Isus, care ştia în Sine că ucenicii Săi cârteau împotriva vorbirii acesteia, le-a zis: Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire?
Ce bine îţi face inimii şi gândului, când cei iubiţi ai tăi, cărora doreşti să le împărtăşeşti lucruri deosebite, vezi că te înţeleg.
Sufletului care înţelege, nu-i nevoie să-i spui mult.
Peste neputinţele cuvintelor, duhurile găsesc tainic şi uşor căile lor sfinte, înţelegându-se deplin şi repede.
Totul fiind dăruit şi primit fără greutate, fără rezerve, - părtăşia ajunge de fiecare dată mai deplină,
unitatea mai dulce,
apropierea mai duioasă,
încrederea mai desăvârşită.
Şi fiecare din cei care îţi împărtăşesc lucruri deosebite simţind la fel, sunt din ce în ce mai adânc fericiţi prin încrederea împărtăşită.
Dar cât de adânc te răneşte şi te doare constatarea că cei iubiţi, nu te-au înţeles. Şi că nu te pot înţelege.
Că tocmai ceea ce ai vrut mai scump să le destăinuieşti,
cu nădejdea şi cu credinţa că dragostea şi părtăşia vor ajunge şi mai depline prin ceea ce le vei împărtăşi,
- tocmai aceea a rupt şi ceea ce se putuse face mai înainte.
Tocmai ceea ce credeai că va face mai desăvârşită şi puternică unirea sufletească...
ceea ce era expresia cea mai adânc intimă a încrederii şi iubirii,
tocmai aceasta n-au putut-o înţelege.
Şi în loc să ajungă unirea desăvârşită dintre sufletul tău şi ale lor, ajunge ruptura aşa.
Ce durere trebuie să fi fost pentru Domnul Isus, să audă pe ucenicii Săi, cârtind împotriva Lui, tocmai atunci când El le dăduse cea mai înaltă dovadă a dragostei şi încrederii Sale,
prin împărtăşirea celei mai intime şi Dumnezeieşti dintre Tainele Puterii, Iubirii şi Lucrării Lui mântuitoare!
O Isuse Domnul nostru Preaiubit,
în clipele grele când trebuie să primim şi noi cârtiri în loc de dragostea înţelegătoare, dăruieşte-ne putere şi răbdare,
ca nedespărţindu-ne de Adevăr, să-i putem înţelege şi suporta pe iubiţii noştri.
Pe cei ce se dovedesc nu numai neînţelegători, dar şi bârfitori şi nedrepţi.
Şi nedespărţindu-ne de Adevăr, să ne putem ruga cu milă pentru ei, iubindu-i şi aşteptându-i, cum ai făcut Tu.
Amin.
+
Fii modest mereu, respectă în tăcere cât vei fi
ceea ce nu poţi în viaţă nici respinge, nici primi,
nu gândi că tu ştii totul, ci apleacă-te smerit:
Adevărul tot îl ştie numai Domnul negreşit.