Atunci Iudeii iarăşi au luat pietre ca să-L ucidă.
Adevărul cel mai simplu, este şi cel mai greu de primit, pentru toţi oamenii, din orice loc şi timp ar fi ei,
- dar pentru oamenii care au o inimă îngâmfată, Adevărul este de o mie de ori mai greu de primit: e chiar cu neputinţă.
Ascultând Adevărul, inimile smerite se apleacă înaintea Lui în tăcere şi în respect, respectându-l.
Inimile curate, se apleacă înaintea Lui cu uimire şi cu admiraţie.
Inimile bune I se apleacă şi Îl primesc în linişte şi în blândeţe.
Inimile înţelepte Îl judecă cu grijă şi preţuire, primindu-l conştiente şi pătrunzându-se deplin de El,
şi descoperindu-L I se închină pe totdeauna şi pline de frumuseţe.
Inimile rele însă, pline de prostie şi de inferioritate, dispreţuiesc Adevărul
şi Îl resping fără să-L cerceteze,
iar inimile trufaşe nu-L pot suferi nici cum.
Aceste inimi se ridică direct şi pe faţă împotriva Lui, şi caută cu ură să-L nimicească de oriunde şi prin orice mijloace,
fără judecată şi fără amânare.
De aceea aceste inimi sunt cele mai asemănătoare cu a diavolului.
Ce cumpliţi şi vinovaţi sunt oamenii care sunt gata oricând să ia pietrele pentru a ucide lumina şi adevărul care le osândeşte păcatul şi orbia lor.
Doamne Isuse, Adevărul veşnic şi ceresc, dătătorul de viaţă şi de înţelepciune,
- din toată lumea aceasta, toate conştiinţele curate şi cinstite, sănătoase şi treze şi drepte şi bune se închină înaintea Ta
şi primesc mărturia Ta, cu respect şi cu ascultare.
Toate aceste conştiinţe curate, primesc Adevărul Tău, prin cunoştinţă până unde pot, cu priceperea lor,
iar mai departe prin credinţă, întemeiată pe autoritatea Ta, a Celui care vorbeşte prin Lumină şi Adevăr.
Cu această întreagă a noastră fiinţă, închinându-se Ţie, Te urmăm din adânca încredinţare şi din înaltul îndemn al conştiinţei noastre,
căci ea ne încredinţează cel mai puternic că Tu eşti Domnul şi Dumnezeul nostru, Adevărat, Unic şi Veşnic.
Amin.