Isus, de veacuri eşti...
Traian Dorz - Poruncile Iubirii
Isus, de veacuri eşti în lume
dar ce târziu eu Te-am aflat,
de-atâţia ani mi-erai aproape
şi totuşi cât m-ai aşteptam!
Câţi soli trimis-ai după mine
departe, unde stam pustiu,
întors-am în sfârşit la Tine
- dar vai ce-ncet şi ce târziu!
Cât m-a chemat duios Cuvântul
să-ntorc din rătăcirea-mi grea,
dar cât am lenevit lăsându-L
până-a pătruns în noaptea mea!
Cu câte lacrimi pentru mine
vărsat-au cei ce m-au chemat,
s-ar face-o baie de suspine
să fiu de şapte ori scăldat...
... De ce aşa târziu Isuse,
Cuvântu-n suflet mi-a pătruns,
de ce au trebuit nespuse
îndurerări, - până-am răspuns?
Tu m-ai iertat, căci Harul iartă
dar eu în veac nu-mi iert, - c-am stat
atâţia ani aşa departe
şi-aşa târziu Te-am ascultat!