Isuse, când purtat de patimi
Traian Dorz - Cântarea Cântărilor mele
Isuse, când purtat de patimi
pe calea lumii rătăceam
când nici iertarea şi nici pacea
nici dragostea nu-Ţi cunoşteam.
Mi-au spus-o mulţi în multe feluri
cât eşti de Bun şi plin de har,
că fericirea Ta şi pacea
şi bucuria n-au hotar.
C-a Ta iubire n-are margini
nici început şi nici sfârşit
că nimeni şi nimic ca Tine
nu-i vrednic a mai fi iubit.
Că Frumuseţea Ta întrece
a-nchipuirii orice zări
că eşti Izvor de nesecate
şi veşnic noi înviorări...
Mi-au spus atâţi şi-atât Isuse
de tot ce-n Tine pot afla
când inima pe veşnicie
întreagă Ţie voi preda...
- Dar astăzi când mă scald în harul
şi-n slava care mi-ai adus
Isuse, nici a mia parte
din cât simt eu, ei nu mi-au spus!