Mâhnire și nădejde
Traian Dorz - Poruncile Iubirii
1 - Ce fericite sunt căile pline de frați și de bătrâni înțelepți și statornici,
care mergând îmbrăcați de sărbătoare spre Casa Domnului răspândesc pretutindeni o atmosferă plină de seninătate și de putere,
de praznic larg, fericit și luminos.
Mai dă-ne Doamne aceste fericite căi pline de sărbătoare.
2 - O, sufletul meu și fiul meu... învinge-ți mâhnirea ta și înseninează-te cu credință și de nădejde!
Căci Viu este Dumnezeul tău și mare este Puterea Lui.
Adevărate sunt făgăduințele Sale și nimic nu-L poate împiedica să Și le împlinească la vremea Sa, din nou și pentru noi.
3 - Nădăjduiește în Domnul sufletul meu și fiul meu
și fii plin de încredere că iarăși Îl vei lăuda și tu.
Și iarăși vor mai veni zile în care vei auzi și tu glasurile dragi și vesele strigând și la fereastra ta: „Haidem la Casa Domnului”...
Ce fericite sunt vremile pașnice în care te poți duce la rugăciune pe mijlocul drumului și cetății.
4 - Cu ochii plini de lacrimi ne aducem și noi astăzi aminte de zilele de odinioară când în seninătate și în bucurie deplină, ne strigam și noi unii pe alții și mergeam cu drag Doamne,
mergeam în bucurie și în cântări, cu mulțimea cea iubită la Casa Ta cea Sfântă,
și la praznicele Tale cele luminate,
și la Cuvântul Tău Cel slobod și limpede...
5 - Iartă-ne Dumnezeul nostru pentru nepăsarea și pentru slăbiciunile,
pentru lipsurile și neștiința noastră de atunci,
prin care am pierdut atâtea binecuvântări, și nu am știut prețui de-ajuns acele zile când Tu și noi umblam liberi pe drumurile rugăciunii.
Și ai milă Doamne de starea noastră de astăzi.
6 - Ascultă Doamne cererile noastre - și vezi lacrimile amare și îndelungate pe care le vărsăm rugându-Te să ne mai dăruiești odată fericirea de a ne auzi iarăși chemați de sufletele dragi spre Casa ta, spre adunarea Ta, spre Cântările Tale.
- Ajută-ne să mergem iarăși însoțiți ca altădată de ființele scumpe, spre Casa Ta cea Sfântă.
7 - E bine ca să ne rugăm neîncetat pentru ca Domnul să reverse Duhul Păcii Sale peste toată Comunitatea Creștină,
și peste toată lumea și peste toate neamurile, -
dar e și mai bine să ne rugăm fierbinte pentru pacea Lucrării Sale în noi.
Și a noastră în ea.
8 - E bine să ne rugăm pentru toți oamenii.
Avem o sfântă datorie să ne rugăm pentru tot poporul nostru
ca și el să aibă o lungă vreme de pocăință și de mântuire în pace de la Dumnezeu,
- dar avem o și mai însemnată datorie de a ne da toate silințele, de a lucra și a lupta,
ca să se și ajungă la o astfel de pace! ...
9 - Binecuvântat este orice fiu și orice slujitor al bisericii care se roagă și luptă pentru ca în Lucrarea Domnului și în Biserica Sa, să se ajungă la o deplină pace și unitate lăuntrică.
Dar vinovat va fi și pedepsit, oricine întreține și provoacă neliniște și neînțelegeri, dezbinări și tulburare
certuri nemaisfârșite între credincioșii lui Dumnezeu
- pe orice motiv ar face asta.
10 - Binecuvântat este, și va fi, acel care se supune și ascultă cu duh evlavios și blând de pacea și de unitatea frățească.
Dar osândit va fi acela, care în loc să părăsească păcatul dezbinării - îi părăsește pe frați.
Și în loc să se despartă de neascultare, se desparte de învățătură,
și în loc să facă pace, face sectă.
11 - Pe cât este de ușor a face răul, pe atât va fi de greu a-l îndrepta.
Și pe cât este de lesne a pierde pacea, pe atâta va fi de anevoie a răspunde pentru ea
și a mai aduce-o iarăși, între cei ce și-au pierdut-o.
12 - Caută pacea acelora între care trăiești și trebuie să fii,
fii un fiu al păcii și al colaborării,
un fiu al armoniei depline, rodnice și fericite.
Căci numai în felul acesta vei fi binecuvântat!
13 - Tot ce este prea mult, devine insuportabil.
Tot ce ține prea îndelungat, devine apăsător, chinuitor, de nemaiîndurat.
De multe ori chiar și cu binele este așa pentru unii oameni,
nu numai cu răul pentru toți.
14 - Cum să nu ajungă sătul sufletul de dispreț, când are parte numai de el ani și ani de zile?
Cum să nu dorească cu istovitoare sete, un aer curat, când de vreme prea îndelungată plămânii sufletului i s-au îmbâcsit numai de aer greu și stricat?
15 - Adeseori în astfel de stări este și Lucrarea lui Dumnezeu, în lunga ei istorie pe pământul acesta.
Adeseori este și Biserica Domnului ca o vie călcată în picioare și râmată de mistreți,
prădată de fiare și bătută de grindine.
Ca o turmă risipită și jefuită, de fiare și de tâlhari
și chinuită de foame și de sete,
împuținată de strâmtorări și de prigonitori.
Doamne Isuse, vino atunci degrab în ajutorul ei!
16 - Cât de jalnic și de plângător răsună glasul unei turme prigonite către Păstorul ei Ceresc!
Cât de sfâșiată arată fața unei vii călcată în picioare.
Când Stăpânul care o are Se uită spre ea, de câtă mâhnire I Se umple Inima Lui!
- Și cât de hotărât Se va ridica El odată să-i vină în ajutor!
17 - Lucrarea de ajutorare a unei vii și a unei turme cere adeseori mult timp,
fiindcă orice mlădiță are lovituri adânci
și orice mielușel are o rană dureroasă.
18 - Rămase neîngrijite de timp prea îndelungat, toate acestea se vindecă prea încet și dor prea mult.
Toate s-au întipărit prea adânc și se uită prea greu.
Adeseori în sufletele care au plâns prea mult, seacă tot ce este curat și luminos,
și se veștejește tot ce era verde.
Ce mângâietor va veni odată Domnul în ajutorul acestora.
19 - Vai, ce jalnic arată un suflet sătul de dispreț, sau o inimă prea îndelungat și prea barbar călcată în picioare și nedreptățită, și de prieteni și de vrăjmași!
Sau o lucrare prea nemilos prigonită, batjocorită și jefuită.
Cu ce milă privește Domnul totdeauna la acestea.
20 - Cât de sfâșietoare este privirea unor ochi din care au curs îndelung prea amare și prea multe lacrimi.
Și rugăciunea plină de prea îndelungate și prea chinuite gemete.
Așa arată acum ochii și rugăciunea Bisericii, Mireasa Ta când plângând Te cheamă.
Vino Doamne Isuse.
Amin.