Iudeii ziceau deci celui ce fusese vindecat: Este ziua Sabatului; nu-ți este îngăduit să-ți ridici patul.
Ori de câte ori un om se însănătoșește și începe să umble cu un mers curat și nou iudeii încep să zică,
lumea începe să zică,
cei nelegiuiți încep să zică...
Și tocmai ei se găsesc să apere Legea, ei care o calcă și o batjocoresc prin viața și purtările lor necontenit.
Ei o înjură și o necinstesc la fiecare pas, dar îndată sar s-o apere când cineva dorește într-adevăr s-o țină.
Tocmai ei care n-au nimic a face cu Dumnezeu,
căci prin tot ce fac sunt vrăjmași ai Lui,
se fac îndată apărători ai Săi, când cineva vrea să se alipească smerit și iubitor de Hristos, pentru a-L cinsti cum cere El. Și a-L sluji cu adevărat pe Dumnezeu.
Dar apărarea datinilor, nu-i decât o formă ascunsă a urii pe care oamenii călcători ai oricărui adevăr al lui Hristos prin viața lor, o au împotriva Luminii Lui și împotriva oricui dorește s-o asculte și s-o poarte.
Apărarea Legii, împotriva celor care abia prin credință devin cu adevărat fii ai ei, este o foarte ascunsă luptă a răului împotriva Evangheliei.
Căci de fapt ceea ce apără acești zeloși iudei nu are nici o legătură cu Dumnezeu. Interesele pe care le apără ei, nu sunt ale lui Hristos.
Interesul lui Hristos este ca Biserica Sa să fie sfântă, curată și fără pată.
Fără păcat, fără afaceri necurate și fără speculații imorale.
Fără compromisuri, fără negustorie, fără politică afaceristă.
Adică așa cum o doresc cu adevărat credincioșii Domnului din mijlocul ei.
Cum o pretinde Cuvântul Sfânt.
Cum știm că trebuie să fie.
Și cum au vrut-o Sfinții Părinți, mucenicii și martirii lui Hristos.
Însă iudeii au avut mereu alte interese. Iar aceste interese ei și le-au ascuns frumos sub paravanul Legii lui Hristos.
Cu vremea au făcut tocmai din aceste abateri o rânduială a lor pe care caută să o impună și Bisericii, înlăturând frumos comoara și miezul ei, adică viața reală în Hristos.
În felul acesta s-a ajuns la monstruozitatea mentalității de azi, când desfrânații, bețivii, hoții, mincinoșii și stricații sunt cunoscuți foarte buni creștini, numai dacă își îndeplinesc formal, obligațiile de cult,
pe când sufletul care se trezește din păcat și vrea să trăiască cu adevărat Evanghelia, îndată ce dă semn de trezire, se pomenește pus la zid.
Aceasta din pricina că păcatul s-a întins până acolo unde îi era mai puțin locul.
Din pricina că duhul lumesc a cuprins pe tot mai mulți bărbați care trebuiau să rămână sfinți acolo în locul sfânt.
Lăcomia a cuprins inimile care trebuiau să rămână în sărăcia lui Hristos.
Mândria a cuprins sufletele care trebuiau să fi rămas în sinceră smerenie,
poftele au cuprins viața celor ce trebuiau să rămână în lumina neprihănirii și înfrânării.
Astfel urâciunea pustiirii se așează cu batjocoritoare îndrăzneală în locul sfânt. Și lupta din mijlocul Bisericii împotriva lui Hristos,
înlăturându-L tot mai mult,
înlocuindu-L cu vorbe fără acoperire de fapte creștine
și dezbinând cu învățături care sunt numai paravanul intereselor vinovate.
Iar lumii îi place așa.
Iată o biserică într-adevăr pe placul lumii.
Nimeni nu are a se plânge împotriva ei, adică împotriva acestui fel de predicatori ai ei.
Binecuvântate sunt excepțiile, dar majoritatea nu-i binecuvântată.
Căci în felul acesta a intrat duhul lumii, pe poarta larg deschisă de păcat, schimonosind chipul creștinismului ca pe o mască de carnaval.
Viața sfântă pretinsă de Hristos, propovăduită de apostolii Săi, trăită de primii creștini și apărată de Sfinții Părinți ai Bisericii, a ajuns în mijlocul acestui fel de lume o excepție batjocorită și huiduită.
Cât de îngrozitor s-au falsificat lucrurile. Și totuși aproape nimănui nu i se pare îngrozitor.
