr,
încât oricare ar fi preţul mărturisirii lui, să nu renunţi la el
şi să nu-l părăseşti.
Mărturisirea lui Hristos a cerut totdeauna acelora care au fost ucenicii Lui, să fie gata oricând pentru paharul cel amar,
şi pentru botezul cel greu.
Când acest pahar şi acest botez vin pe neaşteptate atunci de silă poate că sunt mai mulţi acei ucenici care îl primesc,
căci vrând-nevrând, nu pot să nu-l primească...
Dar când se apropie mai încet,
sau când pare că se apropie,
- atunci se aleg numai acei care sunt gata la orice.
Şi abia atunci se văd cât de puţini pot răbda de bunăvoie lângă Hristos, în faţa ameninţărilor şi a urii, care se dezlănţuie furios şi nimicitor contra lui Hristos şi contra celor care rămân cu El.
Atunci nu mai rămâne decât o singură alegere: Soarta lui Hristos.
Atunci cei fricoşi fug sau se milogesc.
Atunci tot ce mai fusese înainte o rezervă, este înlăturată sau tot ce mai era curaj se pierde.
Tot ce mai fusese înainte o prudenţă, o grijă, o teamă, - este aruncată şi sufletul nu mai vede decât pe Hristos.
Atunci ucenicul iese cu curaj în faţă, asumându-şi toată răspunderea înaintea oricărei puteri:
- şi strigă!
Strigă, prin curajul său, prin hotărârea sa, prin trăirea lui, prin demnitatea sa, prin hotărârea de martiriu ca Ştefan.
Strigă, cu graiul său, cu condeiul său, cu atitudinea sa.
Strigă, luminos, cuviincios şi smerit - dar hotărât prin faptele şi curajul său sfânt.
Strigă, până la primejdie, până la sânge, până la moarte, - prin răbdarea sau prin tăcerea nevinovăţiei şi frumuseţii atitudinii sale neclintite.
Iar după moarte va deveni un strigăt, veşnic netăcut,
alături de Hristos
şi pentru El,
împotriva tuturor tiranilor de orice fel şi de oricând. Până la totala şi veşnica lor despărţire.
De aceea frate nu tăcea niciodată împotriva păcatului şi pentru mărturisirea lui Hristos.
Dar mai ales să nu taci din laşitate, din frică, sau lene, atunci când eşti convins de adevăr.
Chiar dacă ar trebui să fii turnat şi tu ca o jertfă pentru triumful lui Hristos, nu tăcea când este mai nevoie de Hristos decât de soarele de pe cer.
Căci numai curajul adevărului îţi va da o veşnică strălucire şi o vrednică cinste, în viaţa aceasta ca şi în cea veşnică.
Slăvit Adevăr Desăvârşit, Isuse Hristoase,
Slavă veşnică Numelui Tău,
- şi biruinţă veşnică Evangheliei Tale!
Îţi mulţumim Ţie pentru tot curajul cu care ai strigat Evanghelia Ta
şi ai susţinut Adevărul Tău.
Datorită Jertfei Tale, el a ajuns până la noi ca să ne mântuim prin el.
Slavă veşnică Ţie pentru curajoşii Tăi ucenici,
care pentru dragostea lor de Adevăr,
au putut înfrânge orice ameninţări
şi nu s-au oprit la nici o jertfă,
ci l-au mărturisit cu orice preţ până la moarte.
Datorită jertfei lor, noi am putut ajunge până la Tine, ca să ne aflăm mântuirea prin ascultare.
Slavă veşnică Ţie Doamne Isuse, pentru că Tu ne-ai chemat şi pe noi la cinstea de a fi mărturisitori ai Adevărului Tău şi Dragostei Tale,
şi ne-ai pus în gură Cuvântul Tău Cel Sfânt.
Te rugăm îmbracă-ne cu toată puterea şi îndrăzneala pentru ca ori de câte ori va trebui să stăm în faţa oamenilor pentru Adevărul şi Numele Tău,
să nu ne fie nici ruşine şi nici frică,
ci să stăm cu demnitate,
şi să vorbim cu curaj,
oricare ar fi urmarea.
Căci oricare ar fi urmarea, viitorul va fi mai fericit pentru noi alături de Tine Isuse
şi alături de Adevăr.
Cununa Ta de spini, ne va face mai străluciţi decât soarele.
Amin.