Isuse, o Isuse...
Traian Dorz - Cântarea Cântărilor mele
Isuse, o Isuse, cu umede priviri
Ți-nchin acum prinosul înaltelor trăiri.
În slovele-nșirate pe firele de vers
e plânsul și cântare și dorul meu neșters.
E inima întreagă cu dragostea din ea
deschisă ca la-ntâia atingere a Ta.
În marea ei de flăcări sunt simțuri și trăiri
înalte cât frumsețea statornicei iubiri.
În taina-nșiruirii de șoapte și cântări
suspină și se roagă aprinsele chemări.
Și crește bucuria iubirii fără saț
ca dulcea așteptare a ochilor scăldați.
Și Îți închină-ntreaga-ncăpere unde sunt
păstrate ca Misterul în chivotul preasfânt.
... O, iartă dacă-n ele va fi vreun gând nebun
că-n dorul sfânt adesea eu n-am știut ce spun.
Și n-am știut adesea cuvântul ce-l aleg
să-ncapă-n el iubirea cu focul ei întreg.
Să-l pot să-l spun în felul în care zace-nchis
în locul lui de flăcări și-n ochii mei de vis.
... O, dacă daru-acesta de Tine-ar fi primit
ca mirul Magdalenei - e tot ce-am mai dorit.
Îmi e de-ajuns că duhul deplin mi-ai înțeles
că numai pentru Tine-i tot ce-am mai drag și-ales.
Și-n umeda-Ți privire ce limpede-aș vedea
răsplata înmiită la toată jertfa mea...
... Primește-mi-l în ceasul de taină și de har
când jertfa necurmată s-aprinde pe altar.
E pâinea cea mai bună din grâul meu divin,
din scumpa mea grădină e cel mai gingaș crin.
Din turma mea frumoasă e mielul cel ales
și-i rodul cel mai dulce din via mea cules.