Când se găsește totuși câte un trimis al lui Dumnezeu care se ridică să strige împotriva acestei necinstiri a Numelui Sfânt și a Cuvintelor lui Dumnezeu, îndată se ridică uriașul negru, furios și răzbunător, care totdeauna tremură de frica adevărului. Și mincinos cum este, strigă în gura mare că Legea este amenințată și că sabatul este pângărit.
La adăpostul zelului acestuia, apoi, poate să schingiuiască și să omoare liniștit, pe toți slujitorii lui Dumnezeu individual sau în bloc, după cum e cazul (Ioan 16, 2).
Iudeii nu vor îngădui niciodată. Ei totdeauna vor zice: nu-ți este îngăduit să cânți așa. Să vorbești așa. Să crezi așa.
Nu-ți este îngăduit să citești Biblia, să te rogi așa, să faci așa.
Nu vă este îngăduit să vă adunați și să mărturisiți.
Nu-i îngăduit să călcați datinile, să părăsiți obiceiurile, să stricați rânduielile. Rânduielile și obiceiurile lumești, desigur. Nu ale Sfintei Evanghelii. Căci pe acelea cine le mai ține?
Dragi iudei îngrijorați, - dar oare vouă vă este îngăduit tot ce faceți?
Vă este îngăduit să necinstiți Cuvântul lui Dumnezeu cu atâta îndrăzneală, apropiindu-vă de El fără nașterea din nou, fără mâini curate, fără inimă înfrântă, fără suflet sfințit, fără frică și fără cutremur, batjocorind și călcând tot Sfântul Său Cuvânt prin viața destrăbălată pe care o duceți
- și învățând și pe alții prin cuvântul vostru sau pilda voastră, să facă tot la fel?
Iar voi binecuvântați copii ai lui Dumnezeu, care aveți de dus solia Lui în mijlocul unei vieți și omeniri tot mai împotrivitoare față de Domnul nostru, nu deznădăjduiți oricât de rari și oricât de prigoniți veți fi. Nu uitați că voi sunteți Glasul Domnului și expresiunea indignării Lui față de starea anormală în care oamenii păcatului au dus Biserica Lui, compromițând-o.
Din pricina falșilor creștini lumea urăște creștinismul și din pricina fariseismului este prigonită credința.
Căci oamenii nu zăbovesc să judece și să facă alegerea dreaptă.
Dar voi care Îl cunoașteți pe Hristos și doriți cu adevărat să-L slujiți și să-L apărați de nedreptatea care I se face prin aceste învinuiri, nu tăceți!
Spuneți lumii că Hristos nu-I așa.
Că Biserica Sa și Evanghelia Sa nu-s așa.
Că creștinismul nu-i acesta pe care îl practică cei nelegiuiți și afaceriști care au făcut să se pară că Biserica sunt ei.
Hristos n-a fost un exploatator ci un sărac darnic, pe pământ.
Nici Biserica Lui nu este decât așa.
Nelegiuiții sunt cei care o fac să pară că-i altfel. Locul acelora e în negustorie nu în Casa Domnului.
Apostolii și Sfinții Părinți au fost săraci, curați și darnici. Așa ne-au învățat ei să trăim și noi în Biserica Domnului.
Dar cei care s-au ocupat de lucruri necinstite au adus în lume ura nu față de ei, ci față de Evanghelie și față de Biserică, prin purtările lor.
Creștinismul este Hristos, nu necinstiții pătrunși în el.
Evanghelia este lumină și binefacere, nu obscurantism, superstiție și înapoiere.
Biserica este curăție, dragoste și căldură în unitate, nu afacerism, vrăjmășie, fățărnicie și sectarism.
Oamenii trebuie să ajungă să vadă și să facă deosebirea.
Iar cei nelegiuiți ori să-și schimbe viața, ori să plece din Biserică!
Cerul n-are numai atâtea stele câte se văd.
Nici Biserica adevărată numai atâția luptători câți pare.
O Domnul și Mirele Sfânt al Bisericii Tale,
Te rugăm ridică-Te cu putere și cu grabă în ajutorul Sfintei Tale Biserici și curățește-o de toate vasele stricăciunii pe care vrăjmașul le-a băgat în mijlocul ei ca s-o întineze.
Înlocuiește-le cu vase curate și sfinte.
Ridică în mijlocul ei luptători devotați și slujitori curați și luminoși,
pentru ca toți cei care au nevoie de Tine să Te poată afla prin ei,
iar Cuvântul Tău să ajungă cu grabă și cu biruință până la marginile pământului așa cum ai voit Tu.
Amin.