Isus i-a răspuns: Îți vei da viața pentru Mine? Adevărat, adevărat îți spun, că nu va cânta cocoșul, până te vei lepăda de Mine de trei ori.
O Doamne Isuse, stau rușinat înaintea Ta și nu mai pot scoate nici un cuvânt decât de pocăință și de rugăciune.
Au fost și în viața mea zile când Ți-am făcut lăudăroase și ușuratice promisiuni.
Poate că în adâncul inimii mele eram însuflețit atunci de o singură dragostea de Tine, și eram gata, așa cum am spus, să fac orice promisiuni.
Dar măsura cumpătată pe care trebuia să o am în tot ce am spus, adesea mi-a lipsit din multe cuvinte pe care le-am grăit cu gura mea.
Eram tânăr, Doamne Isuse, iar jertfele, catacombele și moartea cu care mă lăudam atunci că voi fi gata să le îndur pentru al Tău Cuvânt - mi se păreau numai niște declarații înflăcărate și frumoase.
Prea puțin gândeam ce spun atunci în ele. Îmi părea că ele vor rămânea numai niște noi și frumoase subiecte și metafore de cântări și de predici pe totdeauna.
Dar când, nu mult mai târziu, a venit vremea să-mi ceri, în parte, dovada trăită a acelor legăminte pe care le spusese gura mea și le scrisese condeiul meu,
adică acoperirea cu fapta a acelor pretențioase și grăbite promisiuni de iubire și ascultare, pe care Ți le făcusem, -
da, abia atunci mi-am dat seama ce angajament serios mi-am luat față de Tine Doamne Isuse
și ce preț se cere ca să-mi respect legământul pe care eu l-am spus, și pe care Tu ai contat.
O Doamne Isuse, astăzi îmi dau seama că și eu mi-am profețit atunci o mare parte din viitorul meu...
că Tu, în dragostea și înțelepciunea Ta, ai îngăduit să mi se împlinească exact ceea ce eu doream și ceea ce eu mi-am prezis, în frumosul avânt tânăr, în frumosul elan al dragostei mele dintâi.
- Dar când privesc înapoi la toată slăbiciunea și teama și amărăciunea cu care am mers uneori pe drumurile acelea, mă cuprinde un adânc simțământ de rușine...
- și nu îndrăznesc să am înaintea Ta nimic altceva decât rugăciunea de iertare și lacrimile de pocăință.
Oricâte momente înălțătoare am avut pe acest drum, Doamne Isuse, în lungile și negrele tuneluri trecute
și oricât de mari biruințe și binecuvântări am ales din anii îndelungați și din locurile îndepărtate
și oricât de curajos am străbătut cea mai mare parte din întunericul acestor încercări,
- totuși nimic nu mi-a rămas mai puternic din toate, ca simțământul că n-am fost chiar totdeauna și în totul hotărât, să-mi dau viața pentru Tine.
Că au fost uneori momente de slăbiciune în care m-am lăsat doborât de întristare și n-am putut străbate cântând prin chiar toate văile reci și adânci ale umbrei morții (Psalm 23).
Astăzi Doamne Isuse, inima mea este uneori plină tot de sfială, stând înaintea Ta și de teamă!
Sunt în viața mea nespus de multe stări în care aș fi gata să-mi dau viața pentru Tine, fără nici un regret și fără nici o dorință pământească,
- dar mai sunt și scurte în care ceva mi se pare că mă înfioară încă și mă reține...
Acest fel de clipe aș dori să nu mai fie niciodată, Doamne Isuse, în inima și în viața mea.
Nici să nu mai fie niciodată măcar, vreo umbră de îndoială cu privire la viitorul Lucrării Tale, în care am cunoscut haruri atât de unice, suflete atât de îngerești și minuni atât de puternice.
Ci chiar dacă au fost și vor mai fi încă destul de mulți ucenici care Te-au părăsit.
Și chiar dacă unii din cei din frunte se tem să mai umble cu Tine,
- zic și eu ca ucenicul Tău atunci - eu vreau să nu Te mai părăsesc niciodată.
Vreau numai și Te rog, să-mi umpli inima de încredere fără nici o clipă de îndoială, că Lucrarea Oastei Tale este în Mâna Ta,
și nici o putere de pe lumea aceasta n-o va mai putea nimici.
Nici duhuri, nici oameni,
nici dinăuntrul ei, nici dinafară
și nici n-o vor putea abate de la drumul pe care i l-ai rânduit Tu, până își va îndeplini scopul pentru care ai născut-o.
Să știu Doamne că oricât de mulți vor fi cei care pleacă, Tu vei îngriji ca cei ce vin să fie și mai mulți, până ce vei împlini numărul tuturor celor rânduiți să vină.
Și dacă cei ce rămân în urmă ne îndurerează nespus inima, - acei care vor veni voioși ne-o vor bucura și mai mult.
Și dacă cei ce fug aruncă sabia și scutul Tău, - vor veni alții viteji și curajoși care le vor ridica și le vor mânui biruitor și fericit, mai departe și mai frumos.
Și dacă sunt lucrări rămase nefăcute de cei care se despart de Tine, Tu vei îngriji să vină alții care le vor împlini mai fericit, mai inspirat și mai frumos.
Și privind cu o veșnică încredere la toate acestea,
neclătinat și neînvins,
să-Ți pot da viața mea în orice clipă,
fără laude și fără îndoieli,
spre slava Numelui Tău Mare, Frumos și Slăvit,
Marele meu Dumnezeu și Mântuitor
Isus Hristos.
Căci a Ta Dumnezeul nostru este Împărăția și puterea și slava,
a Tatălui, a Fiului și a Sfântului Duh
acum și pururea și în vecii vecilor.
Amin.
+
Nici un câștig nu e mai mare decât câștigul cel adus
de rugăciunea cea fierbinte ce-o nalți la Tatăl
prin Isus...