Isus, când spui cât mă iubești

și cum mă chemi pe nume,

o, astea-s cele mai cerești

cuvinte de pe lume.

Când spui că ești Păstorul meu

Cel Bun și Blând și Tare

o, Preaputernic Dumnezeu

ce-ar fi mai dulce oare?

Când spui să nu mă tem deloc

căci Tu ești lângă mine,

cum să nu trec prin ger și foc

încrezător în Tine?

Când spui să cred Cuvântul Tău

oricând și cu tărie,

cum să mă tem c-ar fi vreun rău

în tot ce-mi dai Tu mie?

Când spui să nu mă-ngrijorez

cu teamă niciodată,

cum să n-ascult, cum să nu crez

din inima mea toată?

Când spui că-n Cer mi-ai pregătit

un loc când mă voi duce

Isus, Mântuitor Iubit

cum să Te cânt mai dulce?

Fiii mei, desăvârșirea e nălțimea sfântă care

îți aduce-a fericirii nemaitulburată stare

când scăpat și de povară și de-a răului putere

umbli numai prin credință, nu mai umbli prin vedere.