Iar Isus a strigat: Cine crede în Mine, nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a trimis pe Mine.
În vremile când cei mai mulți din norod nu pot crede,
și când cei mai mulți din fruntași se tem, - atunci adevărul trebuie strigat.
În vremile când lumea este cuprinsă de necredință,
iar cei care trebuie să-i arate adevărul sunt cuprinși de frică,
- atunci trebuie cel mai mare curaj.
În vremile când Hristos are tot mai slabi credincioși și tot mai puțini mărturisitori,
- atunci cu cât unii se retrag mai ales în dos și se cruță mai cu teamă, cu atâta acei care nu-L pot părăsi pe Domnul Isus Hristos și nu pot tăcea Cuvântul Său,
- trebuie să pășească mai în față, mai cu curaj
și să strige mai tare, vestea mântuirii Lui.
Prețul rămânând același, cu cât unii își retrag partea lor, cu atâta ceilalți trebuie să fie gata a da mai mult, acoperind și lipsa celorlalți.
Povara fiind aceeași, cu cât unii se retrag, cu atâta acei care nu se pot retrage, trebuie să poarte mai greu, ducând și partea acelora.
Cinstea de-a sta de-a dreapta și de-a stânga lui Hristos, în Împărăția Lui, este mare și este dorită de atât de mulți ucenici ai lui Isus, după cum a fost dorită și cerută cândva de cei doi frați Iacov și Ioan (Marcu 10, 35-40),
- dar cinstea aceasta este legată de un pahar și de un botez...
Puteți să-l beți? - i-a întrebat Isus.
- Putem! - I-au răspuns ei.
Și dacă au putut, au și dobândit cinstea aceasta.
Și se vor bucura veșnic de ea,
fiindcă au și băut paharul Lui.
Într-adevăr, ce cutremurător li s-a împlinit cererea:
Totul este să poți fi gata de orice,
- adică să ai o credință și o dragoste așa de mare și de adevărată față de Adevăr,
încât oricare ar fi prețul mărturisirii lui, să nu renunți la el
și să nu-l părăsești.
Mărturisirea lui Hristos a cerut totdeauna acelora care au fost ucenicii Lui, să fie gata oricând pentru paharul cel amar,
și pentru botezul cel greu.
Când acest pahar și acest botez vin pe neașteptate atunci de silă poate că sunt mai mulți acei ucenici care îl primesc,
căci vrând-nevrând, nu pot să nu-l primească...
Dar când se apropie mai încet,
sau când pare că se apropie,
- atunci se aleg numai acei care sunt gata la orice.
Și abia atunci se văd cât de puțini pot răbda de bunăvoie lângă Hristos, în fața amenințărilor și a urii, care se dezlănțuie furios și nimicitor contra lui Hristos și contra celor care rămân cu El.
Atunci nu mai rămâne decât o singură alegere: Soarta lui Hristos.
Atunci cei fricoși fug sau se milogesc.
Atunci tot ce mai fusese înainte o rezervă, este înlăturată sau tot ce mai era curaj se pierde.
Tot ce mai fusese înainte o prudență, o grijă, o teamă, - este aruncată și sufletul nu mai vede decât pe Hristos.
Atunci ucenicul iese cu curaj în față, asumându-și toată răspunderea înaintea oricărei puteri:
- și strigă!
Strigă, prin curajul său, prin hotărârea sa, prin trăirea lui, prin demnitatea sa, prin hotărârea de martiriu ca Ștefan.
Strigă, cu graiul său, cu condeiul său, cu atitudinea sa.
Strigă, luminos, cuviincios și smerit - dar hotărât prin faptele și curajul său sfânt.
Strigă, până la primejdie, până la sânge, până la moarte, - prin răbdarea sau prin tăcerea nevinovăției și frumuseții atitudinii sale neclintite.
Iar după moarte va deveni un strigăt, veșnic netăcut,
alături de Hristos
și pentru El,
împotriva tuturor tiranilor de orice fel și de oricând. Până la totala și veșnica lor despărțire.
De aceea frate nu tăcea niciodată împotriva păcatului și pentru mărturisirea lui Hristos.
Dar mai ales să nu taci din lașitate, din frică, sau lene, atunci când ești convins de adevăr.
Chiar dacă ar trebui să fii turnat și tu ca o jertfă pentru triumful lui Hristos, nu tăcea când este mai nevoie de Hristos decât de soarele de pe cer.
Căci numai curajul adevărului îți va da o veșnică strălucire și o vrednică cinste, în viața aceasta ca și în cea veșnică.
Slăvit Adevăr Desăvârșit, Isuse Hristoase,
Slavă veșnică Numelui Tău,
- și biruință veșnică Evangheliei Tale!
Îți mulțumim Ție pentru tot curajul cu care ai strigat Evanghelia Ta
și ai susținut Adevărul Tău.
Datorită Jertfei Tale, el a ajuns până la noi ca să ne mântuim prin el.
Slavă veșnică Ție pentru curajoșii Tăi ucenici,
care pentru dragostea lor de Adevăr,
au putut înfrânge orice amenințări
și nu s-au oprit la nici o jertfă,
ci l-au mărturisit cu orice preț până la moarte.
Datorită jertfei lor, noi am putut ajunge până la Tine, ca să ne aflăm mântuirea prin ascultare.
Slavă veșnică Ție Doamne Isuse, pentru că Tu ne-ai chemat și pe noi la cinstea de a fi mărturisitori ai Adevărului Tău și Dragostei Tale,
și ne-ai pus în gură Cuvântul Tău Cel Sfânt.
Te rugăm îmbracă-ne cu toată puterea și îndrăzneala pentru ca ori de câte ori va trebui să stăm în fața oamenilor pentru Adevărul și Numele Tău,
să nu ne fie nici rușine și nici frică,
ci să stăm cu demnitate,
și să vorbim cu curaj,
oricare ar fi urmarea.
Căci oricare ar fi urmarea, viitorul va fi mai fericit pentru noi alături de Tine Isuse
și alături de Adevăr.
Cununa Ta de spini, ne va face mai străluciți decât soarele.
Amin.