Cuvântul şi pacea
Traian Dorz - Poruncile Iubirii
1 - Niciodată n-ar trebui de fapt să se ajungă între fraţi nici până la ceartă, căci cel înţelept şi răbdător se fereşte cu grijă să nu ajungă până acolo.
Dar dacă totuşi nu din vina lui s-a ajuns acolo
atunci el, sufletul bun la Domnul este de o mie de ori mai dator pentru pace decât toţi ceilalţi.
Şi numai când a făcut totul pentru ea, atunci să fie liniştit.
2 - Sufletul meu şi fiul meu iubit - tu să fii totdeauna numai pentru pacea cu toţi semenii tăi, după porunca Stăpânului tău.
Pentru că numai aşa vei avea pace cu Cuvântul Domnului cu care călătoreşti pe drumul vieţii şi care -
ori de câte ori nu-L asculţi, - este învinuitorul tău
- şi pârâşul tău la Domnul.
3 - De te-ar învinui toţi, însă nu te învinuieşte Cuvântul Domnului,
sau conştiinţa ta curată
sau duhul părtăşiei curate,
- atunci niciodată, tu nu te nelinişti.
Domnul Însuşi îţi va face dreptate, arătând că cel mai vrednic, cel mai bun şi cel mai credincios, este acela care este totdeauna pentru pace,
în orice vreme şi în orice cauză, din toată inima sa.
Numai nu cu preţul păcii lui Hristos.
4 - De pază este nevoie numai acolo unde există o primejdie
- unde nu există primejdii, - nimeni n-are nevoie de pază.
Păcatul este totdeauna o primejdie. De aceea faţă de el să ai pază totdeauna.
5 - De păzitor este nevoie pentru acela căruia i se poate face rău, sau ar putea el să facă răul altuia.
Când este vorba însă despre un slujitor al Domnului, care nu va face niciodată nici un fel de rău nici unui semen al său
şi care niciodată şi nicăieri nu va fi un călcător al legii,
sau vrăjmaş al orânduirii sănătoase
atunci o pază trebuie să fie nu contra lui, ci pentru el.
6 - Satana este marele răufăcător şi vrăjmaş al tuturor sufletelor, dar mai ales al celor credincioşi.
El umblă să facă totdeauna răul împotriva tuturor, dar mai ales împotriva celor ce doresc să-L urmeze pe Hristos.
Împotriva lui, noi avem paza puterii lui Dumnezeu.
7 - Satana este cel de la care vin toate ideile rele şi legile nedrepte
el creează situaţiile rele şi actele barbare şi metodele drăceşti
care îngrozesc, care asupresc şi zdrobesc,
care chinuiesc şi ucid, trupurile şi conştiinţele şi armonia şi dreptatea,
şi lumina şi libertatea şi sufletul oamenilor.
Căci el este marele ucigaş.
8 - Când există prin îngăduinţa înţelepciunii şi voii lui Dumnezeu, vremi şi ceasuri întunecate, în care lui Satana (acestui stăpânitor blestemat şi crud)
i se îngăduie într-o măsură mai mare să-şi facă lucrarea lui blestemată
- abia atunci se poate vedea câtă răutate este în diavolul
şi cât rău ar fi el în stare să facă
dacă i s-ar îngădui de către Dumnezeu.
9 - În orice vreme de primejdie - numai paza puternică şi atentă a lui Dumnezeu, mai poate apăra pe cel nevinovat şi credincios, de toată răutatea dezlănţuită nimicitor şi satanic împotriva lui.
Şi ea îl şi apără.
10 - În împrejurări de mare primejdie, Însuşi Domnul este Păzitorul robului Său şi a Lucrării Sale
şi El nu va îngădui să i se poată face întru nimic mai mult rău, decât este rânduit spre folosul celui credincios (1 Cor. 10, 13).
11 - Când îţi ridici ochii tăi spre munţi şi îi vezi cât de înalţi sunt,
cât de întunecaţi şi cât de puternici,
cât de furioşi şi de ameninţători sunt împotriva ta
să nu te temi, căci mai înalt decât ei este Dumnezeul tău, de la care îţi va veni la timp ajutorul.
