Isus, când spui cât mă iubeşti

şi cum mă chemi pe nume,

o, astea-s cele mai cereşti

cuvinte de pe lume.

Când spui că eşti Păstorul meu

Cel Bun şi Blând şi Tare

o, Preaputernic Dumnezeu

ce-ar fi mai dulce oare?

Când spui să nu mă tem deloc

căci Tu eşti lângă mine,

cum să nu trec prin ger şi foc

încrezător în Tine?

Când spui să cred Cuvântul Tău

oricând şi cu tărie,

cum să mă tem c-ar fi vreun rău

în tot ce-mi dai Tu mie?

Când spui să nu mă-ngrijorez

cu teamă niciodată,

cum să n-ascult, cum să nu crez

din inima mea toată?

Când spui că-n Cer mi-ai pregătit

un loc când mă voi duce

Isus, Mântuitor Iubit

cum să Te cânt mai dulce?

Fiii mei, desăvârşirea e nălţimea sfântă care

îţi aduce-a fericirii nemaitulburată stare

când scăpat şi de povară şi de-a răului putere

umbli numai prin credinţă, nu mai umbli prin vedere.