Isus, care știa în Sine că ucenicii Săi cârteau împotriva vorbirii acesteia, le-a zis: Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire?
Ce bine îți face inimii și gândului, când cei iubiți ai tăi, cărora dorești să le împărtășești lucruri deosebite, vezi că te înțeleg.
Sufletului care înțelege, nu-i nevoie să-i spui mult.
Peste neputințele cuvintelor, duhurile găsesc tainic și ușor căile lor sfinte, înțelegându-se deplin și repede.
Totul fiind dăruit și primit fără greutate, fără rezerve, - părtășia ajunge de fiecare dată mai deplină,
unitatea mai dulce,
apropierea mai duioasă,
încrederea mai desăvârșită.
Și fiecare din cei care îți împărtășesc lucruri deosebite simțind la fel, sunt din ce în ce mai adânc fericiți prin încrederea împărtășită.
Dar cât de adânc te rănește și te doare constatarea că cei iubiți, nu te-au înțeles. Și că nu te pot înțelege.
Că tocmai ceea ce ai vrut mai scump să le destăinuiești,
cu nădejdea și cu credința că dragostea și părtășia vor ajunge și mai depline prin ceea ce le vei împărtăși,
- tocmai aceea a rupt și ceea ce se putuse face mai înainte.
Tocmai ceea ce credeai că va face mai desăvârșită și puternică unirea sufletească...
ceea ce era expresia cea mai adânc intimă a încrederii și iubirii,
tocmai aceasta n-au putut-o înțelege.
Și în loc să ajungă unirea desăvârșită dintre sufletul tău și ale lor, ajunge ruptura așa.
Ce durere trebuie să fi fost pentru Domnul Isus, să audă pe ucenicii Săi, cârtind împotriva Lui, tocmai atunci când El le dăduse cea mai înaltă dovadă a dragostei și încrederii Sale,
prin împărtășirea celei mai intime și Dumnezeiești dintre Tainele Puterii, Iubirii și Lucrării Lui mântuitoare!
O Isuse Domnul nostru Preaiubit,
în clipele grele când trebuie să primim și noi cârtiri în loc de dragostea înțelegătoare, dăruiește-ne putere și răbdare,
ca nedespărțindu-ne de Adevăr, să-i putem înțelege și suporta pe iubiții noștri.
Pe cei ce se dovedesc nu numai neînțelegători, dar și bârfitori și nedrepți.
Și nedespărțindu-ne de Adevăr, să ne putem ruga cu milă pentru ei, iubindu-i și așteptându-i, cum ai făcut Tu.
Amin.
+
Fii modest mereu, respectă în tăcere cât vei fi
ceea ce nu poți în viață nici respinge, nici primi,
nu gândi că tu știi totul, ci apleacă-te smerit:
Adevărul tot îl știe numai Domnul negreșit.