Orice avalanşe primejdioase se pregătesc să se rostogolească peste tine şi peste ai tăi,
tu nu dispera, nu te teme şi nu te întreba de unde îţi va veni ajutorul care să te scape dintre ei.
Căci Viu şi Puternic este Dumnezeul tău. Numai să te încrezi tu în El.
12 - Nu dormitează, nici nu doarme Domnul, Păzitorul vieţii tale,
care ţi-a făgăduit ajutorul Lui şi care este mai înalt decât orice munţi înalţi
şi mai aproape de tine decât oricare dintre ei, - nu te teme!
13 - Munţii ameninţători în faţa Domnului se vor clătina, sau se vor dărâma, sau vor fi îndepărtaţi,
- iar tu cel neputincios, dar nevinovat, vei fi izbăvit, nu te teme.
Însuşi Domnul te păzeşte şi te va scăpa, ai să vezi,
nu te teme decât de El.
14 - Celui iubitor de Dumnezeu, care trece prin lumea aceasta ca un străin şi călător,
aceluia nimic nu-i este mai plăcut şi mai folositor decât ceasul rugăciunii şi al petrecerii - lângă Domnul său.
Căci numai acolo nu-i străin.
15 - Mergând spre cer fiul Domnului ori de câte ori ajunge pe câte un munte, de unde se vede mai bine Casa Domnului,
şi Cetatea Sfântă şi Canaanul cel ceresc,
sufletul credincios, ca al lui Moise, se umple de o bucurie şi de o nădejde nepământească.
16 - O, ce mare binefacere pentru viaţa noastră pe pământ este că Domnul ne-a rânduit
O Zi şi O Casă a Lui, în care sufletul nostru să se adape,
şi să se lumineze
şi să se întărească pentru noua lui călătorie spre Lăcaşul Casei Veşnice a Domnului nostru (Ioan 14, 2-3).
Cu cât dor şi drag ar trebui s-o căutăm!
17 - Inimii cu adevărat iubitoare de Dumnezeu n-ar trebui să-i fie nici un îndemn mai dulce şi mai plăcut ca acela spre rugăciune
spre biserică şi spre meditaţie
spre părtăşia cea mai intimă şi mai dulce cu Dumnezeu
care se poate avea numai în Casa Domnului.
Şi spre împărtăşirea cu Domnul şi cu Cuvântul Lui, în Casa şi în Faţa Sa.
18 - Cu ce tresărire fericită este gata inima curată să sară şi să suie spre lăcaşul şi spre clipa cea dorită a rugăciunii
acolo unde este totdeauna Domnul său.
Nici o petrecere nu-i este mai plăcută ca aceea
şi de nimic nu-şi aduce aminte mai cu duioşie şi mai cu plăcere, ca de timpul petrecut acolo.
19 - Ce plini de bucuria revederii suntem noi când ne îmbrăţişăm cu lacrimi fraţii şi surorile mergând spre Casa Domnului
mai fericiţi de cum mergeam la cununia noastră şi mai împodobiţi ca la orice nuntă.
După ce, ani îndelungaţi şi grei nu mai auzi acest îndemn dorit şi dulce, ce fericit eşti când ajungi iarăşi să-l poţi auzi!
O, Doamne, dă-ne mereu bucuria fraţilor şi a rugăciunii în Casa Ta.
20 - O, cum n-am ştiut nici noi să folosim mai bine şi mai mult acele zile fericite în care, aproape la fiecare portiţă, ne întâmpina un zâmbet curat şi o îmbrăţişare iubitoare...
Acele zile în care numărul nostru se mărea tot mai luminos, iar drumurile noastre erau pline de copii fericiţi spre Casa Domnului.
O ce zile fericite şi binecuvântate erau atunci.
Doamne şi Dumnezeul nostru Bun, Te rugăm mai dă-ne astfel de vremi fericite iarăşi.
Amin.