La Nunta Noastră
Traian Dorz - Cântarea Cântărilor mele
La Nunta Noastră, Mire Sfânt
va fi o bucurie
cum nu s-a pomenit cuvânt
nici Sus în Cer, nici pe pământ
cum din vecii n-a fost nicicând
şi nici n-o să mai fie.
Va clocoti în izbucniri
de slavă Veşnicia -
măreţe, necuprinse firi,
adânci şi tainice zidiri
în haru-acelei Fericiri
striga-şi-vor bucuria.
Din drumul ei spre Nesfârşit
Întreaga-Alcătuire
o clipă-atunci s-o fi oprit
şi lumi ce nu s-au mai zărit
în haru-acela fericit
s-o-mbrăţişa-n iubire.
Din înălţimi şi din genuni,
o Mână Preafrumoasă
din mii de raze şi minuni
din sori, din stele şi din luni
topi-va salbe şi cununi
- podoabe de mireasă.
Când sfinţii Tăi cu mii de mii
Ţi-or auzi chemarea,
din munţi, din ape, din pustii
în alb veşmânt de stele vii
pe-a Cerului de-argint câmpii
îşi vor opri ninsoarea.
Şi miile de mii de sori
de îngeri şi de raze
în haru-acelei Sărbători
vor pune-a Cerului Comori
pe frunţi de sfinţi biruitori
- cunună de topaze.
Şi va urma Isus Iubit
nespusa strălucire
a Nunţii fără de sfârşit
unui norod preafericit
cu Cel mai Scump şi mai Dorit
Mântuitor şi Mire!