Isus i-a răspuns: Îţi vei da viaţa pentru Mine? Adevărat, adevărat îţi spun, că nu va cânta cocoşul, până te vei lepăda de Mine de trei ori.
O Doamne Isuse, stau ruşinat înaintea Ta şi nu mai pot scoate nici un cuvânt decât de pocăinţă şi de rugăciune.
Au fost şi în viaţa mea zile când Ţi-am făcut lăudăroase şi uşuratice promisiuni.
Poate că în adâncul inimii mele eram însufleţit atunci de o singură dragostea de Tine, şi eram gata, aşa cum am spus, să fac orice promisiuni.
Dar măsura cumpătată pe care trebuia să o am în tot ce am spus, adesea mi-a lipsit din multe cuvinte pe care le-am grăit cu gura mea.
Eram tânăr, Doamne Isuse, iar jertfele, catacombele şi moartea cu care mă lăudam atunci că voi fi gata să le îndur pentru al Tău Cuvânt - mi se păreau numai nişte declaraţii înflăcărate şi frumoase.
Prea puţin gândeam ce spun atunci în ele. Îmi părea că ele vor rămânea numai nişte noi şi frumoase subiecte şi metafore de cântări şi de predici pe totdeauna.
Dar când, nu mult mai târziu, a venit vremea să-mi ceri, în parte, dovada trăită a acelor legăminte pe care le spusese gura mea şi le scrisese condeiul meu,
adică acoperirea cu fapta a acelor pretenţioase şi grăbite promisiuni de iubire şi ascultare, pe care Ţi le făcusem, -
da, abia atunci mi-am dat seama ce angajament serios mi-am luat faţă de Tine Doamne Isuse
şi ce preţ se cere ca să-mi respect legământul pe care eu l-am spus, şi pe care Tu ai contat.
O Doamne Isuse, astăzi îmi dau seama că şi eu mi-am profeţit atunci o mare parte din viitorul meu...
că Tu, în dragostea şi înţelepciunea Ta, ai îngăduit să mi se împlinească exact ceea ce eu doream şi ceea ce eu mi-am prezis, în frumosul avânt tânăr, în frumosul elan al dragostei mele dintâi.
- Dar când privesc înapoi la toată slăbiciunea şi teama şi amărăciunea cu care am mers uneori pe drumurile acelea, mă cuprinde un adânc simţământ de ruşine...
- şi nu îndrăznesc să am înaintea Ta nimic altceva decât rugăciunea de iertare şi lacrimile de pocăinţă.
Oricâte momente înălţătoare am avut pe acest drum, Doamne Isuse, în lungile şi negrele tuneluri trecute
şi oricât de mari biruinţe şi binecuvântări am ales din anii îndelungaţi şi din locurile îndepărtate
şi oricât de curajos am străbătut cea mai mare parte din întunericul acestor încercări,
- totuşi nimic nu mi-a rămas mai puternic din toate, ca simţământul că n-am fost chiar totdeauna şi în totul hotărât, să-mi dau viaţa pentru Tine.
Că au fost uneori momente de slăbiciune în care m-am lăsat doborât de întristare şi n-am putut străbate cântând prin chiar toate văile reci şi adânci ale umbrei morţii (Psalm 23).
Astăzi Doamne Isuse, inima mea este uneori plină tot de sfială, stând înaintea Ta şi de teamă!
Sunt în viaţa mea nespus de multe stări în care aş fi gata să-mi dau viaţa pentru Tine, fără nici un regret şi fără nici o dorinţă pământească,
- dar mai sunt şi scurte în care ceva mi se pare că mă înfioară încă şi mă reţine...
Acest fel de clipe aş dori să nu mai fie niciodată, Doamne Isuse, în inima şi în viaţa mea.
Nici să nu mai fie niciodată măcar, vreo umbră de îndoială cu privire la viitorul Lucrării Tale, în care am cunoscut haruri atât de unice, suflete atât de îngereşti şi minuni atât de puternice.
Ci chiar dacă au fost şi vor mai fi încă destul de mulţi ucenici care Te-au părăsit.
Şi chiar dacă unii din cei din frunte se tem să mai umble cu Tine,
- zic şi eu ca ucenicul Tău atunci - eu vreau să nu Te mai părăsesc niciodată.
Vreau numai şi Te rog, să-mi umpli inima de încredere fără nici o clipă de îndoială, că Lucrarea Oastei Tale este în Mâna Ta,
şi nici o putere de pe lumea aceasta n-o va mai putea nimici.
Nici duhuri, nici oameni,
nici dinăuntrul ei, nici dinafară
şi nici n-o vor putea abate de la drumul pe care i l-ai rânduit Tu, până îşi va îndeplini scopul pentru care ai născut-o.
Să ştiu Doamne că oricât de mulţi vor fi cei care pleacă, Tu vei îngriji ca cei ce vin să fie şi mai mulţi, până ce vei împlini numărul tuturor celor rânduiţi să vină.
Şi dacă cei ce rămân în urmă ne îndurerează nespus inima, - acei care vor veni voioşi ne-o vor bucura şi mai mult.
Şi dacă cei ce fug aruncă sabia şi scutul Tău, - vor veni alţii viteji şi curajoşi care le vor ridica şi le vor mânui biruitor şi fericit, mai departe şi mai frumos.
Şi dacă sunt lucrări rămase nefăcute de cei care se despart de Tine, Tu vei îngriji să vină alţii care le vor împlini mai fericit, mai inspirat şi mai frumos.
Şi privind cu o veşnică încredere la toate acestea,
neclătinat şi neînvins,
să-Ţi pot da viaţa mea în orice clipă,
fără laude şi fără îndoieli,
spre slava Numelui Tău Mare, Frumos şi Slăvit,
Marele meu Dumnezeu şi Mântuitor
Isus Hristos.
Căci a Ta Dumnezeul nostru este Împărăţia şi puterea şi slava,
a Tatălui, a Fiului şi a Sfântului Duh
acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin.
+
Nici un câştig nu e mai mare decât câştigul cel adus
de rugăciunea cea fierbinte ce-o nalţi la Tatăl
prin Isus...