Cuvântul și pacea
Traian Dorz - Poruncile Iubirii
1 - Niciodată n-ar trebui de fapt să se ajungă între frați nici până la ceartă, căci cel înțelept și răbdător se ferește cu grijă să nu ajungă până acolo.
Dar dacă totuși nu din vina lui s-a ajuns acolo
atunci el, sufletul bun la Domnul este de o mie de ori mai dator pentru pace decât toți ceilalți.
Și numai când a făcut totul pentru ea, atunci să fie liniștit.
2 - Sufletul meu și fiul meu iubit - tu să fii totdeauna numai pentru pacea cu toți semenii tăi, după porunca Stăpânului tău.
Pentru că numai așa vei avea pace cu Cuvântul Domnului cu care călătorești pe drumul vieții și care -
ori de câte ori nu-L asculți, - este învinuitorul tău
- și pârâșul tău la Domnul.
3 - De te-ar învinui toți, însă nu te învinuiește Cuvântul Domnului,
sau conștiința ta curată
sau duhul părtășiei curate,
- atunci niciodată, tu nu te neliniști.
Domnul Însuși îți va face dreptate, arătând că cel mai vrednic, cel mai bun și cel mai credincios, este acela care este totdeauna pentru pace,
în orice vreme și în orice cauză, din toată inima sa.
Numai nu cu prețul păcii lui Hristos.
4 - De pază este nevoie numai acolo unde există o primejdie
- unde nu există primejdii, - nimeni n-are nevoie de pază.
Păcatul este totdeauna o primejdie. De aceea față de el să ai pază totdeauna.
5 - De păzitor este nevoie pentru acela căruia i se poate face rău, sau ar putea el să facă răul altuia.
Când este vorba însă despre un slujitor al Domnului, care nu va face niciodată nici un fel de rău nici unui semen al său
și care niciodată și nicăieri nu va fi un călcător al legii,
sau vrăjmaș al orânduirii sănătoase
atunci o pază trebuie să fie nu contra lui, ci pentru el.
6 - Satana este marele răufăcător și vrăjmaș al tuturor sufletelor, dar mai ales al celor credincioși.
El umblă să facă totdeauna răul împotriva tuturor, dar mai ales împotriva celor ce doresc să-L urmeze pe Hristos.
Împotriva lui, noi avem paza puterii lui Dumnezeu.
7 - Satana este cel de la care vin toate ideile rele și legile nedrepte
el creează situațiile rele și actele barbare și metodele drăcești
care îngrozesc, care asupresc și zdrobesc,
care chinuiesc și ucid, trupurile și conștiințele și armonia și dreptatea,
și lumina și libertatea și sufletul oamenilor.
Căci el este marele ucigaș.
8 - Când există prin îngăduința înțelepciunii și voii lui Dumnezeu, vremi și ceasuri întunecate, în care lui Satana (acestui stăpânitor blestemat și crud)
i se îngăduie într-o măsură mai mare să-și facă lucrarea lui blestemată
- abia atunci se poate vedea câtă răutate este în diavolul
și cât rău ar fi el în stare să facă
dacă i s-ar îngădui de către Dumnezeu.
9 - În orice vreme de primejdie - numai paza puternică și atentă a lui Dumnezeu, mai poate apăra pe cel nevinovat și credincios, de toată răutatea dezlănțuită nimicitor și satanic împotriva lui.
Și ea îl și apără.
10 - În împrejurări de mare primejdie, Însuși Domnul este Păzitorul robului Său și a Lucrării Sale
și El nu va îngădui să i se poată face întru nimic mai mult rău, decât este rânduit spre folosul celui credincios (1 Cor. 10, 13).
11 - Când îți ridici ochii tăi spre munți și îi vezi cât de înalți sunt,
cât de întunecați și cât de puternici,
cât de furioși și de amenințători sunt împotriva ta
să nu te temi, căci mai înalt decât ei este Dumnezeul tău, de la care îți va veni la timp ajutorul.
Orice avalanșe primejdioase se pregătesc să se rostogolească peste tine și peste ai tăi,
tu nu dispera, nu te teme și nu te întreba de unde îți va veni ajutorul care să te scape dintre ei.
Căci Viu și Puternic este Dumnezeul tău. Numai să te încrezi tu în El.
12 - Nu dormitează, nici nu doarme Domnul, Păzitorul vieții tale,
care ți-a făgăduit ajutorul Lui și care este mai înalt decât orice munți înalți
și mai aproape de tine decât oricare dintre ei, - nu te teme!
13 - Munții amenințători în fața Domnului se vor clătina, sau se vor dărâma, sau vor fi îndepărtați,
- iar tu cel neputincios, dar nevinovat, vei fi izbăvit, nu te teme.
Însuși Domnul te păzește și te va scăpa, ai să vezi,
nu te teme decât de El.
14 - Celui iubitor de Dumnezeu, care trece prin lumea aceasta ca un străin și călător,
aceluia nimic nu-i este mai plăcut și mai folositor decât ceasul rugăciunii și al petrecerii - lângă Domnul său.
Căci numai acolo nu-i străin.
15 - Mergând spre cer fiul Domnului ori de câte ori ajunge pe câte un munte, de unde se vede mai bine Casa Domnului,
și Cetatea Sfântă și Canaanul cel ceresc,
sufletul credincios, ca al lui Moise, se umple de o bucurie și de o nădejde nepământească.
16 - O, ce mare binefacere pentru viața noastră pe pământ este că Domnul ne-a rânduit
O Zi și O Casă a Lui, în care sufletul nostru să se adape,
și să se lumineze
și să se întărească pentru noua lui călătorie spre Lăcașul Casei Veșnice a Domnului nostru (Ioan 14, 2-3).
Cu cât dor și drag ar trebui s-o căutăm!
17 - Inimii cu adevărat iubitoare de Dumnezeu n-ar trebui să-i fie nici un îndemn mai dulce și mai plăcut ca acela spre rugăciune
spre biserică și spre meditație
spre părtășia cea mai intimă și mai dulce cu Dumnezeu
care se poate avea numai în Casa Domnului.
Și spre împărtășirea cu Domnul și cu Cuvântul Lui, în Casa și în Fața Sa.
18 - Cu ce tresărire fericită este gata inima curată să sară și să suie spre lăcașul și spre clipa cea dorită a rugăciunii
acolo unde este totdeauna Domnul său.
Nici o petrecere nu-i este mai plăcută ca aceea
și de nimic nu-și aduce aminte mai cu duioșie și mai cu plăcere, ca de timpul petrecut acolo.
19 - Ce plini de bucuria revederii suntem noi când ne îmbrățișăm cu lacrimi frații și surorile mergând spre Casa Domnului
mai fericiți de cum mergeam la cununia noastră și mai împodobiți ca la orice nuntă.
După ce, ani îndelungați și grei nu mai auzi acest îndemn dorit și dulce, ce fericit ești când ajungi iarăși să-l poți auzi!
O, Doamne, dă-ne mereu bucuria fraților și a rugăciunii în Casa Ta.
20 - O, cum n-am știut nici noi să folosim mai bine și mai mult acele zile fericite în care, aproape la fiecare portiță, ne întâmpina un zâmbet curat și o îmbrățișare iubitoare...
Acele zile în care numărul nostru se mărea tot mai luminos, iar drumurile noastre erau pline de copii fericiți spre Casa Domnului.
O ce zile fericite și binecuvântate erau atunci.
Doamne și Dumnezeul nostru Bun, Te rugăm mai dă-ne astfel de vremi fericite iarăși.
Amin.